În ce priveşte angajarea într-o viaţă religioasă autentică, într-o viaţă creştină, aşa cum o vrea Dumnezeu, într-o viaţă ortodoxă, aşa cum o vrea Biserica, eu de obicei dau un program care constă din cinci puncte.
1. Cel dintâi punct de angajare, cel dintâi lucru de prezentare în faţa lui Dumnezeu, îl socotesc a fi participarea credinciosului la Slujbele Bisericii. La mine vin oamenii care nu merg la biserică şi eu le atrag atenţia totdeauna ce înseamnă să mergi duminica la biserică.
Mai întâi de toate, duminica nu-i a noastră, ci este a lui Dumnezeu! Nu-i o zi liberă, ci e o zi a lui Dumnezeu; nu-i o zi în care putem face ce vrem, nu-i o zi de care dispunem, ci este o zi în care trebuie sa facem lucrul lui Dumnezeu. Iar lucrul lui Dumnezeu, între altele, este participarea la sfintele slujbe; participare zic, nu numai asistare. Credincioşii noştri toţi trebuie să ştie că la slujbe nu asistam ci la slujbe participăm.
Toţi slujim la măsurile noastre: preoţii la măsura de preot, episcopii la măsura de episcop, diaconii la măsura de diacon, cântareţii la măsura de cântareţi, coriştii la măsura de corişti, credincioşii de rând la măsura de credincioşi de rând, dar toţi trebuie să ştie că participă! Nu se duc să vadă un spectacol, nu se duc să facă nişte aprecieri asupra felului cum se desfăsoară slujba, ci se duc la biserică să-i slujească lui Dumnezeu! Sa răspundă cu “Amin!” la cele ce le spune preotul la ecfonise, să răspundă “Doamne miluieşte!”, la ceea ce cere acest răspuns, să răspundă cu “Dă, Doamne!” la ceea ce înseamnă îndemn de a cere ceva de la Dumnezeu… Deci toate acestea se fac pentru a se şti clar de către credincioşi că participă realmente la slujbă. […]
Şi mai este ceva: slujbă la biserică nu e totdeauna! Rugaciune poţi să faci mai des acasă, dar dacă neglijezi slujba la biserică eşti căzut totuşi de la rânduiala Bisericii!
2. Al doilea punct de angajare într-o viaţă religioasă autentică este rugăciunea. Rugăciunea, în special rugăciunile de dimineaţă şi de seară, rugăciunile de program şi rugăciunea de la masă. Sunt nişte rânduieli ale credinţei noastre pe care le împlinim dintr-o necesitate. Datoria aceasta de a te ruga dimineaţa şi seara trebuie împlinită! Lipsa acestei rugăciuni înseamnă absentare de la împlinirea unei datorii. Dimineaţa, cât ai fi de grăbit, trebuie să-ţi găseşti timp să te rogi! Cinci – zece minute dimineaţa, cinci – zece minute seara, cu conştiinţa care trebuie neapărat împlinită; apoi rugăciunea la masă este o deprindere cu care unii dintre noi ne-am pomenit în viaţa aceasta şi pe care o-mplinim cu bucurie şi pe care ar trebui s-o împlinească toţi credincioşii. S-a cam părăsit rânduiala aceasta de rugăciune! Unii se închină şi apoi se apucă de mâncare; nu-i destul! Măcar “Tatăl nostru”, aşa cum am pomenit noi în copilărie, trebuie să-l spunem înainte de a ne apuca să mâncăm. […]
3. Al treilea punct din programul de angajare într-o viaţă duhovnicească este citirea Sfintei Scripturi, citirea din Noul Testament. Eu am zis că ar fi bine ca toţi credincioşii noştri care pot citi şi care au Noul Testament, să citească în fiecare zi două capitole din el. Nu ţine mai mult de cinci-zece minute treaba aceasta, dar e o chestiune de mare importanţă! De ce? Pentru că prin aceasta ţi se împodobeşte mintea cu gândurile lui Dumnezeu.
Dumnezeu a adus în lumea aceasta Cuvântul Său, exprimând gânduri. Adică, este vorba de gânduri bune care generează alte gânduri bune. Pentru că toate ale omului pornesc de la gândul omului şi atunci este foarte important să-ţi agoniseşti nişte gânduri bune, pe care de unde le poţi lua? De unde sunt! Unde sunt? Păi, dacă-i vorba de Cuvântul lui Dumnezeu din Evanghelie, fară îndoială că trebuie să aduci Cuvântul lui Dumnezeu în conştiinţa ta. […]
4. Al patrulea punct de program e rugăciunea de toată vremea, adică rugăciunea cu care se mântuiesc călugării, acea rugăciune care astăzi a început să fie luată mai mult în seamă şi de care ştiu mulţi dar pe care-o împlinesc mai puţini aşa cum trebuie: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. Este un mijloc prin care se dă har de la Dumnezeu.
5. Al cincilea punct din program este postul. În Biserica noastră există zile de post, există zile hotarâte pentru post. Omul trebuie să-şi rânduiască viaţa după învăţătura Bisericii, şi anume, trebuie să ţină zilele de post, zilele hotarâte pentru post – cu mâncare de post.
(Cuvinte către tineri, Editura Omniscop, Craiova, 1998)
