– Sunt creștini care nu-și doresc slava deșartă. Totuși, atunci când apare ispita slavei deșarte, se văd biruiți de această patimă. Daca îi prinde moartea în această stare pot sa aibă nadejde de mântuire?
– Trebuie să aibă nădejde de mântuire cu orice chip! Nu se pune problema să nu aibă. Nu există păcat care să nu poată fi iertat. Însă este o mare primejdie să te lași biruit până la moarte. Căci atunci ce mai poți să faci? Dar nădejde de mântuire trebuie să ai cu orice chip! Chiar dacă ai omorât o mie de oameni, chiar dacă ai fost o mare secătură și ai făcut numai răul, este iertare! Mântuitorul îl ierta și pe Iuda, dacă își cerea iertare!
– Cum să înțelegem cuvântul Mântuitorului: Mai bine era de acel om de nu s-ar fi născut?
–Dacă s-a născut, acum este bătaie de joc sau mai bine zis este chinuit. Sfântul Apostol Petru a făcut păcate foarte mari, s-a lepădat de Hristos, dar s-a pocăit. S-a căit și a fost iertat. Nu se poate să nu fie iertare de păcate. De asta trebuie să fiți foarte încurajați. Orice ai fi făcut, nu te descuraja. Dar, luptă-te ca să nu cazi! Pentru că mai greu te poți ridica, o dată ce te știi căzut.
Mai întâi de toate să se știe că răspundem de faptele bune pe care le-am fi putut face și nu le-am făcut. În duhovnicie se numesc „păcatele lipsirii“. Adică nu ai împlinit ceea ce puteai să împlinești. Căci cine poate face un bine și nu îl face, săvârșește un păcat! După cum spune și Sfântul Apostol Iacob: Credința fără fapte moartă este! Și acest păcat este foarte des întâlnit. Fapte bune, asta ni se cere. Te-ai dăruit total? Ai iubit așa de mult lumea încât să zici că ai făcut totul?
– Cum să ne luptăm împotriva gândurilor iubirii de arginți? Cu fapta faci milostenie, dar gândurile sunt la pierderea banilor.
– Primești plată că ai făcut milostenie și pedeapsă că ai fost iubitor de arginți! Pentru că, practic, l-ai ajutat pe cel ce a întins mână, iar el zis „Doamne, iartă-l!” ai o mărturie. Iar dincolo îți iei plată și pentru că ai fost iubitor de arginți.
– Când ai numai banii tăi de pâine și ți-i cere cineva, nu este o lipsă de dreaptă socoteală să-i dai lui și să te lași pe ține lipsit?
A fost întrebat un părinte: „Daca-ți cere unul haina, ce faci?” „I-o dau!” „Si dacă îți cere și cămașa?” „O tai și jumătate i-o dau lui!” „Si pe urmă ce faci?” „Atunci mă duc și eu și cer să-mi dea Dumnezeu milostenie, să-și facă cineva milă de mine și să mă îmbrace!” Dar nu s-a lăsat deloc, a dat tot și a împlinit cuvântul lui Hristos din Evanghelie.
Sursa: Ne vorbește Părintele Arsenie, II.