Care este cel mai bun moment pentru căsătorie:

 

Când baiatul  creste,  pregateste  nunta  chiar înainte  de  stagiul militar. Daca vede ca-i aduci repede o nevasta si ca nu mai ramâne mult pâna la însuratoare, va putea rezista flacarii dorintei. Daca, însa, te vede nepasator, vede ca mai amâni si tot astepti sa câstige mai întâi multi bani si apoi sa faceti nunta, disperat, va aluneca repede spre desfrâu.

 

Dar, vai, radacina relelor este aici dorinta de a strânge cât mai multi bani. Nimanui nu-i va pasa ca fiul tau trebuie sa devina cuminte si îngaduitor, caci toti vor fi posedati de mania de a strânge bani.

 

De aceea, va rog, mai întâi sa-i puneti ordine în suflet. Daca un tânar vine la mireasa lui cu sufletul curat, daca vede numai trupul ei, atunci si dorinta lui va fi mai puternica, teama de Dumnezeu va fi mai mare si casatoria va fi cu adevarat curata si cinstita.

 

Trupurile lor sunt curate si neprihanite si pentru aceasta si copiii le vor fi binecuvântati. Sotii vor fi îngaduitori unul cu celalalt, pentru ca amândoi sunt nestiutori de alte „obiceiuri” si vor asculta unul de celalalt.

 

Daca, însa, tânarul va începe sa se desfrâneze înainte de casatorie si se va naravi la tot felul de obiceiuri destrabalate, îsi va lauda sotia numai prima si a doua noapte si va aluneca apoi repede spre desfrâu, cautând la sotia sa râsul neghiob si trivial, cuvintele pline de necuviinte, expresiile prefacute si tot ce înseamna nerusinare, despre care nu ne este permis a vorbi mai mult.

 

Sunt lucruri pe care o sotie nu e dispusa sa le ofere si cu care nu se va pata niciodata. Ea a fagaduit sotului sau sa-si împarta viata cu el, sa-i daruiasca copii, nu sa fie nerusinata si sa râda prosteste. I-a fagaduit sa stea acasa si sa-l corecteze, în asa fel încât sa fie cu adevarat un om vrednic de respect si cuviincios, nu sa-i dea prilejuri de desfrâu.

 

Îti par dulci cuvintele desfrânatei? Da, stiu, vorbeste si Scriptura despre asta: ” … buzele celei straine, (ale desfrânatei), picura miere” (Pilde 5, 3). De aceea va spun eu toate acestea ca sa va avertizez ca mierea aceea curând se transforma în fiere, cum spune, tot Scriptura mai departe: „… si cerul gurii sale e mai alunecator decât untdelemnul. Dar la sfârsit ea este mai amara decât pelinul, mai taioasa decât o sabie cu doua ascutisuri” (Pilde 5, 4).

 

***

 

Dacă tu nu ai dorinţa să te căsătoreşti, atunci nu te vei căsători

 

„Iar dacă tu n-ai să te căsătoreşti, ci ai să trăieşti în curăţie, în post şi rugăciune, vei merge la biserică şi vei trăi cu rugăciunea, atunci peste 18 ani vei fi trecută în rândul fecioarelor (vei fi alăturată fecioarelor), îţi va rămâne doar o mică cicatrice pe suflet. Tu însă fă cum vrei, eu doar ţi-am spus.”

 

O dreptcredincioasă ne povesteşte următoarele despre dânsa:

 

În timpul războiului am stat în spital cu fetiţa mea. Când nemţii au început să se retragă şi erau împrăştiaţi aproape prin tot oraşul, noi am fugit fiecare pe unde poate. Eu m-am dus la gară şi eram atât de speriată încât nu ştiam ce să mă fac, îmi ţineam copilul la piept şi mereu plângeam. Nemţii mereu strigau: înapoi! înapoi! Eu nu ştiam la cine să mă duc, dintre oameni nu cunoşteam pe nimeni în oraş şi nu aveam cui să cer ajutorul, în Dumnezeu nu credeam, nici să mă rog nu ştiam, căci pe atunci eram necredincioasă. La un moment dat s-a apropiat de mine măicuţa P., care era din acelaşi sat cu mine. M-am bucurat foarte mult când am văzut-o, i-am spus necazul iar ea mi-a propus să mă duc cu ea la Părintele Lavrentie, spunându-mi că el mă va povăţui ce să fac mai departe. Ieşindu-ne înainte, Părintele a exclamat, privind fetiţa:

 

– Pe cine mi-ai adus tu mie? Da ăsta-i un înger, locul lui este în ceruri!

 

Ne-a hrănit pe amândouă, fetiţei mele i-a dat o prescură mare iar pe mine m-a

întrebat:

 

– Ai să mai vii pe la mine?

 

Eu n-am ştiut ce să-i răspund, căci eram necredincioasă. Părintele m-a privit cu multă dragoste, iar apoi mi-a zis:

 

– Ai să vii, sigur ai să mai vii! a răspuns stareţul convins. Şi spunându-mi pe ce drum să merg şi ce să răspund dacă mă întreabă cineva: – „Eu o duc acasă pe sora mea!“, a binecuvântat-o pe măicuţa P. să ne însoţească până în sat.

 

Ajungând cu bine în sat, când m-a văzut mama, a exclamat:

 

– Hristos a înviat!

 

Apoi i-am povestit despre întâlnirea mea cu Părintele Lavrentie. Mama mea, fiind dreptcredincioasă, avea mare evlavie la el, şi a strigat cu bucurie:

 

– Înseamnă că vei fi credincioasă!

 

Iar când i-am spus că pe fetiţă Părintele a numit-o „înger“, mama a tăcut, apoi cu jale s-a uitat la ea, cum dormea, şi a observat cu tristeţe: „fetiţa noastră va trece în rândurile celor drepţi, căci Părintele nimic nu spune fără tâlc“.

 

Şi, într-adevăr, peste trei ani m-am convins de proorocia Părintelui. Fetiţa mea a murit, iar soţul meu nu s-a mai întors de pe front. De atunci eu am devenit credincioasă şi am început să-l vizitez cât mai des pe Părintele.

 

Ţin minte că odată venisem la Părintele Lavrentie pentru un sfat. De cum am intrat la el, îmi şi spune:

 

– Vezi, fii atentă, dacă tu o să ai de gând să te căsătoreşti, atunci neapărat să te cununi la biserică (iar mie într-adevăr mi se făcuse cunoştinţă cu bărbaţi buni), dar mai bine ar fi pentru tine să nu te măriţi, căci tu şi aşa eşti rătăcită. Iar dacă tu n-ai să te căsătoreşti, ci ai să trăieşti în curăţie, în post şi rugăciune, vei merge la biserică şi vei trăi cu rugăciunea, atunci peste 18 ani vei fi trecută în rândul fecioarelor (vei fi alăturată fecioarelor), îţi va rămâne doar o mică cicatrice pe suflet. Tu însă fă cum vrei, eu doar ţi-am spus.

 

Atunci am căzut în genunchi la picioarele Părintelui şi, plângând, l-am rugat:

 

– Rugaţi-vă pentru mine. Cuvioase Părinte, să pot rezista şi să nu mă mărit.

 

– Dacă tu nu ai dorinţa în tine să te căsătoreşti, atunci nu te vei căsători.

 

Şi, cu mila lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Părintelui Lavrentie, eu am rămas singură. Zi şi noapte îmi fac canonul (îmi citesc pravila) şi îi mulţumesc bunului Dumnezeu că S-a milostivit spre mine.

 

Surse: Omilia a V-a la Epistola I catre Tesaloniceni, Sfantul Ioan Gura de Aur; Sfântul Lavrentie de Cernigov, Viaţa, învăţăturile şi minunile.

 

Lasă un comentariu

Cumpără o carte:


Cele mai frumoase rugăciuni


Când copilul nu ascultă


Pollyanna, jocul bucuriei


Minunile icoanei Maica Domnului “Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”


Cum să biruim frica


Deprimarea și tămăduirea ei în învățătura Bisericii


Învăţături despre mersul la biserică


Cele opt păcate de moarte şi lupta cu ele, Ascetica ortodoxă pentru mireni


Cum să ne îmbogăţim viaţa prin rugăciune


Cum să trăim în ziua de astăzi. Scrisori despre viaţa duhovnicească


Noul Materic. Cuvinte de suflet folositoare, uitate sau necunoscute, despre femei preacinstite și sfinte

Cumpără o carte:


Cele mai frumoase rugăciuni


Când copilul nu ascultă


Minunile icoanei Maica Domnului “Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”


Cum să biruim frica


Învăţături despre mersul la biserică


Cele opt păcate de moarte şi lupta cu ele, Ascetica ortodoxă pentru mireni


Cum să trăim în ziua de astăzi. Scrisori despre viaţa duhovnicească


Noul Materic. Cuvinte de suflet folositoare, uitate sau necunoscute, despre femei preacinstite și sfinte


Pollyanna, jocul bucuriei


Deprimarea și tămăduirea ei în învățătura Bisericii


Cum să ne îmbogăţim viaţa prin rugăciune