Înspăimântătoarea profeţie! Cu 5 zile inainte de a-şi da duhul, Părintele Iustin Pârvu a prezis asta! Ce ne aşteaptă! Mai sunt 12 luni:
făcută de Părintele Iustin Pârvu înainte de a se muta la Dumnezeu!
Monahia Fotini, una dintre maicile care l-au ingrijit pe parintele Iustin in toata perioada in care starea sanatatii sale a devenit critica, relateaza in revista „Atitudini”, publicatie a Manastirii Petru Voda, ultimele vorbe ale duhovnicului.
„Cu 5 zile inainte de a-si da duhul, a fost ceva mai bine, parca isi revenea si prinsese ceva putere. In aceasta ultima perioada toti ucenicii mai apropiati au luat un ultim cuvant de invatatura de la parintele, un ultim sfat”.
Măicuța a spus că l-a întrebat o problema care o frământa demult, o întrebare pe care pana atunci s-a ferit să i-o pună în mod tranșant de teama posibilelor reactii dure.
„Parinte, ce sa faca o mama care are un copil bolnav in stare critica si este necesara o interventie chirurgicala, pentru ca altfel ar muri?”, a întrebat măicuța.
Parintele i-a răspuns cu un ton foarte grav, ridicând din mâini în semn a protest.
„Nu, sa nu il lase sa moara. Eu nu imi pot asuma aceasta decizie. Dar fiecare sa faca dupa constiinta si puterea lui. Cat puteti luptati impotriva lor cu toata forta si unitatea, dar fara atitudini extreme, inca nu e cazul. E vorba insa ca mai sunt 12 luni, 12 luni de libertate si vine urgie”.
***
Rugăciune la întristări, spaimă, gânduri şi vise urâte care tulbură pe om
(Din Psalmii lui David)
Dumnezeule, întru numele Tău mântuiește-mă și întru puterea Ta mă judecă. Dumnezeule, ascultă rugăciunea mea; pleacă urechea Ta la graiurile gurii mele. Ia aminte spre mine și mă ascultă, că m-am mâhnit întru îngrijorarea mea și m-am abătut. Inima mea s-a tulburat întru mine și frica morții a căzut asupra mea. Temere și cutremur au venit peste mine și întunericul m-a acoperit.
Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat și noaptea înaintea Ta. Să ajungă până la Tine rugăciunea mea; că s-a umplut de rele sufletul meu și viața mea de iad s-a apropiat!
Miluiește-mă, Doamne, că neputincios sunt! Vindecă-mă, că s-a tulburat foarte sufletul meu. Ostenit-am întru suspinarea mea. În toate nopțile îmi stropesc patul cu lacrimile mele și în ele îmi scald așternutul.
Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi? Nădăjduiește spre Dumnezeu și mă voi mărturisi Lui, mântuirea feței mele și Dumnezeul meu.
Domnul este luminarea mea și Mântuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul este sprijinitorul vieții mele, de cine mă voi înfricoșa?
Iubi-Te-voi, Doamne, virtutea mea! Domnul este întărirea mea și scăparea mea și izbăvitorul meu. Dumnezeu este ajutorul meu și voi nădăjdui întru Dânsul: Apărătorul meu și puterea mântuirii mele și sprijinitorul meu. Amin.
***
Alungarea gândurilor rele
Cheamă pe Domnul Iisus, des şi cu stăruinţă, şi vor fugi. Căci nerăbdând căldura inimii izvorâtă din rugăciune, fug ca arse de foc.
Pe lângă dispreţuirea şi respingerea gândurilor, este necesară alungarea lor, care nu se poate face decât prin rugăciune. Sfântul Grigorie Sinaitul a scris un capitol întreg, intitulat „Despre alungarea gândurilor”, în care citim: „Nici un începător nu poate alunga vreodată vreun gând, dacă nu-l alungă Dumnezeu. Căci numai cei puternici pot război şi alunga gândurile; dar şi aceştia nu de la ei alungă gândurile, ci împreună cu Dumnezeu poartă războiul împotriva lor, ca unii ce au îmbrăcat toate armele Lui. Iar tu, venind gândurile, cheamă pe Domnul Iisus, des şi cu stăruinţă, şi vor fugi. Căci nerăbdând căldura inimii izvorâtă din rugăciune, fug ca arse de foc”.
Numele Domnului Iisus îl biciuieşte pe diavol, iar prezenţa harului divin produce o căldură harică în inimă. Aceste două lucruri: numele lui Iisus şi căldura inimii ard neghina gândurilor rele, alungându-le din minte. Celui căruia îi lipseşte puterea de a se ruga, Sfântul Grigorie Sinaitul îi spune: „Cel ce nu are lucrarea rugăciunii, le biruie în alt chip, urmând lui Moise. Căci sculându-se [acesta] şi întinzându-şi mâinile şi privirea la cer, le va pune pe fugă Dumnezeu însuşi”. Iar Sfântul Isihie Sinaitul ne povăţuieşte: „Deci oricând şi ori de câte ori se întâmplă să se înmulţească în noi gândurile rele, să aruncăm în mijlocul lor chemarea Domnului nostru Iisus Hristos, şi le vom vedea îndată împrăştiindu-se ca fumul în văzduh, cum ne învaţă experienţa”.
Omul nu se poate elibera de gândurile demonice prin propriile sale puteri. Chiar dacă ne considerăm înţelepţi, trebuie să ignorăm orice gând şi să ne punem toată nădejdea în Dumnezeu, rugându-L: „Doamne, rânduieşte acest lucru cum voieşti Tu şi cum ştii Tu!”. Acest citat este semnificativ, ştiut fiind că, la vreme de ispită, mulţi încearcă să se confrunte cu ea prin resursele proprii lor – însă raţiunea lor nu poate birui gândurile demonice, oricât de înzestraţi ar fi în această direcţie. Să reţinem faptul că, în lupta cu gândurile pătimaşe, nu luptăm pur şi simplu împotriva unui gând rău, ci împotriva diavolului însuşi.
Surse: voceatransilvaniei.ro; Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu.