În tradiţia Bisericii Ortodoxe se vorbeşte despre o anumită călătorie a sufletului după moarte, timp în care acesta trece prin 20 de „vămi ale văzduhului”.
Credinţa tradiţională în „vămile văzduhului” reprezintă o părere teologică ce nu are valoare de dogmă şi nu este normativă pentru viaţa Bisericii, neavând nici un temei în Sfânta Scriptură. Cu toate acestea, mulţi părinţi ai Bisericii au scris sau au făcut referire la cele 20 de categorii de păcate pentru care vor fi judecate toate sufletele după moartea omului.
„Învăţătura despre vămile văzduhului arată că tot spaţiul de la pământ la cer este despărţit în 20 de regiuni şi în fiecare regiune este un tribunal sau o vamă, unde se judecă feluritele păcate. Acest tribunal este format din îngerii cei răi, care sunt vameşii. După ce sufletul se desparte de trup, stă trei zile în jurul trupului său, iar în a treia zi se ridică-ajutat de îngerii cei buni-spre cer. În timp de 37 de zile, sufletul trebuie să treacă prin cele 20 de vămi şi după fiecare se face suma păcatelor sau faptelor bune, care vor hotărî ridicarea sufletului la cer, lângă Creator, sau aruncarea lui în iad, unde este întunericul veşnic, plânsul şi scrâşnirea dinţilor; această judecată se încheie la 40 de zile după moartea omului”, se arată pe site-ul mănăstririi Dervent.
Cele 20 de vămi ale văzduhului:
Prima vamă unde duhurile rele, după ce au oprit sufletul însoţit de îngerii cei buni, îi înfăţişează păcatele sale cele cu cuvântul (vorbă deşartă, flecăreală, obscenităţi, batjocuri, luare în râs a lucrurilor sfinte, cântece deocheate, înfierbântare la râs şi altele de acestea). A doua vamă este cea a minciunii (minciuna de orice fel, călcarea de jurământ, luarea în deşert a numelui lui Dumnezeu, ascunderea păcatelor înain¬tea duhovnicului, etc). A treia vamă este cea a calomniei (vorbirea de rău, înjosirea aproapelui, ocara, batjocura, toate însoţite de uitarea propriilor greşeli şi păcate). A patra vamă este a lăcomiei (beţia, mâncarea între ospeţe şi în ascuns, uitarea rugăciunii la masă, nerespectarea postului, saţiul, desfătările, precum şi toate felurile de gastrolatrie). A cincea vamă este a leneviei (lenevire la slujbe şi la rugăciuni, lăsarea pe tânjeală la lucru şi altele asemenea). A şasea vamă este aceea a furtului (tot soiul de furturi, pe ascuns sau pe faţă). A şaptea vamă este cea a zgârceniei şi a iubirii de bani. A opta vamă este cea a cămătăriei. A noua vamă este cea a înşelătoriei (judecăţi false, măsuri false şi alte înşelătorii). A zecea vamă este cea a geloziei. A unsprezecea vamă este cea a mândriei (încă¬păţânare, mândrie, părere de sine, nesupunere faţă de părinţi, cler, superiori şi neascultări). A douăsprezecea vamă e aceea a mâniei. A treisprezecea vamă e cea a răzbunării. A patrusprezecea vamă este cea a uciderii. A cincisprezecea vamă este aceea a magiei (vrăji, amestec de otrăvuri, farmece, invocarea dracilor). A şaisprezecea vamă este aceea a necurăţiei (gânduri, dorinţe şi fapte necurate, preacurvie, visuri necurate, pofta trupului, priviri voluptoase şi pipăiri necurate). A şaptesprezecea vamă este aceea a preacurviei (necredinţa în căsătorie, căderea în păcatul curviei a persoanelor afierosite (consacrate) lui Dumnezeu. A optsprezecea vamă este cea a sodomiei (împreunări împotriva firii, incest). A nouăsprezecea vamă este cea a ereziei (false raţionamente asupra dreptei credinţe, lepădarea de credinţa ortodoxă, hulirea, blasfemia). A douăzecea vamă, şi ultima, este cea a nemilostivirii, a urii, a cruzimii.
Cunoscând starea sufletelor după moarte, trecerea vămilor și înfățișarea înaintea lui Dumnezeu, care toate au loc în a treia zi, Biserică și rudele, arătându-și dragostea lor pentru cel mort, roagă pe Domnul a-i ierta păcatele și a-i înlesni trecerea vămilor.