Rugăciunea la Maica Domnului cu 7 săgeți care face minuni pe 2 februarie!

Advertisement

Mângâie, îmblânjește, împrăștie necazurile și face minuni mari:
Icoana Maicii Domnului „îmblânzirea inimilor împietrite” care mângâie, îmblânjește, împrăștie necazurile și face minuni mari! 7 săgeți străpung inima Maicii Sfinte!

Acatistul Maicii Domnului la Icoana cu şapte săgeţi

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacul 1:

Celei alese dintre toate fiicele neamurilor, Fecioarei Maria, Maica Fiului lui Dumnezeu prin care a venit mântuirea lumii, cu umilinţă îi strigăm: Caută la viaţa noastră cea plină de scârbe; ţtii scârbele şi durerile ce le-ai îndurat când ai fost pe pământ, fă cu noi după mila ta cea mare să-ţi cântăm aşa: Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.

Icosul 1:

Îngerul ce a vestit păstorilor din Betleem Naşterea Mântuitorului lumii, împreună cu puterile cereşti au cântat: «Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire». Iar tu, Maică, n-ai avut unde să-ţi pleci capul şi ai născut pe Fiul tău în staul, înfăşându-L în scutece şi punându-L în iesle. Cunoscând tristeţea sufletului tău îţi cântăm aşa:

Bucură-te, că pe Fiul tău, cu glasul gurii tale L-ai mângâiat;

Bucură-te, că Pruncul Cel veşnic cu scutece L-ai înfăşat;

Bucură-te, că pe Cel ce ţine lumea, cu lapte L-ai hrănit;

Bucură-te, că staulul dobitoacelor ca un rai s-a arătat;

Bucură-te, că Tron de heruvimi, pe pământ te-ai arătat;

Bucură-te, că în naştere şi după naştere, Tu Fecioară ai rămas;

Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.

Condacul 2:

Văzând Dumnezeiescul Prunc culcat în iesle, au venit păstorii să se închine, vestind cele spuse de înger despre Acesta. Iar Maria păstra cuvintele acestea în inima ei. Şi după opt zile Pruncul a primit numele Iisus ca Om, după Lege. Văzând smerenia ta Maică şi Fecioară, îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2:

Având credinţă statornică în Dumnezeu şi împlinind Legea, într-a 40-zi au adus la Templu pe Iisus părinţii Săi şi L-au pus înaintea Domnului, împreună cu jertfele de curăţire cum era scris în Lege, Noi, însă cântăm aşa:

Bucură-te, că pe Făcătorul lumii, în Templu L-ai adus îndată;

Bucură-te, că de Dreptul Simeon, cu bucurie ai fost întâmpinată;

Bucură-te, Una curată între femei binecuvântată;

Bucură-te, că scârba ca pe o cruce în smerenie ai purtat-o;

Bucură-te, că voia lui Dumnezeu, totdeauna ai ascultat-o;

Bucură-te, că pildă de răbdare şi de smerenie ne-ai arătat;

Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.

Condacul 3:

Cu putere de Sus ai fost întărită, Maica Domnului, când ai auzit cuvintele Dreptului Simeon: «Acesta este spre căderea şi ridicarea multora în Israel şi ca un semn care va stârni împotrivire şi prin sufletul tău va trece sabie ca să descopere gândurile multor inimi». Mare scârbă a străpuns atunci inima ta, o, Maica Domnului şi cu durere ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3:

Plănuind Irod să nimicească pe Prunc, a trimis să ucidă pe toţi copiii Betleemului, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care-l aflase de la magi. Dar după porunca lui Dumnezeu dată prin înger lui Iosif în vis, toată sfânta familie a fugit în Egipt şi a rămas acolo şapte ani până la moartea lui Irod. De aceea îţi cântăm aşa:

Bucură-te, că greul călătoriei cu dragoste l-ai suferit;

Bucură-te, că idolii au căzut, de puterea Fiului tău biruiţi;

Bucură-te, că între necredincioşi ani ai petrecut;

Bucură-te, că din Egipt cu Pruncul şi cu Iosif în Nazaret ai venit;

Bucură-te, că aici la Iosif dulgherul, în sărăcie ai trăit;

Bucură-te, că-n toată viaţa, ai muncit foarte cinstit;

Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.

Condacul 4:

Vifor de tristete a cuprins pe Maica lui Dumnezeu, întorcându-se din Ierusalim şi neaflând în cale pe Pruncul Iisus. S-au întors şi L-au aflat după trei zile, şezând în Templu, ascultând şi întrebând pe cărturari. Deci I-a zis Lui Maica: «Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi». Iar El a zis către ei: «De ce era să Mă căutaţi? Oare nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?» Şi Maica păstrând aceste cuvinte în inimă, a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4:

Domnul Iisus a străbătut toată Galileea, învăţând prin sinagogi şi propovăduind Evanghelia împărăţiei, vindecând orice boală şi orice neputinţa în popor şi a mers vestea despre Dânsul prin toată Siria încât i-au adus pe toţi bolnavii, demonizaţii şi neputincioşii de I-a vindecat. Iar Tu Maică văzând profeţia împlinindu-se, cu durere ai cunoscut că se apropie timpul când Fiul tău va fi adus jerfă pentru păcatele lumii. De aceea te fericim Maică, şi-ţi cântăm:

Bucură-te, că pe Fiul tău în slujba poporului L-ai dat;

Bucură-te, căci cu inima înfrântă lui Dumnezeu te-ai jertfit;

Bucură-te, că de potopul păcatelor lumea o ai mântuit;

Bucură-te, că ai zdrobit capul şarpelui cel vechi;

Bucură-te, că pe sine jertfă lui Dumnezeu te-ai adus;

Bucură-te, că tristă ai fost Maica Domnului Iisus;

Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.

Condacul 5:

Propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu, Iisus a mustrat mândria fariseilor ce se credeau drepţi şi care ascultând pildele Lui, înţelegeau că despre dânşii vorbea şi căutau ca să-L prindă, dar se temeau de popor care-L socotea Prooroc. Ştiind acestea, Maica Domnului scârbită pentru Fiul ei, se temea să nu-L omoare Şi întristată a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5:

Văzând unii dintre iudei învierea lui Lazăr, au mers la farisei şi le-au spus ce a făcut Iisus. Caiafa care era mare preot în anul acela, a zis: «Mai bine este nouă ca să moară Unul pentru popor şi să nu piară tot neamul» şi de atunci căutau cum să-L omoare. Noi însă, Preacurată îţi cântăm:

Bucură-te, că ai născut pe Mântuitorul lumii întregi;

Bucură-te, Maica Domnului că suferinţele le întelegi;

Bucură-te, Împărăteasa cerurilor cea binecuvântată;

Bucură-te, că doar tu te rogi pentru lumea toată;

Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.

Condacul 6:

Iuda – unul din cei doisprezece, la început apostol apoi vânzător, s-a dus la mai-marii preoţi să-şi vândă Învăţătorul. Iar ei auzind s-au bucurat şi i-au făgăduit arginţi, ca plată. Tu însă, Maica Domnului, scârbită pentru iubitul tău Fiu, ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6:

Stând la Cină cu ucenicii Săi, Domnul Hristos, a spălat picioarele acestora, dând pildă de smerenie şi le-a zis lor: «unul dintre voi Mă va vinde». Noi însă, Maica lui Dumnezeu, suferind împreună cu Fiul, îţi cântăm acestea:

Bucură-te, Maica Domnului de ale inimii dureri chinuită;

Bucură-te, că în valea plângerii, ai suferit multscârbită;

Bucură-te, că în rugăciune ţi-ai găsit bun adăpost;

Bucură-te, că celor scârbiţi într-una bucurie le-ai fost;

Bucură-te, potolirea întristărilor noastre;

Bucură-te, că ne izbăveşti din păcate;

Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.

 

Condacul 7:

Vrând să arate iubirea Sa de oameni şi mulţimea milei sale, Domnul Hristos la Cina cea de Taină, împărtăşind pe ucenicii Săi cu sfânt Trupul Său şi Preacuratul Său Sânge, le-a poruncit să facă pururea aceasta în Numele Său. Iar cu bucurie au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7:

Nouă minune a arătat Domnul ucenicilor Săi, prin făgăduinţa că le va trimite pe Duhul Său cel Sfânt şi Mângâietor, Cel ce de la Tatăl purcede, şi care va mărturisi despre Dânsul şi-i va învăţa tot adevărul. Iar noi, cu Duhul Sfânt, îţi cântăm:

Bucură-te, a Duhului celui Sfânt cămară;

Bucură-te, Palat atotluminos şi preaînfrumuseţat;

Bucură-te, largă încăpere a lui Dumnezeu-Cuvântul;

Bucură-te, că ai adus din ceruri pe Mărgăritarul-Sfântul;

Bucură-te, că prin naştere, uşile raiului ni le-ai deschis;

Bucură-te, că semn al milei cereşti, nouă ni te-ai arătat;

Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.

Condacul 8:

Străin lucru si dureros este, că Iuda cu un sărut şi-a vândut învăţătorul. Ostaşii şi comandantul lor L-au prins pe Iisus şi, legându-L L-au dus la arhiereul Ana mai întâi, apoi la Caiafa. Maica Domnului aştepta hotărârea pentru Iubitul său Fiu, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8:

Iudeii toţi L-au dus pe Iisus de la Caiafa la Pilat în pretoriu, pârându-L că este un făcător de rele. Pilat L-a cercetat şi le-a spus lor că nici o vină n-a aflat într-Însul. Noi însă, îţi cântăm acestea:

Bucură-te, că ai avut inima de durere zdrobită;

Bucură-te, că pentru Fiul tău ai plâns preascârbită; .

Bucură-te, că pe Fiul tău cel iubit L-ai văzut la judecată;

Bucură-te, că fără cârtire ai răbdat durerea toată; .

Bucură-te, roaba Domnului, ce plângi şi te tânguieşti;

Bucură-te, Împărăteasa lumii, ce rugăciunile noastre le primeşti;

Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.

Condacul 9:

Toate neamurile te fericesc, ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, Stăpână şi Maica Răscumpărătorului nostru; cu naşterea ta ai adus bucurie la toată lumea. Apoi ai avut mare scârbă, văzând pe Fiul tău batjocorit, la chinuri şi moarte vândut. Noi, însă, cântare de umilinţă îţi aducem, o, Preacurată, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9:

Cei mai vestiti ritori nu pot să spună, Mântuitorule, suferinţele ce le-ai purtat, când ostaşii Ţi-au împletit cunună de spini şi Ţi-au pus-o pe cap, îmbrăcându-te în haină roşie. Noi cunoscând suferinţa Ta, şi a Maicii Tale celei preacurate; îi cântăm aşa:

Bucură-te, că ai văzut pe Fiul tău, scuipat şi bătut;

Bucură-te, că pe Cel ce L-ai hrănit la sân, dispreţuit L-ai văzut;

Bucură-te, că în haină roşie şi cu spini încununat L-ai văzut;

Bucură-te, că împreună cu El ai pătimit;

Bucură-te, că L-ai văzut pe Dânsul, de ucenici părăsit;

Bucură-te, că de judecătorii cei fărădelege, L-ai văzut osândit;

Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce ptefaci scârba în bucurie.

Condacul 10:

Vrând să-L scape pe Iisus, Pilat a zis poporului iudeilor: «Este obiceiul de a vă elibera un întemniţat de Paşti. Vreţi să vă eliberez pe Împăratul iudeilor?» Atunci toţi au strigat: «nu pe El, ci pe Baraba!» Lăudând milostivirea lui Dumnezeu care a dat pe Unicul Său Fiu la moarte de Cruce, ca să ne izbăvească pe noi, de moartea cea veşnică, îi cântăm Lui: Aliluia!

Icosul 10:

Zid şi scăpare fii nouă, Stăpână, celor căzuţi în scârbe şi boli, că însăţi ai suferit, auzind pe iudei strigând: «Răstigneşte-L, răstigneşte-L!» Acum auzi-ne şi pe noi cei ce-ţi cântăm ţie:

Bucură-te, Maica milostivirii, ce ne-ai şters plânsul cel de durere;

Bucură-te, a păcătoşilor căzuţi, grabnică mântuire;

Bucură-te, a creştinilor mijlocitoare neruşinată;

Bucură-te, că de patimile cele rele ne mântuieşti îndată;

Bucură-te, că inimii înfrânte îi dăruieşti veselie;

Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie;

Condacul 11:

Cântare de umiiinţă aducem Mântuitorului lumii, Care de bunăvoie a mers la patimi şi moarte de cruce. Ostaşii L-au dus la Golgota şi L-au răstignit. Lângă crucea lui Iisus stăteau: Maica Lui şi mironosiţele femei. Deci, Iisus văzând pe Maica Sa şi pe ucenicul pe care-l iubea, i-a zis Maicii Sale: «Femeie, iată fiul tău!»; apoi ucenicului Său: «Iată Maica ta!» şi din ceasul acela a luat-o ucenicul la sine. Iar tu, Maica Domnului, văzând pe Fiul tău pe Cruce murind, ai cântat cu amărăciune lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11:

«FiuI meu şi Dumnezeule Veşnic, Creatorul a toată făptura, cum rabzi chinuri pe Cruce?» zicea, plângând Curata Fecioară. Prin străină naşterea Ta, am fost mai fericită decât toate maicile, dar vai mie, că văzându-Te acuma răstignit, sabia îmi străpunge inima. Noi amintindu-ne de durerea ta, plângând cântăm acestea:

Bucură-te, că de bucurie şi veselie n-ai avut parte;

Bucură-te, că ai văzut a Fiului tău moarte de pe cruce;

Bucură-te, că pe Fiul tău cel iubit L-ai văzut răstignit;

Bucură-te, Mieluşea, care pe Mielul junghiat L-ai văzut;

Bucură-te, că pe Doctorul sufletesc şi trupesc L-ai văzut rănit;

Bucură-te, că pe Fiul tău înviat din morţi L-ai privit;

Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.

Condacul 12:

“O, Lumina mea cea dulce, nădejdea şi viaţa mea, o, Bunule Doamne, cum Te stingi pe Cruce” – Fecioara suspinând grăia: «Grăbeşte-te, Iosife, la Pilat şi cere trupul Învăţătorului tău!» Iar pe Tine văzându-Te gol şi fără slavă zicea: «Fiul meu, sabie a trecut prin sufletul meu, după spusele dreptului Simeon». Iar noi suferind împreună cu Maica Ta, Milostive Mântuitorule, Cel ce Te-ai săvârşit pe Cruce, rupând zapisul păcatelor noastre, Te rugăm, dă-ne har ca să-Ţi cântăm cu dragoste: Aliluia!

Icosul 12:

Cântând milostivirea Ta, Iubitorule de oameni, mă închin îndurărilor Tale, Stăpâne. Ca vrând să mântuieşti făptura Ta ai primit moartea, – zicea Preacurata. Ci cu învierea Ta, Mântuitorule, miluieşte-ne şi pe cei ce cântăm:

Bucură-te, că ai văzut mort pe Domnul Cel slăvit;

Bucură-te, că ai sărutat trupul Fiului tău adormit;

Bucură-te, că Lumina cea dulce, pe Domnul, în mormânt L-ai aşezat;

Bucură-te, că pe Fiul tău cu atâta jale L-ai îngropat;

Bucură-te, căci cu giulgiu, Trupul sfânt L-ai înfăşurat;

Bucură-te, că sabia tristeţii te-a îndurerat;

Bucură-te, Maică preascârbită, ceea ce prefaci scârba în bucurie.

Condacul 13:

O, Prealăudată Maică, Cea căzută de scârbă şi de durere sub crucea Fiului tău şi Dumnezeu, ascultă suspinele şi plânsul nostru, şi ne scapă de scârbe, de dureri şi de moartea cea veşnică pe toţi cei ce nădăjduim în nespusa ta milostivire şi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi Icosul 1 şi Condacul 1

RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI

O, multîndurerată Maica Domnului ceea ce eşti mai presus decât toate fiicele neamurilor, pentru curăţia ta şi mulţimea suferinţelor ce le-ai răbdat pe pământ, primeşte rugăciunile şi suspinarea noastră şi ne păzeşte sub acoperământul milostivirii tale, că alt adăpost şi caldă mijlocire, afară de tine nu avem. Ca ceea ce ai îndrăzneală spre Cel născut din tine, ajută-ne şi ne miluieşte cu rugăciunile tale, să scăpăm de toate săgeţile urii, vrăjmăşiei şi dezbinării dintre noi. Potoleşte inimile învrăjbite şi întoarce în ele dragostea cea frăţească, pentru ca iubindu-ne unii pe alţii, să ne trăim viaţa în pace şi bună înţelegere, şi astfel, să ajungem cu toţii şi în împărăţia cerurilor, unde împreună cu toţi sfinţii vom cânta slavă Unui Dumnezeu în Treime: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, totdeauna acum şi pururea şi în nesfârşiţii veci. Amin.

***

Icoana Maicii Domnului „cu șapte săgeți”

În Duminica Tuturor Sfinților, precum și la sărbătoarea Întâmpinării Domnului (2 februarie), dar și în ziua dinaintea ajunului sărbătorii Adormirii Maicii Domnului (13 august), cinstim Icoana Maicii Domnului „cu șapte săgeți” care mai este numită și „îmblânzirea inimilor împietrite”.
În Duminica Tuturor Sfinților, precum și la sărbătoarea Întâmpinării Domnului (2 februarie), dar și în ziua dinaintea ajunului sărbătorii Adormirii Maicii Domnului (13 august), cinstim Icoana Maicii Domnului „cu șapte săgeți” care mai este numită și „îmblânzirea inimilor împietrite”.

Icoana este una din puținele în care Fecioara Maria apare singură. Inima Ei este străpunsă cu șapte săgeți. Așezarea săgeților diferă: patru pe partea stângă și trei pe partea dreaptă, sau invers, ori câte trei în fiecare parte și una pe verticală în partea de jos. Acest număr, șapte, înseamnă plinătatea, dar în cazul de față înseamnă plinătatea necazului (a durerii și a suferinței). Originile Icoanei sunt în Biserica Romano-Catolică, și se crede că a fost adusă în Rusia de către iconografii polonezi. În conformitate cu tradiția răsăriteană, spre deosebire de cea a occidentului care se închină inimii Maicii Domnului, în această icoană inima Fecioarei Maria este ascunsă, nevăzându-se prin hainele Sale.

Fundamentul scripturistic pentru această Icoană este prorocia Dreptului Simeon (mai există o altă Icoană a Maicii Domnului numită „prorocia lui Simeon”), care a ieșit în întâmpinarea Domnului atunci când a fost dus la Templul din Ierusalim de către Fecioara Maria și Iosif, la 40 de zile după Nașterea Sa. Atunci, Dreptul Simeon i-a zis Născătoarei de Dumnezeu: „Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi” (Luca 2, 34-35).

Acesta este modul în care a fost descoperită această Icoană făcătoare de minuni:

Un bărbat din împrejurimile orașului Kadnikov, apropiat de orașul Vologda din Rusia europeană, fusese bolnav mulți ani și mergea șchiopătând și suferea de o slăbiciune generală. El a auzit o voce într-un vis, spunându-i că se va vindeca dacă va merge la Biserica „Sfântul Ioan Teologul” de lângă Vologda, să găsească icoana Maicii Domnului în turnul clopotniței. De două ori s-a dus, dar nu a fost lăsat să intre în turn. Când s-a întors pentru a treia oară, cu credință în inimă, cei ce îngrijeau Biserica, văzându-l din nou pe pelerinul bolnav, și-au făcut milă și l-au lăsat în clopotniță. El a descoperit imediat ceea ce a căutat. Icoana fusese întoarsă cu fața în jos astfel încât părea că e o simplă scândură, iar clopotarii mergeau pe ea în drumul spre clopot. Icoana a fost curățată și s-a săvârșit un paraclis în fața ei. Pe când se ruga fierbinte în fața Icoanei, bărbatul bolnav s-a vindecat în mod miraculous.

Icoana Maicii Domnului „cu șapte săgeți” a revenit în atenția credincioșilor în anul 1830, când în orașul Vologda era o epidemie de holeră. Icoana a fost purtată într-o procesiune prin oraș, iar epidemia s-a oprit. De atunci, icoana originală și copii ale acesteia (care poartă harul originalului) au fost sursă a numeroase vindecări și alte minuni.

Icoana a fost dusă într-un pelerinaj în orașul Cernigov în Ucraina, pe 29 iulie 2004. Mai târziu, pe 27 septembrie în același an, călugării de la Mănăstirea Tolga din regiunea Iaroslavl ‒ unde noul mucenic, Arhiepiscopul Serafim (Samoilovici) născut în Mirgorod, regiunea Poltava din Ucraina, a fost stareț în perioada 1907-1918 ‒ au adus icoana în orașul Pușkino de lângă Moscova. Părintele Victor, eclesiarhul Catedralei „Sfântul Ioan Teologul”, în care icoana a fost așezată spre închinare, a declarat cu această ocazie: „Toți cei care vin cu credință să se roage icoanei Maicii Domnului „Îmblânzirea inimilor împietrite”… vor simți o înmuiere a inimii. Suferințele sufletului și ale trupului se vor alina. Dacă te rogi pentru vrăjmașii tăi înaintea icoanei, gândurile lor ostile se vor depărta, și vor fi înlocuite de nobilul sentiment al milei”.

Această icoană este de asemenea una din „icoanele plângătoare”. Aceasta a lăcrimat în ziua de 12 august 2000, în momentul în care s-a produs dezastrul de pe submarinul Kursk, precum și pe 11 septembrie 2001, atunci când Turnurile Gemene ale World Trade Center din New York au fost distruse de către teroriști.

Durerea Maicii Domnului zugravită în icoană poate fi văzută ca un simbol al fiecărei persoane care suferă necazuri și durere ca urmare a abandonului, pierdeii, suferinței, morții, disperării și a altor chinuri care ne ies în cale în această viață pământească. Fiul iubit al Fecioarei Maria nu este în brațele sale. El este pe moarte, sau a murit pe Cruce, o victimă nevinovată a cruzimii umane și demonice.

Maica Domnului este singură. Totuși, această poartă a durerii duce la bucurie, pentru că Moartea Fiului a fost un mijloc prin care El a biruit moartea pentru întreaga omenire. Durerea foarte mare și tristețea pe care Maica Domnului a îndurat-o o leagă de Pătimirile Lui. Și Pătimirile Lui duc la Înviere și schimbare.

Să ne rugăm pentru dușmanii noștri, să ne perceapă altfel, cât și pentru noi înșine, ca să fim tot mai conștienți de Împărăția Luminii, iubirii și bucuriei pe care am cunoscut-o prin venirea pe această lume a Domnului nostru, Fiul Mariei, Iisus Om adevărat și Dumnezeu adevărat. Amin!
Surse: Doxologia.ro; Altarulcredintei.md: crestinism.net.

Lasă un comentariu

Cumpără o carte:


Pe mine m-a operat Sfântul Nectarie


Patericul pe înțelesul copiilor


Colindul vieţii mele


Viața, minunile și acatistul Părintelui Ilie Lăcătușu


Sfântul Iov din Uglea (1902-1985).
Din Patericul Maramureșului


Creștinismul sau Biserica


Lângă Valeriu Gafencu, Sfântul Închisorilor


Din temnițe spre Sinaxare – Danion Vasile (coordonator)


Doctorul de povesti


Pilde și istorisiri pentru copiii creștini.


Patericul Mirenilor


Cum sa ne crestem copiii. Canon de rugaciune pentru copilul bolnav


Minunile Sfântului Nectarie din Eghina Românească


Despre Avort- Motive, Traume, Consecințe


Vino Si Vezi! Peripetiile Unui Ortodox In Lumea Contemporana

Cumpără o carte:


Cele mai frumoase rugăciuni


Când copilul nu ascultă


Minunile icoanei Maica Domnului “Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”


Cum să biruim frica


Învăţături despre mersul la biserică


Cele opt păcate de moarte şi lupta cu ele, Ascetica ortodoxă pentru mireni


Cum să trăim în ziua de astăzi. Scrisori despre viaţa duhovnicească


Noul Materic. Cuvinte de suflet folositoare, uitate sau necunoscute, despre femei preacinstite și sfinte


Pollyanna, jocul bucuriei


Deprimarea și tămăduirea ei în învățătura Bisericii


Cum să ne îmbogăţim viaţa prin rugăciune