Păcatele strigătoare la cer se numesc astfel deoarece gravitatea lor impune o pedeapsă chiar şi pe pământ. Ele nu izvorăsc dintr-o slăbiciune a credinciosului, ci din răutate şi premeditare, afectând însuşi chipul lui Dumnezeu din om.
Ele sunt uciderea săvârşită cu voie, sodomia, asuprirea văduvelor şi a orfanilor, oprirea plăţii lucrătorilor, lipsa de cinste şi mulţumire faţă de părinţi.
Ucidere săvârşită cu voie a făcut Cain asupra fratelui său, Abel. Cu privire la acest păcat citim în Sfânta Scriptură: „Şi a zis Domnul (lui Cain): Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ“.
Tot de acest păcat ţin şi cruzimile prin care se afectează viaţa aproapelui, precum: răpirea libertăţii (traficul de fiinţe umane), războiul de pustiire, lovirea în prestigiul şi cinstea aproapelui, socotită ca o ucidere morală a lui.
Alături de sodomie, care este desfrâu împotriva firii, păcat strigător la cer este şi împiedicarea cu ştiinţă a zămislirii de prunci şi lepădarea lor.
Desfrâul împotriva firii şi-a primit numele de sodomie după locuitorii din Sodoma, care, pentru acest păcat, au fost aspru pedepsiţi de Dumnezeu (Facere 18, 20). Sf. Ap. Pavel spune că astfel de fapte ruşinoase nu trebuie să fie nici măcar amintite printre creştini (Efes. 5, 3).
Asuprirea văduvelor, orfanilor şi a săracilor este un păcat împotriva simţului firesc de dreptate al omului.
În Sfânta Scriptură se găsesc multe mustrări împotriva celor ce se fac vinovaţi de acest fel de păcate. „Învăţaţi să faceţi bine, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă“ (Isaia 1, 17). Iar Mântuitorul ameninţa: „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta, mai multă osândă veţi lua“.
***
Biserica a considerat dintotdeauna sodomia drept un păcat „strigător la cer“, iar Părinţii Bisericii au formulat canoane prin care sancţionau cu excluderea de la împărtăşanie a acelora care aveau această orientare împotriva firii.
În Sfânta Scriptură s-a combătut acest păcat atât în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament, fiind considerat la fel de grav ca idolatria. Adresându-se romanilor, Sf. Ap. Pavel scria: „Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii; asemenea şi bărbaţii, ăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor“. În continuare, apostolul arată că Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, iar cei care practică acest lucru şi cei care încuviinţează păcatul sunt vrednici de moarte: „cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le şi încuviinţează celor care le fac“.
Iată că, potrivit Sf. Scripturi, nu doar cei care fac acest păcat sunt vrednici de moarte, ci şi cei care îl permit.
Spre deosebire de celelalte păcate, desfrâul şi homosexualitatea întinează nu doar sufletul, ci şi trupul. Sf. Ap. Pavel recomanda corintenilor: „Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu, şi că voi nu sunteţi ai voştri?“
Cu toate acestea, Biserica nu-i poate abandona pe aceşti oameni, dintre care majoritatea sunt, cel puţin prin botez, dacă nu prin convingere, fiii ei. Sf. Părinţi ne recomandă să urâm păcatul, dar să iubim pe păcătoşi.
***
În Comentariul la Epistola către Romani a Sf. Ap. Pavel, Sf. Ioan Gură de Aur a condamnat păcatul homosexualităţii, făcând referire şi la distrugerea cetăţii Sodoma, pentru că locuitorii acesteia erau homosexuali. Iată ce spunea Sf. Ioan Hrisostom:
„De voieşti să afli de grozăvenia acestui păcat, apoi întreabă de ce oare toţi legiuitorii pedepsesc prin legile lor pe cei ce se scopesc singuri, şi vei găsi că de nimic altceva, decât pentru că-şi ciuntesc singuri natura lor omenească, deşi aceştia cu nimic nu nedreptăţesc pe alţii prin asemenea fapt, ba încă de multe ori, după scopire, ei sunt folositori, pe când curvarul şi pederastul (homosexualul) nu sunt folositori la nimic. Nu numai sufletul, ci şi trupul pederastului (homosexualului) este necinstit şi vrednic de a fi alungat de pretutindeni. Şi de câte gheene sunt oare vrednici aceştia?
Dar dacă poate râzi auzind de gheenă şi nu crezi în focul cel veşnic, atunci adu-ţi aminte de Sodoma, fiindcă prin acea nenorocire icoana gheenei ne stă de faţă chiar în viaţa prezentă. Fiindcă sunt mulţi care şi astăzi, ca şi atunci, nu cred în Învierea cea de apoi şi în cele ce vor urma după Înviere şi râd când aud spunându-li-se despre focul cel nestins, de aceea, Dumnezeu ne-a cuminţit chiar prin întâmplările din viaţa prezentă. O astfel de întâmplare este arderea Sodomei şi focul de acolo. Cei ce au fost acolo ştiu, căci singuri au văzut cu ochii lor acea rană provenită din bătaia dumnezeiască şi urmările fulgerelor şi ale trăsnetelor de sus. Acum, tu judecă singur cât de mare a fost păcatul lor, dacă Dumnezeu a fost silit de a le arăta gheena mai înainte de timp. Fiindcă mulţi dispreţuiau cuvintele şi atunci ca şi acum, de aceea Dumnezeu le-a arătat învederat icoana gheenei, şi încă într-un mod unic în istoria omenirii. Într-adevăr, curios a fost norul acela care a plouat foc în loc de apă, dar şi păcatul ce ei îl săvârşiseră, adică pederastia (sodomia), era afară din legile firii, era contra naturii; a ars pământul acela, fiindcă şi sufletele lor erau arse de acea poftă spurcată. De aceea şi ploaia aceea nu numai că n-a deschis pântecele pământului ca să-l facă de a da naştere roadelor, ci încă l-a făcut netrebnic, chiar pentru primirea seminţelor ce s-ar fi aruncat în el. Astfel era şi împreunarea bărbaţilor din Sodoma, căci şi acea nelegiuire le făcuse trupurile lor mai netrebnice decât pământul cel ars al Sodomei.“
Sursa: Ziarul Lumina