Numeroși credincioși din religiile monoteiste, nu doar creștini, ci și evrei si musulmani spun „Amin”, uneori și la începutul unei rugăciuni, de cele mai multe ori la sfârșitul ei. Unii îl rostesc mecanic, ca o parte a rugăciunii neînțelească. Cu ”Amin” se încheie rostirea crucii – ”În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, Amin”.
De ce ”Amin”? Cuvântul acesta care vine din ebraica veche este spus pentru a exprima solemn o omologare sau intelegere.Este derivat din ebraicul āmēn care înseamna „adevărat”,”cu sigurantă” „fără îndoială”.
„Amin” este găsit atât in Vechiul cât si in Noul Testament.În ziua de azi crestinii,iudeii si islamii toti folosesc versiunea acestui cuvant si vor sa zică prin asta „asa este” sau „asa sa fie”. Este un angajament în fața Domnului, dar și o exprimare a convingerii că tot ce ai spus în rugăciune se va împlini!
Sursa: ganduridinierusalim.com
Te-ar putea interesa și: Rugăciunea pe care trebuie să o spui în fiecare vineri din Postul Paştelui. E de mare folos în problemele cu care te confrunţi:
„Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul sufletului meu, ascultă-mi rugăciunea de vineri!
În această zi a Răstignirii Tale pe Cruce, ai pătimit. Și ai luat moarte pentru păcatele noastre. Mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe. Mă rog bunătăţii Tale să mă învredniceşti cu Darul Tău. Căci pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine. La fel precum Tu, Cel îndurat, ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, Doamne, ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă! Și să urăsc voinţele mele cele rele.
Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta. Ca să o simt precum au simţit-o Maica Sfântă, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta. Luminează-mi simţirile, așa cum Tu ai făcut să Te cunoască făpturile neînsufleţite, când s-au mişcat la răstignirea Ta. Așa cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit. Și Ți s-a plecat, de l-ai pus în rai.
Dă-mi, Doamne, darul Tău!
Iartă, Doamne, păcatele mele, pentru Sfintele Tale Patimi. Și cu bună întoarcere şi căinţă mă aşează în rai. Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi. O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia! Si fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă. De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc, că neputincios sânt de nu mă vei întări; orb de nu mă vei lumina; legat de nu mă vei dezlega; fricos de nu mă vei face îndrăzneţ; pierdut de nu mă vei cerca; sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum, şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”.