Bucură-Te, Podoaba Cea preastrălucită a îngerilor, Oglinda vieţuirii îngereşti, Icoana fecioriei, Fântâna tuturor darurilor Duhului, Binecuvântarea pustnicilor, Scutul monahilor, Sabia de foc a rugăciunii drepţilor, Încununarea mucenicilor, Poarta pocăinţei celor greşiţi, întrariparea nevoitorilor cu dorul cel dumnezeiesc, Ploaia Cea bineînmiresmată a renaşterii duhovniceşti, Cartea Cea sfinţită a tainelor mai presus de minte îngerească, Sfeşnicul Cel pururea veghetor al Treimii, Cununa slavei Apostolilor, Călăuzitoarea creştinilor către pământul mântuirii, Pecetea desăvârşirii Sfinţilor, Ancora celor ce înoată pe marea vieţii, Adâncul îndurărilor dumnezeieşti, Izvorul nesecat al darurilor cereşti, nu Te depărta de sufletele noastre în necazuri, ci risipeşte cu rugăciunile Tale norul ispitelor şi fă să ne răsară nouă lumina pocăinţei.
Ca Una Ce ai purtat în braţele Tale pe Floarea Cea dumnezeiască, pe Hristos, Dumnezeul nostru, Care cu mireasma cuvintelor Sale a atras pe toţi în grădina mântuirii, cu flori de laude dumnezeieşti înfrumuseţează şi grădina inimii mele, cea nelucrată şi biruită de spinii patimilor.
Ca Una Ce eşti Tămâia rugăciunii credincioşilor şi Lauda Cea neîncetată a îngerilor, primeşte smeritele cuvinte ale robilor Tăi şi dăruieşte împlinirea cererilor celor bune ale robilor Tăi.
Ceea Ce ai băut paharul durerilor pentru Cel Ce pe Cruce a luat asupra Sa toate durerile noastre, îndulceşte amărăciunea sufletelor noastre din necazuri şi cu mierea înţelegerilor duhovniceşti ne întăreşte.
Scară a rugăciunii Te ştim pe Tine noi, cei ce ne târâm în pământul păcatelor şi cerem Ţie în toată vremea să ne ridici din căderea cea cumplită. Îmblânzeşte asprimea durerilor noastre sufleteşti şi trupeşti şi cu mângâierea rugăciunilor Tale întăreşte sufletele noastre slăbănogite de multe păcate.
Grăbeşte şi ne întâmpină pe calea rugăciunii, adăpându-ne din izvorul darurilor Tale, ca neîncetat să ne arătăm mulţumitori milostivirii Tale şi să întindem în toată vremea masă duhovnicească de cântări îngereşti întru cinstirea Ta.
Ca pe cei doi bani ai văduvei primeşte şi neputincioasele noastre cuvinte şi cu puterea rugăciunilor Tale ne ridică la lumina înţelepciunii, stingând focul patimilor noastre, ca să Te mărim pe Tine neîncetat, dând slavă şi mulţumire şi Treimii Celei de o fiinţă în veci. Amin.
***
Icoana Maicii Domnului „Pimenovskaia” este prăznuită pe 6 iunie.
Numele acestei icoane a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu provine de la Mitropolitul Pimen al Moscovei și al Întregii Rusii (1385-1390), care a adus icoana din Constantinopol la Moscova. Nu se știe exact anul în care icoana „Pimenovskaia” a ajuns la Moscova, dar cronicile consemnează că Mitropolitul Pimen a călătorit la Constantinopol de trei ori: 1380 – 1381, 1385 și 1390. În timpul ultimei sale călătorii, Mitropolitul moare în apropiere de Constantinopol.
Această icoană a Maicii Domnului este foarte iubită și răspândită prin numeroase copii în Rusia.
Icoana „Pimenovskaia” a început să izvorască mir bine înmiresmat atunci când a fost dusă în casa negustorului Titrumov. Prin ungerea cu mirul curs din icoană s-au vinedecat mai apoi mulți bolnavi. Obiceiul de a duce icoanele făcătoare de minuni în casele celor neputincioși era foarte răspândit în Rusia.
Pentru multă vreme, icoana Maicii Domnului „Pimenovskaia” a fost așezată în în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Kremlin (Moscova), însă a fost mutată în urma unui incendiu în Catedrala Bunei Vestiri din Kremlin. Cu această ocazie, pe spatele icoanei a fost zugrăvită icoana Bunei Vestiri.
În anul 1918, icoana a fost transferată la Comisia pentru conservare și restaurare a monumentelor de artă veche. După restaurare, icoana a fost dusă la Muzeul Național de Istorie.
În anul 1930, icoana Maicii Domnului „Pimenovskaia” a fost mutată la Galeria Tretiakov, unde se află și astăzi.
Icoana „Pimenovskaia” aparține tipului iconografic Hodighitria („Îndrumătoarea”), înfățișând-o pe Maica Domnului ținându-L pe Pruncul Hristos pe brațul stâng și aratând spre El cu mâna dreaptă ca o călăuză spre Dumnezeu (de aici denumirea de „Îndrumătoarea”). Pruncul Hristos ține în mâna stângă un sul de culoare roșie, ce simbolizează Evanghelia, iar cu mâna dreaptă binecuvintează. Pe spatele icoanei este zugrăvită icoana tradițională a Bunei Vestiri.