Părintele Calistrat: De ce atâta colesterol? De ce atâtea accidente vasculare? De ce atâtea boli cronice? Dacă am avea forţă la rugăciune, am vedea minuni:
Domnule, intr-o lume civilizata, cu medicina, cu farmacie, de ce atata colesterol? De ce atatea accidente vasculare? De ce atatea boli cronice? Pai de la carnea de om te intoxici! Asta creste colesterolul! Mancadu-l pe altul de fund, faci colesterol. Facand rugaciune scapi de el! Barfind faci colesterol, dusmanind faci colesterol. Se ingroasa venele in cap, pocnesc si mori! Ca asa spune proverbul popular, prostul moare de grija altuia, nu de grija lui!
Noi ne mandrim ca suntem barbati, ca suntem gigolo, avem muschi, am facut karate, am facut sala, dar nu am facut forta la rugaciune!
Parintele Calistrat Chifan
***
Care este cea mai puternică rugăciune?
Nu te poate schimba nimeni dacă ai în inima ta pe „Doamne Iisuse…”. Dar trebuie să ai o treaptă a rugăciunii. Când zici „Doamne Iisuse…” se cutremură tot iadul, numai să zici din inimă.
Cea mai puternică rugăciune care te păzeşte de gânduri rele şi de războaie este aceasta: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!” Dacă ar vibra în mintea noastră rugăciunea aceasta, fie călugăr sau mirean închinător, de unde eşti, diavolul nu are putere să intre în sufletul acesta, pentru că aude numele Dumnezeului Celui viu. Şi Dumnezeul nostru este foc mistuitor, îi arde pe diavoli.
Nu te poate schimba nimeni dacă ai în inima ta pe „Doamne Iisuse…”. Dar trebuie să ai o treaptă a rugăciunii. Când zici „Doamne Iisuse…” se cutremură tot iadul, numai să zici din inimă.
***
Rugăciunea – focul care aprinde inimile noastre
Hristos aruncă Focul Dumnezeiesc pe pământ, şi noi ne rugăm Lui ca El să aprindă inimile noastre astfel ca să nu fim biruiţi de frigul cosmic, ca nici un nor negru să nu stingă flacăra strălucitoare.
Desigur, adevărata rugăciune nu vine dintr-odată. Nu e lucru simplu să menţinem inspiraţia fiind înconjuraţi de apele îngheţate ale lumii care nu se roagă. Hristos aruncă Focul Dumnezeiesc pe pământ, şi noi ne rugăm Lui ca El să aprindă inimile noastre astfel ca să nu fim biruiţi de frigul cosmic, ca nici un nor negru să nu stingă flacăra strălucitoare.
Dintre toate apropierile de Dumnezeu, rugăciunea este cea mai bună şi nu în ultimă instanţă este singurul mijloc autentic în acest scop. În actul rugăciunii mintea omenească îşi găseşte expresia ei cea mai nobilă. Starea mentală a unui om de ştiinţă angajat în cercetare, a artistului ce creează opere de artă, a gânditorului cufundat în filosofie – chiar şi a teologilor de profesie ce-şi propun învăţăturile lor – nu poate fi comparată cu cea a omului de rugăciune ajuns faţă în Faţă cu Dumnezeul Cel Viu. Oricare gen de activitate mentală cere mult mai puţină încordare decât rugăciunea. Putem fi în stare să lucrăm zece sau douăsprezece ore, dar sunt suficiente numai câteva clipe de rugăciune şi, iată, suntem deja epuizaţi.
Surse: Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea experiența vieții veșnice; Arhimandrit Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie.
