Numărul de turle de pe bisericile ortodoxe nu este ales întâmplător, astfel că fiecare are simbolistică precisă, explicată de specialişti.
Primele biserici creştine erau cele din catacombe, nu aveau nicio turlă, explică părintele Eugen Tănăsescu. Apoi, după ce Constantin cel Mare liberalizează creştinismul, unele temple păgâne, care aveau forma bazilicală, au fost transformate în altare creştine şi aşa a apărut stilul bazilical. După ce arta creştină s-a dezvoltat, începând cu Imperiul bizantin, au început să apară bisericile în plan treflat.
Se știe deja că Biserica Domnului se deosebeşte de celelalte clădiri chiar şi la exterior. De multe ori planul de construcţie al bisericilor este foarte variat: fiind întotdeauna orientată cu altarul spre răsărit, biserica poate fi cruciformă, deoarece prin Cruce Mântuitorul ne-a izbăvit de puterea diavolului. Nu rareori biserica se zideşte în formă de corabie, precum corabia lui Noe, simbolizând Biserica ce navighează pe marea vieţii spre ţărmul cel liniştit al Împărăţiei Cerurilor. Alteori planul de construcţie este circular, în formă de cerc — simbolul veşniciei, sau în formă de stea cu opt colţuri, ceea ce înseamnă că Biserica, asemeni unei stele călăuzitoare, luminează în această lume.
Deasupra bisericii se înalţă de obicei o turlă încununată de o cupolă, care simbolizează cerul. Cupola are deasupra sa crucea – întru slava lui Iisus Hristos, Capul Bisericii. De multe ori bisericile au nu numai o turlă, ci mai multe: două turle simbolizează cele două firi (Dumnezeiască şi umană) ale lui Iisus Hristos, trei – trei Persoane ale Sfintei Treimi, cinci – Iisus Hristos şi patru evanghelişti, şapte – şapte taine şi Şapte Soboare Ecumenice, nouă – nouă cinuri îngereşti, treisprezece – Iisus Hristos şi 12 apostoli.
În ceea ce privește turlele, acestea se fac în locuri bine definite. Prima turlă, cea centrală, este în mijlocul bisericii, pe locul pantocratorului. „În centrul bisericii se pictează cel ce ţine întreaga lume. S-a ţinut să se pună în valoare faptul că Hristos este în înaltul cerului şi deasupra cerurilor. Dacă tavanul bisericii reprezintă cerul, Hristos este deasupra şi atunci s-a supraînălţat acoperişul într-o anumită zonă şi aşa apare turla. Când arhitectura a permis, locul acesta a fost pus în valoare printr-o turlă centrală. Apoi, din nevoia de a îmbogăţi arhitectura au început să apară turle la Sfântul Altar. Dacă biserica era mai lungă, pentru a echilibra vizual, se mai punea unul la intrarea în biserică. Apoi, când construcţiile s-au lăţit au început să apară turle pe la colţuri, cum e la Catedrala Mitropolitană de la Iaşi“, explică părintele. În general, numărul de turle a fost stabilit de arhitectura lăcaşului de cult.
În Dobrogea, majoritatea bisericilor au fost construite pe stilul muntenesc, după modelul de la Curtea de Argeş. De regulă, lăcaşurile de cult au una – patru turle. După revoluţie, au început să placă foarte mult bisericile din lemn, care au altă arhitectură, o turlă centrală, şi care sunt mai intime, mai cochete.
În Neamţ, însă, există însă o mănăstire cu opt. Este vorba de Mănăstirea Horaiţa, construită după modelul bisericii „Schimbarea la faţă“ de pe muntele Tabor. Ambele au fost proiectate de un ieromonah român, părintele Irinarh Rosetti de la Horaiţa.
Sursa: tineriortodocsi.webs.com