Este considerat un păcat ca un ortodox să meargă să se roage într-o biserică catolică?
Iată răspunsul pe care îl dă la această întrebare Maica Siluana pe site-ul sfintiiarhangheli.ro.
Cred că Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă sunt despărţite pentru că sunt despărţite din 1054!
Din 1054, Crezul Bisericii Catolice are un „mic” adaos faţă de Crezul Bisericii Una, adaos care ne-a despărţit şi face imposibilă comuniunea euharistică între noi. Acest adaos, Filioque, mărturiseşte purcederea Duhului Sfânt şi de la Fiul. Pentru noi aceasta afirmaţie reduce Persoana Duhului Sfânt la o funcţie relaţională între Tatăl şi Fiul. Acest lucru are apoi consecinţe uluitoare pentru viaţa în Hristos: mai întâi dispare din Liturghia Euharistică invocarea Duhului Sfânt, apoi poporul credincios nu mai primeşte la Sfânta Împărtăşanie şi Sângele lui Hristos, purtătorul Duhului, ci doar trupul , adică pâinea care, nu mai este pâinea dospită (de fermentul care este chiar prezenţa Duhului), ci redevine azima (pâine nedospită, pe care o mâncau iudeii la Paşti pentru a simboliza refuzul lor categoric de a se amesteca cu lumea idolatră, Acum însă, acest refuz înseamnă renunţarea la dospirea întregii frământături prin puterea aluatului ferment.
În felul acesta credinciosul e lipsit de prezenţa şi lucrarea Persoanei Duhului Sfânt şi nu poate ieşi din labirintul căderii sale. Firea omului, deşi e răscumpărată de Jertfa lui Hristos, are nevoie de „un adaos” exterior pentru a creşte duhovniceşte, dar şi acest adaos, harul e o energie creată! Eu nu ştiu, copil drag, dacă tu vei putea pricepe aceste propoziţii şi dacă nu vei ajunge la gândul că e vorba de diferenţe de cuvinte. Ca să nu păţim asta, te rog să te rogi ca Domnul să te lumineze şi să te ajute să asculţi de Biserica ta mamă şi să-i încredinţezi pe fraţii noştri catolici iubirii lui Dumnezeu. Aş dori ca acest cuvânt al meu să te ajute, sau să te îndemne să înveţi mai multe despre credinţa noastră, astfel încât să vezi singură de ce nu e bine să ne ducem la slujbele lor pentru a fi cu Domnul!
Nădăjduiesc,de asemenea, că răspunsul meu nu-ţi va micşora respectul pentru credincioşii catolici care, mulţi dintre ei sunt mai ortodocşi în inima lor decât mine, adică îl slăvesc drept pe Dumnezeu în cămara inimii lor. Iar în privinţa faptelor bune sunt pur şi simplu obligată să mă plec până la pământ în faţa lor, atunci când acestea nu sunt inspirate de un activism neacoperit de lucrarea din cămara inimii.