Părintele Ilie Cleopa, născut cu numele de Constantin Ilie, pe 10 aprilie 1912, a fost arhimandrit și stareț al mănăstirii Sihăstria și unul dintre cei mai de seamă duhovnici pe care i-a cunoscut România.
Părintele Cleopa spune că un anumit cuvânt nu trebuie rostit niciodată: „noroc”. Părintele spune că ”Noroc” este un demon și, din păcate, oamenii îl pomenesc zilnic. Potrivit spuselor părintelui Cleopa, Noroc este un demon care mânca copii, după ce-i prăjea. Noroc nu voia orice copil, ci sugari, pe care mamele îi luau de la piept și îi ofereau demonului. În jur de 40-50 de copii, încăpeau într-o tigaie, iar mamele care își ofereau copii au ajuns în iad.
„Uneori, vezi creştini pe drum că se salută: „Hai noroc, vecine!“. Dacă l-ai întreba cine-i Noroc, nu ştie, dar ştie să-l pomenească. […] Zi: „Bună ziua, cumătre! Bună ziua, vecine! Bună seara, mătuşă!“. Când zici „bună ziua“, arăţi că Dumnezeu e bun. Vă rog să nu-l mai puneţi pe pomelnicele voastre şi nici să nu-l mai pomeniţi pe idolul Noroc!”, spunea părintele Cleopa în timpul vieții.
„Când vă treziți dimineața, să nu vă apucați de treaba întâi, că sunteți batjocoriți de satana! Ci să ziceți: „Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!” Slăvește-L pe Dumnezeu, că apoi ai să ai spor la muncă în ziua aceea. Ți-ajută Dumnezeu, îți întărește și mintea și brațele ca să lucrezi cu spor, să te păzească de primejdii, de fulgere, de tunete, de accidente, de orice. Roagă-te lui Dumnezeu și pornește la muncă cu toată inima. Dar întâi roagă-te Lui și ai să vezi cu cât spor mergi în ziua aceea”, spune părintele Cleopa către toți oamenii care îi călcau pragul.
Spunea Părintele Cleopa: „Știți voi cine-i Maica Domnului? Ea este Împărăteasa Heruvimilor, Împarateasă a toată făptură, cămara întrupării lui Dumnezeu-Cuvântul, ușa luminii, că lumina cea neapropiată gânditoare prin ea a venit în lume. Ea este ușa vieții, că Viața Hristos prin ea a intrat în lume. Ea este poarta cea încuiată prin care n-a trecut nimeni decât Domnul, cum spune Proorocul Iezechiel”.
Aproape în fiecare predică Părintele Cleopa îi întreba pe creștini: „Aveți voi icoana Maicii Domnului în casă?”, „Dar candeluță la icoana Maicii Domnului aveți?” și îi sfătuia: „Să luați ocrotitoare și ajutătoare pe Maica Domnului, Mama noastră din cer și de pe pământ! Împărăteasa cerului și a pământului! Daca o veți lua pe ea ocrotitoare, citindu-i dimineața un acatist cu candeluța aprinsă și seara un paraclis, veți avea ajutor și în timpul vieții și în clipa morții și în ziua Judecății… Știți voi cât poate Maica Domnului înaintea Tronului Preasfintei Treimi? Dacă nu era ea, cred că lumea aceasta se pierdea cu mult mai devreme!”
Celor bolnavi care veneau la el, le făcea pomelnic și le spunea: „Cea mai mare slujbă pentru cei bolnavi este Sfântul Maslu. Dar nu folosește, dacă omul nu este spovedit. Deci mai întâi spovediți-vă de toate păcatele și apoi faceți Sfântul Maslu cu cel puțin trei preoți”.
Spunea adeseori și acest cuvânt la creștini: „Când vedeți că s-a îmbolnăvit cineva la voi în casă: ori tată, ori mamă, ori fiu, ori fiică, oricine ar fi, nu chemați mai întâi doctorul, ci preotul ca să-l spovedească. Căci, Doamne ferește, să-l apuce moartea nespovedit și cu păcate grele. Nu mai are iertare și slujbele atunci nu îi folosesc la nimic”.
Către cei mai leneși zicea părintele Cleopa: „Pune hoitul, adică trupul, la treabă și mintea la picioarele Domnului, adică la rugăciune!”.
Zicea bătrânul părinte: „Mai băiete, nu sta degeaba și nu pierde timpul. Ia o carte în traista oriunde te duci, cu oile sau cu vacile, sau unde te trimite, și citește cuvântul lui Dumnezeu!”
Părintele Ilie Cleopa le mai spunea credincioșilor: „Toate sunt trecătoare! Să aveți grijă de suflet, să vă spovediți, să vă împărtășiți, să duceți viață curată, să faceți milostenie, să faceți din toate cate puteți și să trăiți în dragoste unii cu alții, că dragostea nu moare niciodată!”.
Cine a fost părintele Cleopa
Părintele s-a născut într-o familie de țărani, fiind cel de-al cincilea copil din cei zece ai familiei lui Alexandru Ilie. A urmat cursurile școlii primare din satul natal, iar apoi a făcut trei ani de ucenie duhovnicească la Paisie Olaru, pustnicul din Schitul Cozancea.
În 1929, s-a alăturat schitului Sihăstria, alături de Vasile, fratele său mai mare. În 1935 a fost luat în armată, în Botoșani, dar în 1936 s-a întors la schit și pe 2 august 1937 a fost uns în monahism, primind numele de Cleopa. Pe 27 decembrie 1944 a fost hirotonit ierodiacon, iar pe 23 ianuarie 1945 a fost hirotonit ieromonah de către Episcopul Galaction Cordun, pe atunci stareț al Mănăstirii Neamț. Ulterior a fost numit oficial egumen al Schitului Sihăstria.
În 1948, urmărit de Securitate, s-a retras pentru șase luni în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria. Pe 30 august 1949, arhimandritul Cleopa Ilie a fost numit stareț al Mănăstirii Slatina unde s-a transferat alături de 30 de călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria, ca urmare a deciziei patriarhului Justinian Marina.
A întemeiat la Mănăstirea Slatina o obște care număra peste 80 de persoane. Între 1952-1954, a fost din nou urmărit de Securitate și s-a retras în Munții Stânișoarei, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc. După doi ani a fost readus în mănăstire, din dispoziția Patriarhului Justinian.
În 1956, a revenit la metanie, iar în primăvara anului 1959, s-a retras pentru a treia oara în Munții Neamțului, unde și-a petrecut urmatorii 5 ani. S-a reîntors la Mănăstirea Sihăstria în toamna anului 1964, ca duhovnic al întregii obști, și a povățuit fără întrerupere atât călugări, cât și mireni, timp de 34 de ani.
Părintele Cleopa a trecut la cele sfinte pe 2 decembrie 1998.