Domnul vrea să-i mântuiască pe toți oamenii și în bunătatea Lui cheamă la El lumea întreagă. Domnul nu ia voința de la suflet, ci prin harul Său El îndreptă spre bine și o atrage spre iubirea lui Lui. Când Dumnezeu vrea să miluiască pe cineva, atunci insuflă altora dorința de a se ruga pentru el și îi ajută în această rugăciune.
De aceea, trebuie să știți că atunci când se dorește dorința de a te ruga pentru cineva, e semnul că Domnul însuși vrea să îndrepte acest suflet și să ascultă cu bunătate rugăciunile voastre. Nu trebuie însă confundată această dorință de a te ruga incendiată de Domnul cu dorința de legătură cu pasiunea față de cel sau pentru care te rogi.
Când rugăciunea izvorăște numai din greață față de cineva aflat în viață sau care a murit, ea este liberă de orice pasiune pascală. În această rugăciune sufletul se întristează pentru el și se roagă din inimă, iar acesta este un semn al milei lui Dumnezeu.
Cuviosul Siluan Athonitul
Extras din „Între iadul deznădejdii și iadul smereniei”, Ed. Deisis, 1996, pag. 197-198
Sursa: ganduridinierusalim.com