Un bărbat care se respectă, niciodată nu își va înșela femeia! Nu o va înjosi și nu o va face să se simtă prost!

Un bărbat care se respectă niciodată nu își va înșela femeia. Nu o va înjosi și nu o va face să se simtă prost. Pentru că el a ales-o. El s-a îndrăgostit de ea și tot el și-a promis să fie bărbatul corect, grijuliu, de încredere. El a decis să o țină de mână și să împartă cu ea patul, masa, gândurile și fiecare minut. Atunci, care e sensul să o înșele? Ar ieși că-și înșeală propria decizie. Că alegerea lui nu valorează nimic. Că nu e bărbat.

Decât să înșeli, mai bine vezi ce nu merge. Apoi rezolvi împreună sau lași. Rezolvi, pentru că ții la omul de lângă și lași, pentru că înțelegi că nu mai aveți nimic în comun. Dar nu înșeli. Totul pornește de la alegerea pe care ai făcut-o odată. Ai ales-o pe ea dintre toate femeile, pentru că ți-a plăcut. Pentru că ai vrut să trăiești cu ea viața, să împarți cu ea lumea. Tu ai vrut și nimeni altcineva. Deci e mult mai josnic să trădezi un om pe care-l credeai al tău. Și e mult mai greu apoi să te privești în oglindă și să zici că nu a fost nimic. A fost. Gestul tău necugetat a fost, trădarea ta a fost și cicatrici lăsate în urmă…și ele au fost. Fii corect în primul rând cu tine.

Înșeli o dată, de două ori, de trei. Și pe urmă ce faci? O iei de la capăt? Îți vinzi alegerile ca pe o marfă? Dai demnitatea și respectul de sine pe-o oră de plăcere? E absurd. Un bărbat știe să prețuiască omul pe care l-a ales. Și mai știe că lucrurile într-o zi se pot schimba. După ce înșeli poți să înțelegi că ea de fapt e omul tău și sufletul tău. Și atunci cum să o privești în ochi? Cum să-i mai spui că o iubești? De asta fii sigur că un bărbat corect nu va înșela niciodată. O va părăsi, o va face să sufere pe un moment, dar nu va înșela. Sau o va iubi pentru toată viața.

sursa: devorbacutine.eu

„Nu este mai mare nenorocire pentru familie decât păcatul infidelităţii”

Nu este mai mare nenorocire pentru familie decât păcatul infidelităţii unuia dintre soţi. Aceasta este o lovitură cumplită, ca o spărtură în fundul corabiei, care ameninţă cu pieirea tot vasul. Desigur, conştiinţa noastră primeşte sute de avertismente, întrucât căderea nu se săvârşeşte niciodată într-o oră. Căderea exte­rioară este pregătită de căderea lăuntrică de la Dumnezeu şi de la dreptatea Lui, de refuzul de a purta crucea credinţei şi credincioșiei, pe care soţii şi-o iau la cununie.

De altfel, căderile nu sunt de aceeaşi însem­nătate… Una este atunci când soţul, pierzându-şi sub înrâurirea alcoolului nu numai vigilenţa, ci şi cunoştinţa, a păcătuit fără să-şi dea seama. Trezindu-se, conştientizează cu groază ceea ce s-a întâmplat şi se târăşte în genunchi la soţia sa, blestemând ziua şi ceasul când a acceptat propu­nerea tovarăşilor săi de a chefui, de a-şi face de cap departe de casă.

Cu totul altceva este atunci când omul recu­noaşte în forul său interior că sentimentele au slăbit, că şi-a pierdut interesele familiale vitale, că nu mai există comuniune reală cu soţia, şi în­cepe să ofteze după o fericire îndoielnică „în ţa­ră depărtată”, ca fiul risipitor, şi să caute un su­flet care să-l înţeleagă, să-i împărtăşească neca­zul, pe care în cele din urmă îl găseşte şi cu care, în „semn de recunoştinţă”, săvârşeşte păcatul de moarte al preacurviei, împlinind în felul acesta apostazia lăuntrică. Unuia ca acesta îi e mai greu să se pocăiască ‒ iar pocăinţa sinceră şi profundă este singurul mijloc de a reface armonia iniţială, de a intra iarăşi în unirea şi conglăsuirea mântu­itoare pe care se întemeiază căsătoria.

În fine, nici nu voi mai vorbi aici despre al trei­lea caz, când soţul se aruncă cu cinism în braţele unei seducătoare, satisfăcându-şi pofta animali­că şi ridicând viciul la rangul de mod de viaţă. Curvarul îşi rezervă dreptul de a proceda la fel şi în continuare. Această ultimă situaţie presupune realmente deplina distrugere a Tainei Căsătoriei, căci despre ce prezenţă unificatoare a Dumnezeului Celui Viu în inimile omeneşti se poate vorbi atunci când inimile acestea sunt „arendate” pof­tei, desfrâului, senzualităţii?

Al doilea caz este mai dureros, pentru că, re­pet, mai întâi a fost omorât domeniul sufletescu­lui, după care a venit şi rândul căderii trupeşti.

Dacă cel care a înşelat este creştin, el conştienti­zează imediat că se află în stăpânirea unui pă­cat de moarte, în închisoarea necunoştinţei de Dumnezeu. O asemenea greutate, un asemenea chin îi va cuprinde întreaga fiinţă, încât va vedea negru în faţa ochilor… Din imbolduri religioa­se, el se va pocăi, iar odată cu pocăinţa, în sufle­tul lui va învia simţul datoriei, răspunderii faţă de omul iubit cândva, şi conştiinţa îl va trage pe calea cea strâmtă şi anevoioasă a refacerii unită­ţii cu Ziditorul. Deplinătatea pocăinţei, săvârşită nu doar prin spovedanie, ci şi prin iertarea lui de către jumătatea sa, constă în renaşterea unităţii sufleteşti şi duhovniceşti, pe care le-o poate reda doar Domnul.

Primul dintre cazurile pe care le-am descris este cel mai puţin grav prin urmările sale, şi so­ţia trebuie să aibă destulă minte, înţelepciune, bărbăţie ca să înţeleagă, să-l primească înapoi pe soţ şi să-l ierte… Pentru că nimeni dintre noi nu e asigurat împotriva unei asemenea căderi, cu ori­care dintre noi se poate întâmpla asta. Diavolul e puternic, iar neputinţa omenească e mare. (Protoiereul Artemie Vladimirov)

(Cum să întemeiem o familie ortodoxă: 250 de sfaturi înțelepte pentru soț și soție de la sfinți și mari duhovnici, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2011, pp. 146-148)

Lasă un comentariu

Cumpără o carte:


Cele mai frumoase rugăciuni


Când copilul nu ascultă


Pollyanna, jocul bucuriei


Minunile icoanei Maica Domnului “Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”


Cum să biruim frica


Deprimarea și tămăduirea ei în învățătura Bisericii


Învăţături despre mersul la biserică


Cele opt păcate de moarte şi lupta cu ele, Ascetica ortodoxă pentru mireni


Cum să ne îmbogăţim viaţa prin rugăciune


Cum să trăim în ziua de astăzi. Scrisori despre viaţa duhovnicească


Noul Materic. Cuvinte de suflet folositoare, uitate sau necunoscute, despre femei preacinstite și sfinte

Cumpără o carte:


Cele mai frumoase rugăciuni


Când copilul nu ascultă


Minunile icoanei Maica Domnului “Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”


Cum să biruim frica


Învăţături despre mersul la biserică


Cele opt păcate de moarte şi lupta cu ele, Ascetica ortodoxă pentru mireni


Cum să trăim în ziua de astăzi. Scrisori despre viaţa duhovnicească


Noul Materic. Cuvinte de suflet folositoare, uitate sau necunoscute, despre femei preacinstite și sfinte


Pollyanna, jocul bucuriei


Deprimarea și tămăduirea ei în învățătura Bisericii


Cum să ne îmbogăţim viaţa prin rugăciune