Când ești obosit, extenuat, cu mintea greoaie, și totuși vrei să te rogi, ieși pe balcon sau în grădină și ridică ochii spre cer. Nu spune nimic. Privește doar cerul câteva minute. Nu-ți imagina nimic.
Vei observa că după puțin timp inima va începe să ți se încălzească! De ce? Pentru că tu nu ești conștient, dar privind cerul, te uiți spre Dumnezeu! Nu a zis oare Domnul nostru: „Să nu te juri pe CER, PENTRU CĂ ESTE TRONUL LUI DUMNEZEU”? Nu te-a învățat El că Dumnezeu este „Tatăl din cer”? Tu nu Îl vezi cu ochii, dar inima ta Îl vede, oricât de agitată ar fi. Deci fără cuvinte privește cerul, iar inima ta va intra în mută contemplare față de Dumnezeul ei! Lacrimi vor ieși din inimă, vor ajunge la ochi, și-ți vor umezi obrajii. Lumea nu știe să se roage. Lumea nu are timp să se roage. Lumea nu are energie, este epuizată de griji și de oboseală. Dar ca să privim cerul în tăcere, cred că toți putem. Când veți înțelege fiilor că nu voi vă rugați, ci „Duhul Sfânt Se roagă în voi cu suspinuri negrăite” strigând spre Dumnezeu: „Avva”-adică „Tată”? Trebuie doar să dați liniște și timp Duhului Sfânt ca să Își facă lucrarea Sa. O, Doamne, cum odihnește Duhul Tău pe oameni!..Cum dă lacrimi de dor, și apoi le șterge tot El, lăsând în urma lacrimilor pace și bucurie..De aceea ne-ai spus și numele Duhului: „Mângâietorul”.
Doamne, cum mai mângâie Duhul Tatălui inima mea.. AȘA SĂ VĂ RUGAȚI! SĂ NU VĂ MAI AUD CĂ NU AVEȚI TIMP. Priviți cerul în liniște, și vă va zâmbi Dumnezeu. (Preot Sorin Croitoru)
***
Cum să ne rugăm când nu avem timp?
Să ne rugăm scurt și des, atunci când programul nostru de activități este aglomerat. Şi Dumnezeu, văzând străduinţa noastră, dragostea noastră pentru rugăciunea aia mică de cinci minute, va păstra harul Său asupra noastră pe toată vremea cât noi vom fi ocupați cu treburile.
Cum sfătuiți să se roage oamenii care au un program foarte încărcat: școală, facultate, serviciu?
Scurt și des. Asta e. Când? N-ai timp? Toți avem timp să ieșim să mâncăm. Păi, înainte de a mânca: cinci minute, cinci minute. Credeți-mă, chiar și rugăciunea pe care o spui, Tatăl nostru înainte de masă, dar ce e greu să mai adaugi și Împărate ceresc la asta? Adună-te și fă-o ca pe o închinare Domnului: Împărate ceresc, Mângâietorule…
Zi-o cu toată dragostea şi cu puterea ta, ştiind că nu prea ai timp să te rogi, mulţumeşte Domnului că ai mâncat şi, în timp ce mulţumeşti Domnului, zi şi gândeşte: Doamne, eu toată ziua mi-o pierd în deşert, şi acum Tu mă hrăneşti pe mine, toate cele bune mi le dai mie. Gânduri bune, de rugăciune.
După aceea, te-ai sculat, mulţumeşte-I Lui. Mai ai cinci minute, nu alerga! De ce alergăm? Unde alergăm? Scoală-te cinci minute şi zi, dacă mai ai lângă masa unde mănânci o Psaltire, din care poţi să citeşti un psalm. Păi, nu este? Unde este? Cred că în Lavsaicon e o pildă cu ţăranul care ara şi avea Psaltirea la capătul brazdei şi când ajungea acolo, citea un psalm şi iar ara, şi iar un psalm.
Înţelegeţi, cam asta este şi starea noastră. Nu trebuie mult deodată, dacă avem program încărcat. Şi Dumnezeu, văzând străduinţa noastră, dragostea noastră pentru rugăciunea aia mică de cinci minute, va păstra harul Său asupra noastră pe toată vremea cât noi vom fi ocupați cu treburile.
Ieromonah Savatie Baștovoi,
Sursa: Puterea duhovnicească a deznădejdii.
