Judecățile lui Dumnezeu sunt abis

Aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Unul Născut Fiul Său L-a dat, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3, 16). De ce l-a dat spre jertfă, şi încă jertfă de cruce? Pentru că singurul grai care răzbate la inima oamenilor e jertfa cuiva pentru ei. Când moare cineva pentru tine, pe acela nu-l poţi uita niciodată.

O întrebare: dacă aşa de mult ne iubeşte Dumnezeu, cum se face că viaţa noastră e aşa de apăsată de tot felul de încurcături? Sau, dacă punem întrebarea cu cuvintele Scripturii: de ce pe cel pe care-l iubeşte Dumnezeu, îl ceartă, iar pe cel ce îl primeşte, îl bate? Cu alte cuvinte, dacă aşa de mult ne iubeşte Dumnezeu, de ce-i viaţa noastră aşa de necăjită?

Fiindcă altfel sunt judecăţile lui Dumnezeu decât judecăţile oamenilor. O mică pildă: altfel sunt judecăţile unui tată care îşi ia la rost copiii, decât e socoteala copiilor, dar când vin la minte deplină, atunci înţeleg care a fost judecata tatălui lor (când i-a pedepsit).

Aşa şi noi, când suntem înfăşuraţi în trup, suntem destul de legaţi întru înţelegerea trupească a vieţii, suntem prunci cu înţelegerea. Dar când vom scăpa de muritorul acesta de pe noi, atunci, cu mare recunoştinţă ne vom zori a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru toate încercările la care ne-a supus când eram în lume.

Trebuie, prin urmare, să lungim vederea şi dincolo de zarea acestei vieţi (nepricepând-o), în cealaltă Împărăţie, că altfel nu putem pricepe nevoile vieţii acesteia, şi nepricepând-o pe aceasta prin cealaltă, n-o putem nici răbda.

Dar dacă o înţelegem aşa cum este, pe una în legătură cu cealaltă, atunci oricât ar fi de necăjită, capătă o valoare nepreţuită şi atunci se întâmplă un lucru minunat ‒ omul iubeşte necazurile şi pe toţi cei care-l necăjesc, cu deosebire. Cu alte cuvinte, creştinul care stă liniştit pe conducerea lui Dumnezeu, vede că orice cruce a vieţii sale este o mărturisire a iubirii pământeşti a lui Dumnezeu, orice cruce e o treaptă a desăvârşirii.

Deci, dacă ne împărtăşim des cu Sfânta Jertfă a Domnului, ne împărtăşim cu taina iubirii supreme a lui Dumnezeu, care împărtăşire, printre alte daruri, îl are şi pe acela că ne ridică de la înţelegerea copilărească a vieţii, la înţelegerea pe care o avea Iisus, în temeiul căreia Îi suntem următori convinşi şi liniştiţi, oricât ar fi de neliniştită marea vieţii de aici, la cârma Bisericii fiind Tatăl nostru.

***
Părinte, ce se va întâmpla cu oamenii care au bunătate, dar nu cred?

– Oare chiar nu cred? Dar să spunem că nu cred. Atunci când erau mici, mama lor nu-i împărtăşea? Să zicem că nu-i împărtăşea. Dar n-au fost botezaţi? N-au fost miruiți? Nu sunt născuţi de mame ortodoxe şi botezate? Ei bine, pentru aceşti oameni ce au bunătate, vei vedea că Bunul Dumnezeu va rândui lucrurile într-un anume fel, fie cu încercări, fie cu o boală (…) şi, în cele din urmă, îi va duce în Rai. De multe ori îi poate apărea chiar şi un sfânt sau un înger unui astfel de om, cu toate că nu este vrednic de o astfel de mare binecuvântare. Dar Hristos poate face şi aceas­ta, după ce mai întâi foloseşte toate celelalte. Dar, de obicei, ce păţesc unii ca aceştia? Merge diavolul şi-i înşală pe mulţi, sărmanii, spunându-le: „A, ţie Dumnezeu ţi-a arătat o minune aşa de mare, pen­tru că poţi mântui lumea”. Şi nenorocitul nu spune: „Dumnezeul meu, cum să-Ți mulţumesc? Eu n-am fost vrednic de un astfel de har”. Adică, în loc să sim­tă zdrobire, primeşte gândurile ce i le aduce diavo­lul şi se mândreşte. După aceea se duce din nou dia­volul şi-i deschide „televizorul”, arătându-i îngeri, sfinţi şi-i spune: „Tu vei mântui lumea”. Dar dacă omul acesta îşi va reveni, atunci Bunul Dumnezeu iarăşi îl va ajuta.

În tot cazul, să nu uităm că toţi avem o moşteni­re de la Dumnezeu, de aceea toți oamenii au bunătate în profunzimea lor. Dar diavolul pe toate le mur­dăreşte. Unii au păstrat această bunătate, deşi nu trăiesc aproape de Biserică. Ei bine, pentru unii ca aceştia va rândui Dumnezeu. De aceea, atunci când vedeţi un om că a alunecat şi are o viaţă păcătoasă, dar totuşi îl doare sufletul pentru alţii – vede, de pil­dă, un bolnav şi inima i se sfâşie, un sărac şi-l ajută – din aceasta să înţelegeţi că pe unul ca acesta nu îl va lăsa Dumnezeu, ci îl va ajuta. Iar când vedeţi un om depărtat de Dumnezeu că este aspru, nemilostiv etc., atunci trebuie să faceţi rugăciune zi şi noapte ca Dumnezeu să „debarce” în inima lui, pentru ca el să ia demaraj.

Judecăţile lui Dumnezeu sunt abis. Un singur lucru ştiu: că aceia care trăiesc o viaţă lumească pentru că nu au fost ajutaţi, ci au fost atraşi sau îmbrân­ciţi spre rău, deşi au avut intenţie bună, unii ca aceş­tia Îl înduioşează pe Dumnezeu, iar El îi va ajuta. Va folosi diferite metode ca şi ei să-şi afle drumul, nu-i va lăsa. Chiar şi în ceasul morţii va iconomisi ca ei să se afle într-o stare bună.

Surse: Părintele Arsenie Boca, Lupta duhovniceasca cu lumea, trupul şi diavolul; Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul II. Trezvie duhovnicească.

Lasă un comentariu

Cumpără o carte:


Pe mine m-a operat Sfântul Nectarie


Patericul pe înțelesul copiilor


Colindul vieţii mele


Viața, minunile și acatistul Părintelui Ilie Lăcătușu


Sfântul Iov din Uglea (1902-1985).
Din Patericul Maramureșului


Creștinismul sau Biserica


Lângă Valeriu Gafencu, Sfântul Închisorilor


Din temnițe spre Sinaxare – Danion Vasile (coordonator)


Doctorul de povesti


Pilde și istorisiri pentru copiii creștini.


Patericul Mirenilor


Cum sa ne crestem copiii. Canon de rugaciune pentru copilul bolnav


Minunile Sfântului Nectarie din Eghina Românească


Despre Avort- Motive, Traume, Consecințe


Vino Si Vezi! Peripetiile Unui Ortodox In Lumea Contemporana

Cumpără o carte:


Cele mai frumoase rugăciuni


Când copilul nu ascultă


Minunile icoanei Maica Domnului “Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”


Cum să biruim frica


Învăţături despre mersul la biserică


Cele opt păcate de moarte şi lupta cu ele, Ascetica ortodoxă pentru mireni


Cum să trăim în ziua de astăzi. Scrisori despre viaţa duhovnicească


Noul Materic. Cuvinte de suflet folositoare, uitate sau necunoscute, despre femei preacinstite și sfinte


Pollyanna, jocul bucuriei


Deprimarea și tămăduirea ei în învățătura Bisericii


Cum să ne îmbogăţim viaţa prin rugăciune