De la cel bolnav nu cere Dumnezeu post şi înfrânare de mâncare şi băutură sau altă osteneală!!! Nici una dintre faptele cele bune nu este aşa de iubită şi de plăcută lui Dumnezeu ca atunci când..:
Care este fapta bună cea mai iubită de Dumnezeu?
Nici una dintre faptele cele bune nu este aşa de iubită şi de plăcută lui Dumnezeu, ca atunci când mulţumeşte omul întru necazuri.
Zis-a un bătrân oarecare: „Fiilor şi fraţilor, să înţelegeţi şi să ştiţi toţi aceasta: că nici una dintre faptele cele bune nu este aşa de iubită şi de plăcută lui Dumnezeu, ca atunci când mulţumeşte omul întru scârbe.
Şi nu se bucură Dumnezeu de alta mai tare, decât atunci când cineva rabdă bucuros orice fel de scârbe i s-ar întâmpla lui (cum este de pildă boala, clevetirea pe nedrept sau prigonirea şi alte necazuri).
De asemenea, şi de la cel care este bolnav cu trupul său, nu cere Dumnezeu post şi înfrânare de mâncare şi băutură sau altă osteneală şi nevoinţă a trupului. De la el cere Dumnezeu numai multă milă şi rugăciune duhovnicească şi să-i fie mintea lui pururea la Dumnezeu, iar postul şi osteneala trupească le face omul pentru domolirea zburdăniciunilor fireşti, adică pentru înfrânarea necuratelor pofte şi a patimilor trupeşti.
Boala trupului este mai presus decât postul, iar răbdarea cu mulţumire a bolnavului este mai presus decât toată nevoinţa şi osteneala trupului.
Pentru aceea, de la bolnav nu se cere şi nici nu se cearcă postul şi înfrânarea şi alte osteneli, ci datoria lui este să mulţumească pururea cu osârdie şi cu toată inima sa lui Dumnezeu, rugându-se să i se dea răbdare”.
***
Uneori, suferința și boala țin loc de postire
Boala şi suferinţele ei ţin loc de post, dar ceea ce este mai important pentru viaţa spirituală creştină este ascultarea de porunca duhovnicului. Ascultarea este mai puternică decât postul – spunea Părintele Iulian – căci ea ne poate întoarce la rai. Ascultarea naşte smerenia, sau se naşte din smerenie.
Boala şi suferinţele (…) ţin loc de post, dar ceea ce este mai important pentru viaţa spirituală creştină este ascultarea de porunca duhovnicului. Ascultarea este mai puternică decât postul ‒ spunea Părintele Iulian ‒, căci ea ne poate întoarce la Rai. Ascultarea naşte smerenia, sau se naşte din smerenie.
***
Hristos a înviat! Domnul Cel înviat să vă dea mângâiere şi bărbăţie: una este a mângâia necazul, alta este să ai putere a ridica şi a purta greutatea lui.
Hristos a înviat! Domnul Cel înviat să vă dea mângâiere şi bărbăţie: una este a mângâia necazul, alta este să ai putere a ridica şi a purta greutatea lui. Domnul este aproape de dumneavoastră, şi Maica Domnului, şi cerul cu ajutători grabnici vă vor înconjura. Iar de bolit cu toţii bolim şi ieşire nu mai zărim. Oare întâmplător este acest lucru?! Oare ei nu văd?! Şi văzând, nu împreună-pătimesc cu noi, şi nu sunt gata să ne ajute! Şi totuşi ne lasă să ne chinuim. De vreme ce ei sunt cu totul dragoste, înseamnă că nu îngăduie aceasta din duşmănie. Şi dacă aşa stau lucrurile, ce vrea să fie asta?
Acelaşi lucru care se întâmplă între plăcinta coaptă în cuptor şi gospodină. Daţi plăcintei simţire, gândire, limbă… Ce i-ar spune ea gospodinei „Matuşca! M-ai pus aici şi mă prăjesc… Nici o farâmitură din mine n-a rămas neprăjită, totul mă arde ceva de nerăbdat… Şi necazul este că nici ieşire de aici nu văd, nici sfârşit la chin nu știu de unde să astept. Mă întorc la dreapta, mă întorc la stânga, înainte ori înapoi, ori în sus: peste tot închis, iar căldura e de nesuferit. Ce ți-am făcut? De ce asemenea duşmănie din partea ta?” şi aşa mai departe. Daţi gospodinei putinţa de a înţelege graiul plăcintei. Ce i-ar răspunde ea „Ce duşmănie ? Eu, dimpotrivă, pentru tine lucrez. Rabdă puţin, şi ai să vezi cât de frumoasă ai să ieşi! Şi ce mireasmă se va răspândi din tine în toată casa! Ceva de minune! Aşa încât fă bine de mai rabdă puţin şi vei vedea bucurie.” Aţi luat cunoştinţă de spusele plăcintei – acum băgaţi la cap spusele gospodinei şi treceţi cu seninătate la aşteptarea deznodământului fericit. Eu cred că prin aceasta puteţi sfârşi cu toate grijile. Puneţi-vă în mâinile lui Dumnezeu şi aşteptaţi. Oricum sunteţi în mâinile lui Dumnezeu, numai ca daţi din mâini şi din picioare… Încetaţi să mai faceţi asta şi staţi liniştită. Şi ce rost are să umblaţi din doctor în doctor? Aţi mers deja… Răbdare senină va doresc. Mântuiţi-vă!
Surse: Sfântul Teofan Zăvorâtul, Boala și moartea; Costion Nicolescu, Un preot de foc. Părintele Iulian; Sfântul Ioan Iacob de la Neamț-Hozevitul, Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine… Opere complete)