Biserica Sfânta Teodora din localitatea Vasta, Grecia, este o biserică unică în lume. După ce a fost zidită, din pământul ce se află sub biserică au crescut mai mulți copaci. Cu timpul, copacii au reușit să treacă prin zidurile și acoperișul bisericii, fără însă a distruge biserica, creându-se mai degrabă o simbioză între copaci și bisericuță, și zugrăvindu-se în acest fel o imagine de neuitat ce emoționeză sutele de mii de credincioși, care an de an vin să se închine în acest loc sfânt.
Vasta, micuţa localitate din Peloponez, este faimoasă în lumea întreagă pentru „miraculoasa bisericuţă” a Sfintei Teodora.
Sfânta Teodora a vieţuit în sec. 11, în vremea măreţului Bizanţ. Când regiunea a fost asaltată de bandiţi, Sfânta Teodora s-a hotărât să-și apere, după puteri, satul. Pentru a nu-i fi refuzată participarea la luptă, Teodora s-a deghizat în soldat și a intrat curajoasă în luptă.
Sfânta a fost răpusă în acea luptă. Se zice astfel că, pe când zăcea întinsă la pământ, ea ar fi şoptit cuvintele: „Fie ca trupul meu să devină biserică, sângele meu să devină râu de apă, iar părul meu să devină pădure de copaci.”
Locuitorii din Vasta, mişcaţi de eroismul acesteia şi îndureraţi pentru pierderea ei, au construit o biserică pe locul unde a avut loc bătălia şi unde a adormit în Domnul sfânta Teodora. Bisericuţa din piatră a fost construită de localnici în sec. 11-12.
Legendele locului vorbesc despre faptul că un râu din zonă și-a schimbat traseul, ajungând să treacă chiar pe sub temelia noii biserici. După o vreme, din pardoseala bisericii au început să crească mai mulți copaci ale căror rădăcini nu se văd nici în interiorul bisericii, nici nici în afara ei.
Astăzi, deasupra bisericuţei ridicate în cinstea Sfintei Teodora din Peloponez, se pot număra 17 copaci. Cea mai mare parte dintre ei sunt înalţi de peste 30 de metri, unii dintre ei având o grosime de peste un metru. Oamenii de ştiinţă care au cercetat cazul nu pot explica cum cresc copacii pe un acoperiş subţire fără să se prăbuşească biserica.
Sfânta Teodora din Vasta a ajuns, în foarte scurt timp, mult iubită de creştinii din zonă. Minunile nu au încetat să apară, mulţi găsindu-şi alinare la mormântul sfintei. Biserica Ortodoxă a Greciei a canonizat-o, iar pelerinajele în Vasta nu încetează niciodată.
Cuvioasa Teodora își ocrotește copacii și nu permite ca aceștia să fie tăiați:
[…] Aceiași bătrâni povestesc încă și următoarele minuni care s-au întâmplat la bisericuța cuvioasei Teodora, înainte de războiul din 1940.
A paralizat mâna unui tăietor de lemne
Odată, într-o discuție în legătură cu puterea suprafirească, ce de secole ține copacii cei înalți de pe acoperișul bisericuței cuvioasei Teodora, unul dintre cei prezenți, fiind neîncrezător, dar și „îndrăzneț”, a răspuns: „Ce minune? Ce povești spuneți? Eu o să mă urc să tai copacii”. Peste puțin timp, a plecat spre bisericuță, cu toporul în mână. Din curiozitate, l-au urmat și câțiva dintre cei care discutaseră mai înainte, ca să vadă până unde ajunge egoismul și necredința „viteazului” lor consătean. Îndată ce a urcat pe acoperiș – în chip neobișnuit – toporul i-a scăpat din mână și totodată a simțit cum aceasta i se înmoaie și-i paralizează. Înfricoșat, dar și smerit, a coborât și s-a întors acasă tăcut.
Un roi de țânțari a împiedicat tăierea copacilor
O minune asemănătoare cu cea de mai sus:
Un alt necredincios și trufaș, într-o discuție, a susținut că „copacii de pe acoperișul bisericuței nu sunt nimic deosebit, ci sunt un fenomen natural, iar întâmplările despre Teodora sunt povești pentru neștiutorii de carte și pentru naivi. Iar mândria lui era atât de mare, încât l-a făcut să declare: „Eu mă voi duce să tai copacii, ca să-i pun pe foc; după cum știu, pot aduna de acolo niște lemne bune”. Și, într-adevăr, a vrut să-și pună în practică hotărârea, însă a eșuat jalnic. S-a urcat, așadar, pe acoperișul bisericuței, dar înainte de a apuca să facă vreo mișcare, un roi des de țânțari, ca un nor, l-a înconjurat și l-a silit să coboare rușinat.
Astfel Domnul, – încă o dată – le-a arătat ateilor, necredincioșilor, îndoielnicilor și egoiștilor că „e greu să dai cu piciorul în țepușă”.
Piedicile de mai sus, întâmplările vădite arată cu limpezime elementele minunii. Valoarea eșecurilor încercărilor de mai sus de tăiere a copacilor stă și în faptul că în anii următori nimeni n-a mai îndrăznit să facă vreo asemenea faptă.
Este cu totul vădit că bisericuța, copacii și izvorul cel sfințit se află sub ocrotirea cuvioasei mucenițe și fecioare Teodora.
Sursa: Monahul Longhin Gherontianou, Cuvioasa fecioară mucenică Teodora din Peloponez, Editura Egumenița 2007, pp. 153-154.
