Mai este foarte puțin până va începe Postul Crăciunului, acesta fiind unul dintre cele mai importante de peste an și de care se leagă o mulțime de tradiții și obiceiuri.
Postul Crăciunului se întinde pe o perioadă de 40 de zile și începe pe 14 noiembrie, iar ultima zi de post este 25 decembrie, atunci când este sărbătorită Nașterea Domnului. Cu o zi înainte de a intra în post, credincioșii trebuie să țină cont de câteva tradiții și obiceiuri. Ziua de 13 noiembrie este cea în care se lasă sec pentru Postul Crăciunului, adică ultima în care pot fi consumate alimentele considerate ca fiind „de dulce”, mai exact cele de origine animală.
Ce tradiții și obiceiuri trebuie să respecți de lăsatul secului pentru Postul Crăciunului?
Pentru că urmează o perioadă de abstinență, în care nu vom putea consuma alimente de origine animală, credincioșii care își doresc să țină tot postul obișnuiesc ca pe 13 noiembrie să adune toată familia la masă, unde să le ofere bucate alese.
Pe lângă acest ritual, în zona Bucovinei se crede că cei ce muncesc cu o zi înainte de a intra în Postul Crăciunului vor atrage energiile negative asupra lor. În plus, pentru a se pregăti de post, oamenii trebuie să spele cu atenție toate vasele și să le pună la scurs cu gura în jos, asta pentru a se feri de pagubă în anul ce urmează, potrivit jurnalul.ro. Tot pe 13 noiembrie, resturile rămase după masa îmbelșugată sunt strânse cu atenție, mărunțite și aruncate spre cer, în direcția răsăritului, pentru a fi luate de păsările cerului, care în semn de mulțumire să nu strice recolta din anul ce urmează.
Se spune că femeile care spală fețele de masă sau așternuturile înainte de Postul Crăciunului vor face ca acestea să rămână curate tot anul.
***
Postul nu e dietă de detoxifiere, ci lucrare a inimii
Postirea nu este doar pentru mâncăruri, ci în principal pentru simţuri. Simţurile, hrănite de lucrurile din afară, canalizează otrava respectivă în minte şi în inimă.
Dacă-l osândim pe fratele nostru, nu ne va folosi postirea. A posti şi a nu lua seama la gânduri, la cuvinte, nu este de folos inimii noastre. Postirea este de folos când merge împreună cu iubirea faţă de fraţi.
Postirea nu este doar pentru mâncăruri, ci în principal pentru simţuri. Simţurile, hrănite de lucrurile din afară, canalizează otrava respectivă în minte şi în inimă, prin care sufletul nenorocit moare pentru Dumnezeu. Sfinţii Părinţi ai pustiei câte n-ar avea să ne spună despre postirea simţurilor! Toată învăţătura se învârte în principal în jurul curăţirii minţii de închipuirile şi gândurile păcătoase, şi ale inimii de simţurile întinate. De asemenea, ne învaţă că trebuie să pedepsim orice răutate din faşă, încât să ne păstrăm sufletul curat.
Să ne luptăm cu postirea trupului după putere, iar cu postirea simţurilor, a minţii şi a inimii să-l lovim cu toate puterile pe vrăjmaşul sufletului nostru. Păzeşte-ţi, fiul meu, simţurile şi ochii tăi! Ochii sunt tentaculele caracatiţei, care prind tot ceea ce mişcă în faţă. Ei prind cu uşurinţă vânatul păcatului. Prin ochi au căzut „turnurile” duhovniceşti şi au pierit. David, neluând aminte la ochi, a făcut ucidere şi desfrânare, cu toate că era un mare profet al lui Dumnezeu, dăruit cu har şi văzător cu duhul.
Surse: Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi duhovniceşti.
