Ai răspunsul la întrebarea pe care ţi-ai pus-o mereu! Sfântul Teofan Zăvorâtul îţi dezvăluie de ce îngăduie Dumnezeu nedreptăţile! Rugăciune pentru o inimă deznădăjduită:
De ce îngăduie Dumnezeu nedreptățile?
De ce vă tot îndreptăţiţi? Toată scrisoarea dumneavoastră la asta se referă. E drept că dumneavoastră v-au revenit toate ocările şi mustrările. Sunt vinovat! Altceva este că aşa trebuie. Acum, desigur că v-aţi îndreptat. Ei, vi s-a mai aşezat sufletul? Trebuie şi e vremea să vă liniştiţi cât de cât. Să vă ajute Dumnezeu! Multă vreme o să staţi înţepenită? E rău să staţi în bătaia vântului. Înveliţi-vă cât de cât! Puteţi o zi, două să nu primiţi absolut pe nimeni, numai ca să vă liniştiţi.
Iar între timp citiţi câte ceva, rugaţi-vă câte puţin şi cugetaţi. Şi va veni pacea, ca ploaia pe lână. Iată că Dumnezeu v-a trimis un nou cunoscut. Simţămintele lui sunt demne de respect. Dar concluzia lui, că, dacă lui N.N., cel atât de bun la suflet, i se va întâmpla vreun necaz sau nenorocire, atunci el se va îndoi de pronierea lui Dumnezeu, este o concluzie greşită: nicăieri Dumnezeu nu a spus că virtutea îşi are toată răsplata aici, pe pământ. Ar fi fost înjositor chiar pentru virtute. Dumnezeu îngăduie uneori nedreptatea aici, pentru ca să-l înalţe pe cel ce o rabdă în veacul viitor.
Aţi început să citiţi câte ceva? Este timpul. Începeţi cu Macarie cel Mare şi treceţi apoi la Isaac Sirul sau la altul. Dar nu trebuie să rămâneţi aşa. Vă veţi sufoca, căci fără lectură ne sufocăm şi sufletul flămânzeşte. Dar cred că acum, în însingurare, vă ocupaţi cu aceasta. Pace vă doresc. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)
***
Rugăciune pentru o inimă deznădăjduită
Doamne, Dumnezeul meu, Tu care ai facut cerurile si pamantul,care ai dat viata tuturor lucrarilor Tale, in acest ceas in care sufletul meu sta intristat si plin de manie, intinde mana Ta cea atotputernica si ma scoate din aceasta intristare in care singur m-am afundat. Primeste, Doamne, umilita mea rugaciune pe care o indrept catre Tine cu siguranta ca ma vei ajuta.
Fii alaturi de mine Doamne, nu ma parasi niciodata.Iarta-ma ca gresesc mereu inaintea Ta. Imi aduc aminte primele zile cand ma rugam Tie cu credinta si tanjesc dupa ele. Am ajuns sa-mi fie rusine cu Tine, Doamne si de aceea Te rog sa ma ierti si sa ma miluiesti. Nu te-am marturisit in fata oamenilor, Doamne, Dumnezeul meu si in loc sa fiu incredintat ca Tu existi am marturisit gresit despre Tine.Iarta-ma Doamne al meu.
Auzi glasul rugaciunii mele si cererea mea caci ma rog catre Tine precum David psalmistul care zice „Doamne auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, intru adevarul Tau, auzi-ma intru dreptatea Ta si sa nu intri la judecata cu robul Tau ca nu se va indrepta inaintea Ta tot cel viu”. Pacate mari mi-au cuprins sufletul, ca niste lanturi ma tin si imi frang putin cate putin trupul. Zilele trec, anii se duc si eu raman acelasi pacatos.Dar Tu, Doamne, nu vei inceta sa ma asculti. Tu ma vei ajuta, Doamne al meu si ma vei sprijini. Vei fi alaturi de mine ziua si noaptea,la bucurie si necaz. Caci Tu, toate le randuiesti cu mare intelepciune si Tie marire inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Sursa: Tiberiu, OrtodoxiaTinerilor.ro.