Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte astăzi pe Sfântul Mucenic Trifon. El este cinstit ca protector al grădinilor și al livezilor împotriva insectelor dăunătoare și a altor calamități naturale. Această cinstire este legată de un episod din viaţa sa când el s-a rugat Bunului Dumnezeu şi a salvat localitatea sa natală de la înfometare, prin oprirea unei invazii de lăcuste.
Există obiceiul în unele zone din ţară de a se oficia slujba de sfinţire a apei în prima zi a fiecărei luni. Agheasma din ziua de 1 februarie este numită „Agheasma Sfântului Trifon”. În Molitfelnic, la rânduiala care se citeşte atunci când ogoarele, podgoriile sau grădinile sunt afectate de lăcuste sau alte insecte dăunătoare, se găsește Rugăciunea Sfântului Mucenic Trifon. La începutul acestei rânduieli din Molitfelnic se precizează că „se cuvine să se facă Sfânta Liturghie şi să se aprindă candela la icoana Sfântului Trifon”.
De ziua sfântului, viticultorii, pomicultorii și grădinarii evlavioși cheamă preotul pentru a le stropi viile, livezile și grădinile. Potrivit tradiţiei din unele zone, de ziua sfântului, în mai multe biserici din ţară au loc slujbe speciale. Acestea se fac pentru ţarini (holde), vii şi grădini, când se întâmplă a fi stricate de sălbăticiuni sau de alte vietăţi ca: lăcuste, gândaci şi omizi. În unele sate, aceste rugăciuni se fac pe câmp sau la casele gospodarilor.
***
Sfântul Trifon era din satul Lamsac, din ţinutul Frigiei şi a trăit pe vremea împăraţilor Gordian al 3-lea (238-244), Filip Arabul (244-248) şi Deciu (249-251). A cunoscut încă din copilărie credinţa creştină şi fiind sărac păştea gâştele pentru a se putea întreţine. Pentru smerenia lui s-a învrednicit de darul vindecării bolilor şi al izgonirii diavolilor. A fost chemat la Roma de Gordian spre a-i vindeca fiica posedată de un duh necurat, pe care eliberând-o a adus pe mulţi la Hristos. Când Deciu a ajuns împărat, a pornit prigoană împotriva creştinilor şi atunci a fost prins şi Sfântul Trifon. Fiind dus la Niceea, a fost aruncat în temniţă din porunca dregătorului Acvilin, mai-marele Bitiniei. A fost chemat să jertfească idolilor, însă el L-a mărturisit cu mult curaj pe Hristos ca fiind Dumnezeu adevărat şi pentru aceasta a fost supus la multe chinuri: a fost tras pe roată, a fost purtat desculţ prin zăpadă până când i-au degerat picioarele, a fost legat de cai, i s-au bătut cuie în picioare şi a fost ars pe trup. Rămânând neschimbat în decizia sa de a rămâne creştin, a fost osândit să moară de sabie, însă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, înainte de a ajunge la locul execuţiei, în anul 250. Astăzi pomenim şi pe Sfintele Muceniţe Perpetua şi Felicitas. Acestea erau din Cartagina şi au trăit pe vremea împăratului Sever. Din porunca dregătorului au fost prinse şi întemniţate, iar pentru că nu erau botezate, au primit Botezul creştin în taină, în închisoare. Felicitas era însărcinată şi a născut în temniţă, iar Perpetua avea un copil la sân pe care-l alăpta. Fiind aduse la judecată, ele nu au fost înduplecate, nici de dragostea pentru pruncii lor şi nici de rugăminţile părinţilor şi ale rudelor, ci au mărturisit cu hotărâre credinţa lor în Hristos Iisus Domnul. Pentru aceasta au fost osândite să fie date spre mâncare fiarelor, în circ, de ziua împăratului. Însă nu au fost ucise în circ, ci au luat cununa muceniciei prin sabie, tăindu-li-se capul.
Pr. Ciprian Florin Apetrei
Sursa: ZiarulLumina