Ce dereglări trupeşti şi boli aduc următoarele gânduri! Doctorii ne sfătuiesc să ne desprindem de acestea! Iată şi tratamentul:
Gândurile rele care îl hărţuiesc pe om îi tulbură sistemul nervos
Gândurile pătimaşe nu numai că îl despart pe om de Dumnezeu, ci sunt urmate şi de disfuncţii sau dereglări trupeşti: bolile fizice, neliniştea, temerile de tot felul sunt consecinţe ale gândurilor rele. Dându-şi seama de acest fapt, doctorii ne sfătuiesc să ne desprindem de gândurile care ne tulbură şi să nu ne frământăm din pricina lor.
Un singur gând rău poate provoca o noapte de insomnie, deoarece gândurile rele care îl hărţuiesc pe om îi tulbură sistemul nervos, provocându-i dezechilibru şi grave afecţiuni nevrotice: „Zis-a avva Theodor cel de la Schit: «Îmi vine gând şi mă tulbură şi mă necăjeşte, dar faptă nu poate să facă, ci numai mă împiedică de la lucrarea faptei bune»”.
***
Paza minţii – respingerea gândurilor rele şi neliniştitoare
Dacă deci ştii că mila este mai mare decât jertfa, apleacă-ţi inima ta spre milă. Căci sub masca liniştii se poate ajunge la mândrie, până ce omul nu s-a câştigat pe sine însuşi, adică până ce n-a ajuns fără prihană. Căci abia atunci se naşte în om liniştea: când a purtat crucea. Când deci pătimeşti împreună cu altul, afli ajutor.
Atletul vieţii duhovniceşti se luptă să alunge gândurile pe care cel rău i le presară pe cale cu scopul de a-i zdruncina unitatea lăuntrică a puterilor sufletului şi de a-l îmbolnăvi. Ţelul Ortodoxiei, care este o ştiinţă psihoterapeutică, este acela de a vindeca sufletul bolnav, iar dintre alternativele de tratament, pe primul loc se află paza minţii, respingerea gândurilor rele şi neliniştitoare, precum şi străduinţa de a le „ucide” înainte de a intra pe „poarta inimii”.
Mai pe larg despre isihie ne vorbesc Sfinţii Varsanufie şi Ioan: „Ce este liniştea? Ea constă în a-şi aduna cineva inima în ea însăşi, oprind-o de la a da şi a lua şi de la dorinţa de a plăcea oamenilor şi de la celelalte lucruri. Când Domnul a ruşinat pe cărturar cu pilda celui căzut între tâlhari şi l-a întrebat: «Cine a fost aproapele?», acela a răspuns: «Cel ce a făcut milă cu el» (Luca 10, 37). Dar şi Domnul însuşi a zis: «Milă voiesc, şi nu jertfă» (Matei 9, 13). Dacă deci ştii că mila este mai mare decât jertfa, apleacă-ţi inima ta spre milă. Căci sub masca liniştii se poate ajunge la mândrie, până ce omul nu s-a câştigat pe sine însuşi, adică până ce n-a ajuns fără prihană. Căci abia atunci se naşte în om liniştea: când a purtat crucea. Când deci pătimeşti împreună cu altul, afli ajutor. Dar când te socoteşti pe tine ca pe unul care ai întrecut, chipurile, măsura, află că şi ceea ce aveai, ai pierdut. Deci, nu umbla nici înlăuntru, nici în afară, ci începe de la mijloc, înţelegând care este voia Domnului, «că zilele sunt rele» (Galateni 5, 16)”.
***
Tratament și vindecare pentru gândurile rele
Respingerea gândurilor potrivnice nu e doar un lucru bun, ci un lucru esenţial − după cum la fel de esenţial este să avem mintea curată în Dumnezeu. Tratamentul propriu-zis constă în aceea de a nu îngădui gândurilor să pătrundă în minte şi s-o subjuge. Care sunt căile de realizare a acestui lucru?
După cum în cazul bolilor trupeşti şi sufleteşti există atât tratamente profilactice, care se ocupă de prevenirea bolii, cât şi tratamente propriu-zise, care se administrează după declanşarea acesteia, la fel se întâmplă şi în cazul bolilor gândurilor.
Tratamentul propriu-zis constă în aceea de a nu îngădui gândurilor să pătrundă în minte şi s-o subjuge. Căile de realizare a acestui obiectiv sunt: trezvia, paza minţii, isihia şi tăierea gândurilor rele. Sfântul Apostol Pavel îl îndemna pe ucenicul său Timotei: „Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin!” (II Timotei 4, 5). (…)
Pe de altă parte, pentru a ne păstra mintea curată şi a dobândi neîncetata aducere aminte de Dumnezeu, trebuie să ne lepădăm chiar şi de gândurile cele bune, fiindcă şi acestea ne pot îndepărta treptat de Dumnezeu. Sfântul Isihie Sinaitul ne previne: „Ia seama să nu ai niciodată în inima ta nici un gând, nici neraţional, nici raţional”, iar Sfântul Siluan spunea: „Sfinţii au învăţat cum să se lupte cu vrăjmaşul. Ei ştiau că vrăjmaşul foloseşte gânduri potrivnice pentru ca să ne amăgească, aşa că de-a lungul vieţii ei au respins astfel de gânduri. La primă vedere, s-ar părea că un singur gând potrivnic nu are nici o putere, dar, nu peste mult timp, el va abate mintea de la rugăciune, tulburând-o şi împiedicându-i concentrarea. Prin urmare, respingerea gândurilor potrivnice nu e doar un lucru bun, ci un lucru esenţial, după cum la fel de esenţial este să avem mintea curată în Dumnezeu” (Arhimandritul Sofronie). Trebuie să ne păzim ochiul sufletului de orice gând rău, la fel cum ne păzim ochiul trupesc de orice obiect care-l poate vătăma.
Atunci când cineva se obişnuieşte cu sfânta nevoinţă a respingerii tuturor gândurilor, mintea lui gustă din bunătatea Domnului şi se învredniceşte de darul deosebirii gândurilor: „Cei ce se nevoiesc trebuie să-şi păstreze cugetarea pururea netulburată, ca mintea, deosebind gândurile ce trec prin ea, pe cele bune şi trimise de Dumnezeu să le aşeze în cămările amintirii, iar pe cele întunecoase şi drăceşti să le arunce afară din jitniţele firii” (Sfântul Diadoh al Foticeei).
Surse: Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți.
