Cine citește acest acatist va afla îndată cine i-a făcut vrăji

Troparul Sfântului Antonie cel Mare
Râvnitor lui Ilie cu obiceiurile asemă­­­­nân­du-te, Bo­tezătorului cu drepte cărări urmând, Pă­rin­te Antonie, pustiului te-ai făcut locuitor și lumea ai întărit-o cu rugă­ciunile tale. Pentru aceasta roagă-te lui Hristos Dum­ne­zeu să mântuiască sufletele noastre.

Condac 1: Glasul al 8-lea:

Podobie: Apărătoare Doamnă…

Fugind de întunericul cel negru al Egip­tu­lui, ai căutat pământul cel de viață dă­tă­tor al pustiului. Prin înfrânare și nevoință veș­tejind săl­tările trupului Prea­lău­date, te-ai făcut pildă mo­nahilor, de Dum­ne­zeu cuge­tă­to­rule, celor ce strigă: Bucură-te, Părinte Antonie!

Icos 1:

Om cu firea te-ai arătat, Părinte, dar te-ai văzut îm­preună-cetățean cu în­gerii, căci ai viețuit pe pământ ca fiind fără de trup, Prea­cu­­vioase Antonie, lepădând toată purtarea de grijă a trupului; pentru aceasta strigăm ție:
Bucură-te, odrasla cucernicului părinte;
Bucură-te, ramura credincioasei maici sfinte;
Bucură-te, vlăstarul cel neveștejit al Egiptului;
Bucură-te, povățuitorul cel mare al pustiului;
Bucură-te, că din tinerețe lui Hristos ai urmat;
Bucură-te, că firește de trup te-ai depărtat;
Bucură-te, arătătorule al căilor mo­na­hicești;
Bucură-te, cel ce voiești mântuirea muri­to­rilor;
Bucură-te, izbăvitorul din înșelăciuni al celor mulți;
Bucură-te, dătătorul râurilor de tămăduiri;
Bucură-te, cel prin care Dumnezeu S-a preaînălțat;
Bucură-te, cel prin care satana s-a rușinat;
Bucură-te, Părinte Antonie!

Condac 2:

Văzându-te vrăjmașul pe tine, de Dum­ne­zeu purtătorule, la înălțime ridicat, se ispitea a te împiedica de la toate faptele bune; însă după puțin, s-a rușinat de sporirea ta prin care, ne­voin­du-te cu trupul și înălțându-te cu sufletul, strigai lui Dum­nezeu: Aliluia!

Icos 2:

Având cunoștința celor ce sunt ca și cum nu ar fi, ai trecut cu vederea pe cele tre­că­toare desfătări ale vieții; deci în mor­mânt închi­zân­du-te, prin multe necazuri te-ai în­țe­lepțit, nă­dejdea spre Dumnezeu pu­­nându-ți; pentru care auzi acestea:
Bucură-te, insuflătorule al nădejdii în Dum­nezeu;
Bucură-te, pierzătorule al nebuniei vrăj­ma­șu­lui;
Bucură-te, cel ce nu te înspăimânți de ră­nirile lui;
Bucură-te, biruitorul uneltirilor lui;
Bucură-te, lauda cea vestită a pământului Egiptului;
Bucură-te, cel mai strălucit decât toți mo­na­hii, lumina cea strălucită;
Bucură-te, floarea cea de Dumnezeu îm­po­do­bită a cuvioșilor;
Bucură-te, frumusețea cea preastrălucită a sfin­ților;
Bucură-te, înțelepte deslușitor al înțelepților;
Bucură-te, luceafărul luminător al luce­fe­rilor;
Bucură-te, izvorul cel viu al pustiei;
Bucură-te, glasul cel puternic, risipitor al trân­dăviei;
Bucură-te, Părinte Antonie!

Condac 3:

Puterea Celui preaînalt tare te-a făcut în toate, Antonie fericite, că, văzând por­­ni­rea vrăjmașilor cea nepu­tin­cioasă venind asu­pra ta, neclintit ai rămas și, cu darul în­con­jurat fiind de toate părțile, stri­gai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 3:

Având dumnezeiască dorință încă mai mult a fi necăjit, Cugetătorule de Dum­­­ne­zeu, ai văzut dum­ne­zeiescul har; că din cer lu­mi­nă pogorându-se te-a cercetat pe tine în nevoință, și glas ai auzit întărindu-te, iar noi grăim către tine:
Bucură-te, fiu al dumnezeieștii lumini;
Bucură-te, locaș al Duhului Sfânt;
Bucură-te, făclia cea nestinsă a liniștii;
Bucură-te, canonul cel preadrept al în­frâ­nării;
Bucură-te, privirea cea preadulce a în­ge­rilor și a oamenilor;
Bucură-te, mărirea cea lăudată a celor aleși;
Bucură-te, izgonitorule al patimilor omenești;
Bucură-te, îmbogățitorule de dumnezeiesc har;
Bucură-te, Părinte, întâistătător al Părinților;
Bucură-te, preacinstite iscusit păzitor al celor neînsoțiți;
Bucură-te, cel ce covârșești întru cu­noș­tință pe cei înțelepți;
Bucură-te, cel ce întărești pe credincioșii cei căzuți, ridicându-i;
Bucură-te, Părinte Antonie!

Condac 4:

Aprins fiind de dumnezeiasca do­rință, către muntele pustiului ai alergat, An­to­­nie, bucurându-te; iar cel nărăvit întru răutate un disc mare de argint a pus îna­intea ta, însă tu, ca pe un gunoi defăi­mân­du-l, strigai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4:

Nevoindu-te mai presus de fire, Pă­rinte Antonie, și biruind relele vicle­­șuguri dia­­vo­lești, mai presus de acestea te-ai arătat; deci, fă­cându-te cetățean al pus­tiei, auzi de la noi acestea:
Bucură-te, canonul și temelia pustnicilor;
Bucură-te, plângerea împotriva răilor vrăjmași;
Bucură-te, slujitorul slujbelor celor mai bune;
Bucură-te, dătătorule al celor care cer cele dum­­ne­zeiești;
Bucură-te, că rău ai pătimit, vrăjmașului îm­po­­tri­vindu-te;
Bucură-te, că, împreunându-te cu Dumne­zeu, te-ai veselit;
Bucură-te, minunea cea preaveselitoare a îngerilor;
Bucură-te, cel ce ești rana grea a de­monilor;
Bucură-te, credinciosule slujitor al lui Dum­ne­zeu;
Bucură-te, înaintestătător al credincioșilor;
Bucură-te, cel prin care s-au deșertat cetățile;
Bucură-te, prin care munții în cetăți s-au schim­bat;
Bucură-te, Părinte Antonie!

Condac 5:

Vrând a trece Nilul, Părinte de Dum­­ne­zeu purtătorule Antonie, luntre nea­flân­du-se, te-ai suit pe un crocodil, mer­gând spre cercetarea rugătorilor tăi, strigând îm­preună cu dânșii lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 5:

Văzându-te tinerii Egiptului în pus­tie lo­cuind, ca pe unul mai presus de oa­meni, și auzind învățătura ta, s-au schimbat cu dum­ne­ze­iască schimbare; pen­tru care, slăvind pe Dumnezeu, strigăm ție:
Bucură-te, cel ce ești om între îngeri;
Bucură-te, cel ce ești înger între oameni;
Bucură-te, cel ce, prin pildele tale, pă­mân­tul l-ai făcut cer;
Bucură-te, cel ce, prin faptele tale, ai slujit lui Dum­­nezeu;
Bucură-te, că ai surpat sprânceana de­mo­nilor;
Bucură-te, cel ce ai înălțat viața mu­ri­to­rilor;
Bucură-te, tăinuitorule al dumnezeieștii Stă­­pâ­nii cea în trei Sori;
Bucură-te, povățuitorule al dumnezeieștii pe­­tre­ceri;
Bucură-te, ridicarea celor căzuți;
Bucură-te, mântuirea multora;
Bucură-te, că ne povățuiești pe noi a urma ție;
Bucură-te, că, urmând povețele tale, adu­năm sufletului bogăție;
Bucură-te, Părinte Antonie!

Condac 6:

Propovăduitor al dreptei credințe te-ai ară­­tat celor fără de Dumnezeu și, voind a te face mucenic, cu bărbăție în oraș ai in­trat; dar, neîmplinindu-ți dorința, cu sin­gură bu­nă­voință te-ai făcut desăvârșit ne­voitor, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 6:

Ca un luceafăr în pustiul Egiptului stră­­lu­cind, întunericul înșelăciunii ai gonit și, să­­vâr­șind pururea tămăduiri, prin tine Dum­­ne­zeu S-a preaslăvit; pentru care pri­mești de la noi acestea:
Bucură-te, cel prin care se împodobesc cu­vioșii;
Bucură-te, cel prin care oamenii se mântuiesc;
Bucură-te, dumnezeiasca mângâiere a bol­na­vilor;
Bucură-te, harul cel dumnezeiesc al călă­to­rilor;
Bucură-te, că ai vindecat prin rugăciune pe cea îndrăcită;
Bucură-te, preafericite, cel ce de toți te-ai de­păr­tat;
Bucură-te, că îndată în pustie ai fugit;
Bucură-te, cel ce ai râvnit la viața îngerească;
Bucură-te, cel ce te-ai făcut dumnezeiesc slu­jitor;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat pentru noi mij­lo­ci­tor către Domnul;
Bucură-te, povățuitorul poporului către Dum­ne­zeu;
Bucură-te, împăciuitorul oamenilor cu Dum­ne­zeu;
Bucură-te, Părinte Antonie!

Condac 7:

Rămânând în munții pustiului Ma­rele An­­to­nie, hrană de la cei de altă cre­dință avea; apoi, lucrând pă­mântul, cu grâu și cu finice se hrănea, fiarele înfrico­șându-se, iar pe cre­dincioși îndemnându-i a cânta lui Dumnezeu: Ali­luia!

Icos 7:

Nou oraș ai arătat adâncimea pus­tie­tă­ții, An­­tonie fericite, cel deo­po­trivă cu în­ge­rii; căci ca un alt Ie­ru­salim și Sinai muntele tău s-a preamărit și, ca un alt Moise și Ilie ară­tân­du-te, auzi acestea:
Bucură-te, al doilea Moise cu faptele;
Bucură-te, al doilea Ilie cu chipurile;
Bucură-te, cel ce blândeții lui David te-ai ase­mă­nat;
Bucură-te, cel ce cărările Botezătorului ai urmat;
Bucură-te, cel ce ai izvorât apă monahilor în loc însetat;
Bucură-te, cel ce lui Pavel cel simplu te-ai asemănat;
Bucură-te, cel ce în fiecare zi ai sfătuit pe mo­nahi;
Bucură-te, cel ce ai povățuit îndeosebi pe cei greșiți;
Bucură-te, cel ce ai vindecat pe cei orbi;
Bucură-te, cel ce ai îndreptat pe cei slăbănogi;
Bucură-te, cel ce ai gonit patimile cele su­fle­tești;
Bucură-te, cel ce ai vindecat durerile cele trupești;
Bucură-te, Părinte Antonie!

Condac 8:

Străină minune! Văzând vânarea în multe fe­luri, nicidecum nu te-ai spăi­mân­tat, de trei ori fericite; iar vânătorul, dum­nezeiasca ta față văzând, de frică fiind cu­prins, îndată a murit, fă­cân­du-te tu pildă tuturor celor ispitiți a striga lui Dum­nezeu: Aliluia!

Icos 8:

Cu totul vesel te-ai arătat, văzând înăl­ța­rea su­fle­tului lui Ammun, pe care ai ară­tat-o celor împreună cu tine întrebat fiind de dânșii, de Dum­nezeu purtătorule Antonie; pen­tru aceea, văzând sfințenia ta, minu­nân­du-ne, strigăm ție:
Bucură-te, însuți văzătorule al tainelor;
Bucură-te, trecătorule cu vederea al pă­mânteștilor lucruri;
Bucură-te, luminarea adevărată a celor necu­nos­­că­tori;
Bucură-te, grabnica supunere a supușilor;
Bucură-te, că pe cele viitoare, ca pe cele de față le vedeai;
Bucură-te, că arătai cu putință pe cele cu ne­­pu­tință;
Bucură-te, că ai mântuit pe tinerii cei în­dră­ciți;
Bucură-te, cel ce ai tămăduit pe cei bol­navi de ochi;
Bucură-te, cel ce vedeai înălțarea su­fle­telor;
Bucură-te, cel ce mai înainte spuneai ieșirea lor;
Bucură-te, toiagul cel bun al monahilor;
Bucură-te, cinstita împodobire a credin­cio­șilor;
Bucură-te, Părinte Antonie!

Condac 9:

Tot darul cel dumnezeiesc ca și Pavel ai primit, ca cel ce te-ai făcut și tu, toate tu­­tu­ror, pe toți covârșindu-i, Antonie, până și în văz­­duh te-ai răpit, Cuvioase; pentru care, încu­tre­murat cu totul strigai lui Dum­ne­zeu: Aliluia!

Icos 9:

Pe ritorii cei mult vorbitori ca pe niște pești fără de glas i-ai arătat prin cu­vin­tele tale, de Dumnezeu pur­tă­to­rule, că, ri­to­ri­sind despre Dumnezeu, cu­vin­te­le tale ase­mă­nându-le cu lucrurile, te-ai fă­cut minunat și slăvit; pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, versul înțelepciunii lui Dum­nezeu;
Bucură-te, vistieria cuvintelor Lui;
Bucură-te, cel mai înțelept decât toți fi­lozofii;
Bucură-te, cel mai iscusit și mai înalt în cu­vin­te;
Bucură-te, preaslăvită auzire și grăire a celor în­țelepți;
Bucură-te, preacinstită oglindire a mo­na­hilor și a tuturor celor ce te caută;
Bucură-te, cel ce veselești auzul cre­din­cioșilor;
Bucură-te, cel ce ai dezlegat împleticirile filo­so­filor;
Bucură-te, fiu al lui Dumnezeu, după îm­păr­tășire;
Bucură-te, înălțarea preacuvioșilor după stră­duire;
Bucură-te, cel prin care s-a înființat mona­his­mul;
Bucură-te, cel prin care s-au îndreptat cre­din­cioșii;
Bucură-te, Părinte Antonie!

Condac 10:

Grăbindu-te, de Dumnezeu purtă­to­rule Pă­rin­te, după porunca dinainte primită de la Dum­nezeu, te-ai dus către Pavel Tebeul; și, împie­di­cându-te de multe ispite, nu te-ai în­fri­coșat de relele întâm­plări; și, dobândind ceea ce doreai, ai încetat întris­tarea, strigând lui Dum­nezeu: Aliluia!

Icos 10:

A doua oară făcând călătoria Marele An­to­nie și gră­bin­du-se către Pavel Tebeul, a văzut înălțarea su­fle­tului lui; deci aler­­gând și găsindu-l mort, l-a îngropat, lu­ân­du-i îm­bră­cămintea; pentru care strigăm lui:
Bucură-te, înger purtător de trup;
Bucură-te, omule cel ce cu Dumnezeu ai vorbit;
Bucură-te, cel ce ai văzut nevoințele lui Pavel;
Bucură-te, slujitorul îngropării lui;
Bucură-te, cel ce ai istorisit viețuirea lui;
Bucură-te, cel ce te-ai îmbogățit cu a lui făp­tu­ră bună;
Bucură-te, cel ce mai înainte ai cunoscut în­șe­lă­­ciunea eresurilor;
Bucură-te, cel ce ai alinat tulburarea Bise­ri­cilor;
Bucură-te, cel ce ai gonit primejdia eresului;
Bucură-te, părtașul dreptei cunoștințe;
Bucură-te, buna mireasmă a pustiurilor;
Bucură-te, buna insuflare a monahilor;
Bucură-te, Părinte Antonie!

Condac 11:

Nevoind Valens, cel de cele arie­nești cu­­ge­tător, a recunoaște pe Fiul Dum­­nezeu Preaînalt, te-ai pornit împotriva lui, An­to­nie; și el, ticălosul, luând cele după fap­tele sale, de cal a fost ucis, iar tu lui Dum­nezeu strigai: Aliluia!

Icos 11:

Lumină trimisă de Luminătorul cel mare ară­tându-te tu, Antonie, ai lu­mi­nat pe toți, și pe ucenicii tăi sfătuind, mai înainte le-ai arătat mu­tarea ta din viața de aici; iar ei, de întristare fiind cuprinși, cântau ție acestea:
Bucură-te, mângâierea noastră;
Bucură-te, încurajarea tuturor;
Bucură-te, hrănitorul celor flămânzi de cele ce­rești;
Bucură-te, sfătuitorul celor doritori de cele su­­fle­tești;
Bucură-te, că ieșirea ta mai înainte ai cu­nos­cut-o, de Dumnezeu purtătorule;
Bucură-te, următorule al înțelepțiților de Dum­­ne­zeu Apostoli;
Bucură-te, cel prin care pământenii se laudă;
Bucură-te, cel prin care înțelepții se apără;
Bucură-te, desfătarea slavei celei negrăite;
Bucură-te, amintirea hranei tale celei sfinte;
Bucură-te, că învățăturile tale cu drag le pri­mim;
Bucură-te, că ne mântuim sufletul ur­mân­du-ți sfa­turile;
Bucură-te, Părinte Antonie!

Condac 12:

De mare dar s-a învrednicit marele Ata­na­sie, luând amândouă hainele tale, de Dum­­nezeu purtătorule Antonie; și scriind dum­ne­­zeiască viața ta, cea de una sută și cinci ani, striga lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12:

Cânți acum împreună cu îngerii, ca mai înain­te cu oamenii, în ceruri ve­se­lin­du-te, Fericite, cântarea cea întreit-sfântă lui Dum­ne­zeu, pe Care roagă-L pen­tru cei ce te cinstim pe tine, An­tonie, și cu dragoste cântăm acestea:
Bucură-te, locuitorul celor cerești;
Bucură-te, împodobitorul celor pământești;
Bucură-te, cel ce împreună-petreci cu îngerii;
Bucură-te, împreună-vorbitorule cu sfinții;
Bucură-te, pururea lăudătorule al Preasfintei Treimi;
Bucură-te, fierbinte mijlocitorule al tuturor către Dumnezeu;
Bucură-te, povățuitorul și sprijinitorul celor ce te laudă pe tine;
Bucură-te, strălucitule păstor și învăță­to­rule al uce­nicilor tăi;
Bucură-te, înaintestătător al tuturor cu­vio­șilor;
Bucură-te, preacinstitule conducător al celor ne­­că­sătoriți;
Bucură-te, cel ce ești cald mijlocitor al celor ce poartă numele tău;
Bucură-te, mare apărător al celor ce te cinstesc pe tine;
Bucură-te, Părinte Antonie!

Condac 13:

O preaînțelepte de Dumnezeu pur­tă­to­rule An­tonie, căpetenia părinților și slava cu­vio­șilor, primește de la noi aceste laude ce cu tot su­fletul le aducem ție și roa­gă-te lui Dum­nezeu pentru noi cei ce strigăm: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori)

Apoi iarăși se zice: Icosul întâi: Om cu firea te-ai arătat…; Condacul întâi: Fugind de întunericul…

Icos 1:

Om cu firea te-ai arătat, Părinte, dar te-ai văzut îm­preună-cetățean cu în­gerii, căci ai viețuit pe pământ ca fiind fără de trup, Prea­cu­­vioase Antonie, lepădând toată purtarea de grijă a trupului; pentru aceasta strigăm ție:
Bucură-te, odrasla cucernicului părinte;
Bucură-te, ramura credincioasei maici sfinte;
Bucură-te, vlăstarul cel neveștejit al Egiptului;
Bucură-te, povățuitorul cel mare al pustiului;
Bucură-te, că din tinerețe lui Hristos ai urmat;
Bucură-te, că firește de trup te-ai depărtat;
Bucură-te, arătătorule al căilor mo­na­hicești;
Bucură-te, cel ce voiești mântuirea muri­to­rilor;
Bucură-te, izbăvitorul din înșelăciuni al celor mulți;
Bucură-te, dătătorul râurilor de tămăduiri;
Bucură-te, cel prin care Dumnezeu S-a preaînălțat;
Bucură-te, cel prin care satana s-a rușinat;
Bucură-te, Părinte Antonie!

Condac 1:

Fugind de întunericul cel negru al Egip­tu­lui, ai căutat pământul cel de viață dă­tă­tor al pustiului. Prin înfrânare și nevoință veș­tejind săl­tările trupului Prea­lău­date, te-ai făcut pildă mo­nahilor, de Dum­ne­zeu cuge­tă­to­rule, celor ce strigă: Bucură-te, Părinte Antonie!