Părintele Sofian Boghiu: „Ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?” Nu există pe pământ vreun lucru mai valoros decât sufletul!!! Preţuieşte-l şi ai mare grijă de el:
În suflet stă toată superioritatea fiinţei umane faţă de restul vieţuitoarelor, în el se află tot ceea ce face din om stăpânul universului. În suflet stau raţiunea sau mintea, priceperea şi judecata, cu ajutorul cărora omul pătrunde tainele naturii şi o cucereşte spre folosul său.
Prin darul vorbirii, oamenii se înteleg şi se apropie unii de alţii, iar prin darul creării valorilor de artă şi prin celelalte daruri spirituale, omul se ridică deasupra tuturor celorlalte făpturi de pe pământ.
Obârşia sufletului este Dumnezeu, iar locaşul lui este omul. Măreţia, valoarea şi nobleţea sufletului stau deci în originea sa dumnezeiască. Pentru mântuirea acestui suflet a trimis Dumnezeu pe Însuşi Fiul Său în lume. Pentru sufletul omului a pătimit Mântuitorul pe Golgota şi Şi-a vărsat scump Sângele Său pe cruce. Pentru el a întemeiat Domnul Biserica Sa pe pământ. Pentru el au fost făcute toate frumuseţile lumii acesteia. Pentru el există Împărătia Cerurilor şi toate bunătătile vieţii veşnice, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit ”şi la inima omului nu s-au suit” (I Corinteni 2, 9).
Nu există deci pe pământ vreun lucru mai valoros decât sufletul. Dacă am pune într-o balanţă, de o parte, lumea întreagă cu toate bogăţiile, frumuseţile şi plăcerile ei, iar de cealaltă parte un singur suflet omenesc, balanţa va înclina spre partea acestuia din urmă. Mântuitorul Însuşi ne spune foarte clar: „Ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?”
***
Cu cât se chinuiește trupul, cu atât se vindecă sufletul
Nu socoti, omule, că întâmplător ţi-a trimis Domnul boala, ci pentru rodul cel mult şi folosul ce primeşte prin ea sufletul, şi se străluceşte, ca aurul în topitoare.
De ar cunoaşte bolnavii folosul pe care-l aduce sufletului boala şi cum simt durerea trupului, s-ar mângâia minunat uşurând durerea si suferinţa lor; căci cu cât se chinuieşte trupul, cu atât sufletul se vindecă. Numai aceasta ar fi destul ca să se mângâie orice bolnav. Nu socoti, omule, că întâmplător ţi-a trimis Domnul, boala, ci pentru rodul cel mult şi folosul ce primeşte prin ea sufletul, şi se străluceşte, ca aurul în topitoare.
Pentru aceasta l-a lăsat pe Iov, de s-a chinuit cu atâtea dureri şi s-a rănit în aşa fel, pentru că ştia plata cea mare, de care era să se învrednicească, răbdând chinurile cu tărie. Pentru minunata pildă a răbdării sale, mai mult a strălucit si s-a slăvit în lume si s-a încununat de la Dumnezeu pentru pătimirea şi chinurile sale, decât pentru multele sale bunătăţi, pe care le săvârşise mai înainte. Acesta este câştigul pe care drepţii îl dobândesc în boală, iar păcătoşii pot strânge mult rod, dacă cu mulţumire rabdă acestea. (Arhimandrit Sofian Boghiu)
***
Purtarea de grijă a lui Dumnezeu
Unde e purtarea de grijă a lui Dumnezeu, negreşit ceea ce se întâmplă e bine şi spre folosul sufletului. Căci toate câte le face Dumnezeu cu noi le face pentru folosul nostru, şi iubindu-ne şi cruţându-ne.
Căci călugărul care a venit să slujească Domnului cu adevărat trebuie să-şi pregătească cu înţelepciune sufletul pentru încercări, ca să nu se mire, nici să se tulbure de cele ce i se întâmplă, socotind că nimic nu se întâmplă fără purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
Iar unde e purtarea de grijă a lui Dumnezeu, negreşit ceea ce se întâmplă e bine şi spre folosul sufletului. Căci toate câte le face Dumnezeu cu noi le face pentru folosul nostru, şi iubindu-ne şi cruţându-ne.
De aceea suntem datori, cum a zis Apostolul, să mulţumim în toate bunătăţii Lui (I Tes. 5, 18); şi niciodată să nu ne întristăm şi să nu ne pierdem curajul în cele ce ni se întâmplă. Şi să primim fără tulburare cele ce vin asupra noastră cu smerită cugetare şi cu nădejdea în Dumnezeu, încredinţaţi că, precum am spus, toate câte le face Dumnezeu cu noi, le face din bunătate, iubindu-ne şi le face bine. Şi nu s-ar putea ca ele să se facă bine altfel, dacă nu s-ar milostivi Dumnezeu.
Surse: Ava Dorotei, Diferite învățături de suflet folositoare; Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor.