Câte zile de post trebuie să ţinem înainte să mergem la spovedanie? Să nu te abați de la aceste lucruri!

Câte zile de post trebuie să ţinem înainte de a merge la spovedanie?

Dacă mergeţi în a 40-a zi de post, 40 de zile. Dacă mergeţi în prima zi, o zi de post şi, în următoarele 39 de zile, continuaţi postul. Cu alte cuvinte, când e de pos­tit, e de postit!

Ideea aceasta cu spovedania şi postul de dinainte de spovedanie este una dintre – iertaţi-mi cu­vântul prost – idolatrizările legate de Ortodoxia noastră, una dintre falsele rigorisme pe care le-am impus, pentru că sunteţi – şi aici zic şi eu, ca fiul meu, piua, că v-am prins – de foarte multe ori tentaţi să ziceţi: „nu mă duc la spovedit, pentru că am mâncat azi după-masă nu ştiu ce. Nu fac aia, că…”

Dacă e să fim sinceri, trebuie să recunoaştem că uneori ne mai şi ascundem după rigorile astea, în încercarea de a sta cât mai departe de ceea ce trebuie să facem. Postul trebuie să te apropie de spovedit, iar spovedania trebuie să te apropie de post. N-ai postit până te-ai spovedit? Posteşti după ce te-ai spovedit! N-ai postit până te-ai împărtăşit? Te împărtăşeşti şi posteşti! Sunt unele lucruri cu adevărat recuperabile în Biserică şi – Slavă Domnului! – postul este unul dintre ele.

Preot Conf. Dr. Constantin Necula, Creștinism de vacanță, Editura Agnos, Sibiu, 2011, p. 21

 

Te-ar putea interesa și: Spuneți tot la spovedanie, ca să nu rămâneți cu păcate neiertate! Iată ce pățesc cei care își ascund păcatele!

– Tată-părinte, cum să întorc pe un frate de-al meu la credință?

– Mamă, uite ce este! Nu aducem noi la credință, ci mila Preasfintei Treimi și a Maicii Domnului, că Dumnezeu poate toate, noi nu putem nimic. Noi îi arătăm cărarea până la drum. “Măi, postește, roagă-te, spovedește-te curat, să n-ai ură pe nimeni”. Și Bunul Dumnezeu, dacă omul se roagă, îi deschide calea, îi luminează mintea și vede unde a ajuns. Pentru că ei, săracii, ai văzut ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur? „De este cu putință, o, creștine, și în fiecare ceas să te mărturisești!” Dar de ce? În fiecare minut greșim lui Dumnezeu. Ori cu lucrul, ori cu cuvântul, ori cu voie sau fără de voie, sau cu știință sau cu neștiință.

Că, dacă nu spune tot la spovedanie, rămâne cu păcatele neiertate. În această privință am să vă spun o istorioară:

Era un duhovnic călugăr, care avea un ucenic surdo-mut. Și o dată, când spovedea o femeie, duhovnicul i-a arătat ucenicului să facă focul; nimeni nu se smintea, știa că el nu aude. Dar el, deși nu auzea din naștere, și era și mut, însă avea viață sfântă, că era crescut în frica lui Dumnezeu pe lângă mănăstire.

Și a văzut când spovedea femeia aceea, că tot ieșea câte un șarpe din gura ei și tot cădea jos. S-a făcut o movilă de șerpi. El cât făcea focul, a tras cu ochiul și a văzut că un balaur a vrut să iasă de trei ori din gura femeii, dar s-a tras înapoi. Unul mai mare.

Atunci el de acolo, dacă el n-a vorbit de când l-a făcut mamă-sa, a început a striga:

– Veniți să vedeți minuni mari! Veniți să vedeți minunile lui Dumnezeu! Veniți să vedeți balaurul care nu vrea să iasă din femeia aceasta!

Dar s-a minunat duhovnicul:

– Dar de unde vorbești tu, că de când te-a făcut mamă-ta n-ai vorbit? Ce-ai văzut, de strigi așa?

– Femeia asta, uite, cum spunea câte un păcat, câte un șarpe cădea din gura ei jos. Și am văzut un balaur care a scos capul de trei ori și s-a dat înapoi.

Și îl știa pe ucenic că-i mut din naștere. Mut și totodată și surd. Femeia, când a auzit, a zis:

– Părinte, mare minune, că băiatul acesta eu îl știu că n-a vorbit de când l-a făcut mamă-sa.

– Dar și eu mă minunez! I-a deschis Dumnezeu gura după atâția ani- că avea peste 20 de ani- ca să arate primejdia în care ești tu. Măi băiete, de acum du-te de aici!

Și a spus femeia. Avea un păcat mare și n-o lăsa dracul să spună. Îi era rușine.

– Uite, cutare lucru am făcut când eram tânără, uite așa…

– Aista-i balaurul care de trei ori a vrut să iasă și s-a tras înapoi.

Și după aceea a zis femeia:

– Părinte, știi cum mă simt acum?

– Cum?

– Parcă m-am născut din nou. Niciodată în viața mea la spovedanie nu m-am simțit așa de ușoară- că a scos toată răutatea, toți șerpii, tot păcatul. Îmi pare că m-am născut din nou.

– Ei, pentru că te-ai mărturisit curat. Acum s-au dus toate gunoaiele satanei, toți șerpii.

Ne vorbește Părintele Cleopa, Volumul 12, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2004, p.116-118

Lasă un comentariu

Cumpără o carte:


Pe mine m-a operat Sfântul Nectarie


Patericul pe înțelesul copiilor


Colindul vieţii mele


Viața, minunile și acatistul Părintelui Ilie Lăcătușu


Sfântul Iov din Uglea (1902-1985).
Din Patericul Maramureșului


Creștinismul sau Biserica


Lângă Valeriu Gafencu, Sfântul Închisorilor


Din temnițe spre Sinaxare – Danion Vasile (coordonator)


Doctorul de povesti


Pilde și istorisiri pentru copiii creștini.


Patericul Mirenilor


Cum sa ne crestem copiii. Canon de rugaciune pentru copilul bolnav


Minunile Sfântului Nectarie din Eghina Românească


Despre Avort- Motive, Traume, Consecințe


Vino Si Vezi! Peripetiile Unui Ortodox In Lumea Contemporana

Cumpără o carte:


Cele mai frumoase rugăciuni


Când copilul nu ascultă


Minunile icoanei Maica Domnului “Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”


Cum să biruim frica


Învăţături despre mersul la biserică


Cele opt păcate de moarte şi lupta cu ele, Ascetica ortodoxă pentru mireni


Cum să trăim în ziua de astăzi. Scrisori despre viaţa duhovnicească


Noul Materic. Cuvinte de suflet folositoare, uitate sau necunoscute, despre femei preacinstite și sfinte


Pollyanna, jocul bucuriei


Deprimarea și tămăduirea ei în învățătura Bisericii


Cum să ne îmbogăţim viaţa prin rugăciune