Cel ce practică ghicirea în Sfânta Evanghelie este un escroc, iar cel ce cere să i se deschidă Sfânta Evanghelie este un înşelat
Mi s-a întâmplat foarte des să fiu întrebat de unii credincioşi dacă eu ştiu să „deschid Evanghelia”. Am răspuns: „Da, o deschid la fiecare slujbă, care are în rânduiala ei citirea unui text din Sfânta Evanghelie”. Mi s-a spus: „Nu, nu aşa, ci dacă ştiţi să ghiciţi în Sfânta Evanghelie!?”
Trebuie să ştim că Evanghelia este vestea cea bună a mântuirii, adusă lumii de către Domnul Iisus Hristos. Dar ce doresc aceşti creştini? Doresc să-şi cunoască viitorul.
Unii rămân dezamăgiţi când le spun că „deschiderea Evangheliei”, pentru a ghici, este o practică greşită, care nu ţine de rânduiala Bisericii noastre Ortodoxe şi, deci, un mare păcat. La această practică s-a ajuns din cauza unor inşi dornici de câştig, fără frică de Dumnezeu, care nu se gândesc CE MARE RĂU fac celor ce apelează la ei şi le cred aberaţiile. Profită de necazurile şi de dorinţa unora de a-şi cunoaşte viitorul.
Gestul de a deschide Evanghelia este doar un pretext. Ghicitorul, fără a interpreta de fapt textul evanghelic, îi spune bietului om ceea ce îi trece prin cap, căutând să intuiască necazul celui ce-i stă în faţă. De la ghicitorul în Sfânta Evanghelie, ca la oricare înşelător, bietul om pleacă năucit, cu ideea că este duşmănit de toţi, că este sub blestem, că i-a făcut cineva farmece şi că are cununiile „legate”. Este avertizat că aceşti duşmani sunt prin apropiere, că-i intră în casă şi că-i sunt chiar rude; atunci, sărmanul om începe să-i suspecteze pe toţi cei din jurul său. Faptul acesta poate deveni şi comic, dacă nu ar avea partea sa tragică. Cel ce practică ghicirea în Sfânta Evanghelie este un escroc, iar cel ce cere să i se deschidă Sfânta Evanghelie este un înşelat. Înşelătorul are grijă să-şi asigure clienţii şi începe cu programarea, spunându-le să vină peste trei – şase săptămâni, practică specifică oricărui vânzător de iluzii.
Trebuie să fie clar pentru toţi creştinii că în Sfânta Evanghelie nu scrie cine ne-a furat lemnele, nici dacă Marioara se mărită şi nici dacă bolnavul din familia noastră se face sănătos. Pentru necazuri de tot felul avem învăţătura Bisericii Ortodoxe, care ne spune clar ce avem de făcut. Trebuie să ştim că nu există nevoie sau necaz omenesc pentru care Biserica Ortodoxă să nu aibă rugăciuni, pe care credinciosul le poate solicita preotului din parohia sa. De la noi se cere credinţă şi fapte bune.
De aceea, facem apel la cei care au neclarităţi în această privinţă: Deschideţi Biblia şi citiţi Sfintele Evanghelii de la Matei, Marcu, Luca şi Ioan şi lămuriţi-vă şi singuri că acolo este cuvântul lui Dumnezeu, iar nu iluziile vândute de cei care vă înşeală, pur şi simplu, durerea şi curiozitatea dumneavoastră.
***
Bună ziua părinte. Este păcat sa mergi la preoții care slujesc în biserica și care deschid cărți de rugăciune spre izbăvire de vrăjmași și de rele? Mulțumesc anticipat. Doamne ajuta.
pr Andrei Atudori a răspuns:
Doamne ajută!
Ana, îmi pare rău, dar întrebarea ta este oarecum neclară.
Dacă prin „cărți de rugăciune” te referi la „Molitfelnice”, din care preoții pot citi rugăciunile de dezlegare rânduite de Biserică, atunci nu este nici o problemă.
Dacă însă te referi la preoți care „deschid cartea” (după cum se spune în popor) atunci, de unii ca aceștia să te ferești. „Deschiderea cărții” este un „ritual” vecin cu vrăjitoria și ghicitul iar Biserica nu a încurajat niciodată folosirea Sfintei Scripturi pentru „decriptarea” unor mesaje divine, în sensul ghicirii viitorului. Cuvântul Sfintei Scripturi are un alt rost!
Tind să cred că la aceștia din urmă te referi. Dacă este așa, atunci, ca să te lămurești cu privirea la „deschisul cărții” îți recomand articolul următor: „Părinte, deschide-mi Evanghelia şi zi-mi viitorul!”
Aici ai și un cuvânt al părintelui Arsenie Papacioc spune despre „deschisul cărții”.
Dacă am interpretat greșit întrebarea ta și te referi la diferite rugăciuni de dezlegare atunci, după cum am spus, nu este nici o problemă.
Dumnezeu să te lumineze!
Surse: pr. Andrei Preot Florian Ionescu, episcopiaslatinei.ro; Doxologia.ro.