Unul dintre marii duhovnici ai creștinătății, cuviosul Anatolie, explică de ce este bine să faci semnul Sfintei Cruci cât mai des cu putință.
Cea mai scurtă și mai cuprinzătoare explicație este faptul că Sfânta Cruce ține vrăjmașul la distanță. Cu cât te închini mai des, cu atât necuratul are mai puține șanse să se apropie de tine. “Cei împrejmuiți de Sfânta Cruce sunt înfricoșători pentru vrăjmașul”, spune duhovnicul.
Este întrebarea pe care, din păcate, mulți dintre noi și-o pun, deși cred cu tărie în Dumnezeu. Nu ne închinăm atunci când trecem pe lângă o biserică, deși poate am simți să facem acest lucru, să nu se uite oamenii ciudat la noi. Nu ne închinăm nici atunci când ieșim din casă de teamă să nu ne vadă vreun vecin. Și nici când ne așezăm la masa nu o facem, pentru că gestul acesta îl făceau doar bunicii iar noi ne considerăm mai evoluați și mai deschiși la minte.
Greșeala pe care o comitem atunci când refuzăm să ne închinăm a fost denumită de Sfinții Părinți “slavă deșartă”. Este capcana în care cad mulți credincioși, aceea în care ne preocupă ce gândesc oamenii despre noi în loc să ne preocupe credința în Cel de Sus.
Te-ar putea interesa și: E dovedit! Proprietăţile miraculoase ale semnului crucii asupra mâncării! Ce se întâmplă, de fapt, când închini mâncarea! Arsenie Boca: Fă cruce pe tot ce mănânci și bei!
Oamenii de ştiinţă ruşi susțin că au dovedit experimental proprietăţile miraculoase ale semnului crucii şi al rugăciunii. Ei spun că gestul făcut de credincioși poate purifica mâncarea și apa, având proprietăți bactericide.
„Am stabilit că obiceiul facerii semnului crucii deasupra mâncării şi băuturii, înainte de masă, are un profund sens mistic. În spatele lui este un folos practic: mâncarea este purificată efectiv instantaneu. Este un mare miracol, ce se întâmplă fizic în fiecare zi”, a declarat fizicianul Angelina Malakhovskaya, potrivit ziarullumina.ro.
Malakhovskaya a studiat puterea semnului crucii timp de 10 ani. Ea spune că a descoperit, în special, proprietăţile bactericide unice ale apei după ce este binecuvântată cu o rugăciune ortodoxă şi cu semnul crucii.
Oamenii de ştiinţă au studiat impactul rugăciunii „Tatăl nostru” şi al semnului crucii asupra bacteriilor patogene. Mostre de apă din diferite surse – fântâni, râuri, lacuri – au fost folosite în cercetare. Toate mostrele conţineau anumite bacterii. S-a observat că dacă se rosteşte rugăciunea domnească şi se face semnul crucii asupra apei, numărul de bacterii dăunătoare scade de şapte, zece, sute chiar mii de ori.
Rugăciunea a fost spusă atât de credincioşi, cât şi de necredincioşi, iar numărul bacteriilor, indiferent de mediu, a scăzut. Oamenii de ştiinţă au mai dovedit efectul benefic al rugăciunii şi al semnului crucii asupra oamenilor. S-a stabilit că presiunea sângelui tuturor celor supuşi la teste s-a îmbunătăţit.
S-a mai observat că dacă semnul crucii este făcut neîngrijit, şi fără să atingă punctele corespunzătoare – centrul frunţii, centrul plexului solar şi umerii – rezultatele pozitive ale testelor sunt mai slabe sau chiar absente.
Cum spunea si Pr. Arsenie Boca; fa cruce pe tot ce mananci si bei, fie ea si otravita, crucea anuleaza tot.
***
Închinarea, cultul extern și intern, sunt însă cu totul altceva ; țin de condiția noastră de făptură și Mântuitorul însuși S-a rugat. Iar această închinare trebuie să fie integrală, să cuprindă făptura noastră în totalitatea ei, cum o arată Sfântul Pavel: “Duh, suflet și trup“ (I Tes. 5, 23), încât așa cum îndeamnă același Apostol: “Să înfățișăm trupurile noastre ca pe o jertfă vie, sfânta, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea noastră cea duhovnicească“ (Romani 12, 1). Deci întreaga noastră ființă trebuie să participe la actul de adorare.
Pentru a pătrunde încă și mai profund acest înțeles, să observăm că Mântuitorul, în cuvintele rostite către femeia samarineancă, nu cere simplu închinarea în duh, ci „în duh și în adevăr”. Dar adevărul viu este Hristos, este Cuvântul care s-a făcut trup. Și astfel adevărul ni se descoperă a fi unitatea deplină între cuvânt și trup, între duh și viață, între credință și faptă, între actele, gesturile, semnele pe care le facem și semnificația, înțelesul lor. Suntem suflet și trup, nu duhuri fără trup. „Preamăriți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, ca unele care sunt ale lui Dumnezeu“, învață Apostolul (I Corinteni 6, 20); pentru că toate trebuie să se sfințească. De aceea nu e de conceput cultul intern al inimii, al “duhului“ fără cel extern, al întregii noastre făpturi. De altfel, ne stau pildă a unei astfel de închinări și slujiri, Mântuitorul, profeții, apostolii. Mântuitorul a binecuvântat cu mâinile Sale pe copii. „Și luându-i în brațe i-a binecuvântat, punându-și mâinile peste ei” (Marcu 10, 16). Și de asemenea pe Sfinții Apostoli: „I-a dus afară până spre Betania și, ridicându-și mâinile, i-a binecuvântat“ (Luca 14 ,50). (Părintele Constantin Galeriu)