De mare, mare folos! Părintele Teofil Părăian: Dacă iubeşti pe cineva, nu îl poți exclude din pomelnic! Pentru cine se dă Leturghie la biserică!:

De mare, mare folos! Părintele Teofil Părăian: Dacă iubeşti pe cineva, nu îl poți exclude din pomelnic! Pentru cine se dă Leturghie la biserică!:

Dacă iubeşti pe cineva, aşa cum nu-l excluzi tu din iubire, nu l-ai putea exclude nici din pomelnic

Se pot trece la pomelnicul de la Sfânta Liturghie cei ce trăiesc în necurăţie sau sinucigaşii?

În general nu se trec, pentru că la Liturghie, de fapt, ar putea fi pomeniţi numai cei care s-ar putea şi împărtăşi. Pe Sfântul Disc se prezintă Biserica. Din Biserică fac parte Sfinţii şi toţi cei ce duc o viaţă cu gândul la sfinţenie şi cu dorinţa de sfinţenie. Şi atunci, normal ar fi ca la Sfânta Liturghie să fie pomeniţi numai aceia care ar putea şi să se împărtăşească, vii sau morţi. Dacă ar fi vii s-ar împărtăşi, dacă sunt morţi s-ar putea împărtăşi de darul lui Dumnezeu din Sfânta Liturghie. Însă practic nu se prea poate face lucrul acesta, în înţelesul că nu totdeauna poţi să ştii, când îţi aduce cineva un pomelnic, câţi sunt vrednici şi câţi nu sunt vrednici.

Şi atunci îi pomenim de-a valma şi îi va deosebi Dumnezeu, sau îi va primi Dumnezeu şi pe aceia pe care gândim noi că nu-i primeşte. N-avem de unde să ştim.

În orice caz, un lucru e sigur: dacă iubeşti pe cineva, aşa cum nu-l excluzi tu din iubire, nu l-ai putea exclude nici din pomelnic. De exemplu, dacă părinţii mei n-au fost oameni cumsecade, eu nu am dezlegare de undeva să nu-i pomenesc, pentru că eu trebuie să fiu cinstitor de părinţi în continuare. Porunca: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta” (Levitic 20, 12) nu este valabilă doar cât trăiesc părinţii. Şi, în cazul acesta, eu m-aş simţi îndemnat să-i pomenesc aşa cum au fost ei, pentru că iubirea mă obligă, iar Biserica, cumva, m-ar împiedica. Dar de fapt nu mă împiedică în sensul acesta, ci îmi dă de gândit, şi atunci omul nu mai ştie, de multe ori, ce să facă: iubirea îl îndeamnă să-i pomenească şi rânduielile Bisericii exclud posibilitatea aceasta. Totuşi, cred că trebuie să ascultăm de iubire, pentru că iubirea e mai mare decât toate. Dumnezeu este iubire.

Părintele Teofil Părăian
Extras din „Veniţi de luaţi bucurie”.
***
Rugăciunea întâi, a Sfântului Macarie cel Mare, către Dumnezeu Tatăl:

Dumnezeule cel veșnic și Împărate a toată făptura, Cel ce m-ai învred­ni­cit a ajunge până în acest ceas, iartă-mi păca­tele ce am făcut în a­ceastă zi, cu fapta, cu cuvântul și cu gândul; și cu­ră­țește, Doam­­ne, sme­ritul meu suflet de toată în­tină­ciu­nea trupului și a su­fletului. Și-mi dă, Doamne, în aceas­tă noapte, a trece som­­­nul în pa­ce ca, scu­lându-mă din ticălosul meu așternut, bine să plac Prea­sfântului Tău nume în toate zi­lele vieții mele și să calc pe vrăjmașii cei ce se lup­tă cu mine, pe cei tru­pești și pe cei fără de trup. Și mă izbă­vește, Doamne, de gândurile cele deșarte, care mă în­ti­nează, și de pof­tele cele rele. Că a Ta este împă­răția, puterea și slava, a Ta­tălui și a Fiului și a Sfân­­­tului Duh, acum și pu­rurea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a doua, a Sfântului Antioh, către Domnul nostru Iisus Hristos:

Atotțiitorule, Cuvinte al Tatălui, În­suți fiind desăvârșit, Iisuse Hris­toase, pentru multă milostivirea Ta, nu Te dez­lipi de mine, robul Tău, ci odih­nește întru mine pururea, Iisuse, Cel ce ești Păstor bun al oilor Tale. Nu mă da is­pitei șarpelui, nici nu mă lăsa în pofta satanei, că sămânța stricăciunii este întru mine. Tu, Doam­­ne Dum­ne­zeule, Cel Căruia ne în­chi­­­năm, Îm­pă­rate Sfinte, Iisuse Hristoase, pă­zește-mă în timpul somnului cu lumina cea ne­întunecată, cu Duhul Tău cel Sfânt, cu Care ai sfințit pe ucenicii Tăi. Dă-mi, Doamne, și mie, nevrednicului robului Tău, mântuirea Ta în așternutul meu. Lu­­mi­nează mintea mea cu lumina în­țele­gerii Sfintei Tale Evanghelii, su­fletul meu cu dra­gos­tea Crucii Tale, inima mea cu curăția cuvintelor Tale, trupul meu cu pa­tima Ta cea nebi­ruită, cugetul meu cu smerenia Ta îl păzește și mă ri­dică la vre­me cuviincioasă spre a Ta slăvire, că prea­slăvit ești cu Cel fără de început al Tău Părinte și cu Prea­­sfântul Duh în veci. Amin.

Rugăciunea a treia, către Sfântul Duh:

Doamne, Împărate Ceresc, Mân­gâ­ie­­­to­rule, Duhule adevărate, milosti­vește-Te spre mine, păcătosul ro­bul Tău, și mă miluiește și-mi iartă mie, ne­vrednicu­lui, toate câte am greșit Ție astăzi ca un om, și nu numai ca un om, ci și mai rău decât necuvân­tătoarele, păcatele mele cele de voie și cele fără de voie, cele ști­ute și cele ne­știute, care sunt din tinerețe și din obiceiul cel rău și care sunt din voia cea slobodă și din lene; ori de m-am jurat cu numele Tău, ori de L-am hulit în gândul meu, sau pe cineva am ocărât, sau pe cineva am clevetit în mânia mea, sau am mâhnit, sau de ceva m-am mâniat, sau am min­țit, sau fără de vreme am dormit, sau vreun sărac a venit la mine și nu l-am so­cotit, sau pe fratele meu l-am mâh­nit, sau m-am sfădit, sau pe cineva am osândit, sau m-am mărit, sau m-am tru­fit, sau m-am mâniat, sau, stând la rugăciune, mintea mea s-a îngrijit de vicleniile acestei lumi, sau răzvră­tire am cugetat, sau prea m-am sătu­rat, sau m-am îmbătat, sau nebunește am râs, sau ceva rău am cugetat, sau frumusețe străină am văzut și cu dânsa mi-am rănit inima, sau ce nu se cu­vine am grăit, sau de păcatul fratelui meu am râs, iar pă­catele mele sunt ne­numărate, sau de ru­găciune nu m-am îngrijit, sau altceva rău am făcut și nu-mi aduc aminte; că acestea toate și mai mari decât acestea am făcut. Milu­iește-mă, Stăpâne și Făcătorul meu, pe mine leneșul și nevrednicul robul Tău, și mă ușurează, și mă slobozește și mă iartă, ca un bun și de oameni iubitor. Ca în pace să mă culc și să dorm eu, păcă­tosul și necuratul și ticălosul, și să mă închin și să cânt și să prea­slă­vesc prea­cinstitul Tău nu­me, împreună cu al Tatălui și cu al Unuia-Născut Fi­ului Lui, acum și pururea și în vecii ve­cilor. Amin.
(Din Rugăciunile Serii)