Am observat pe mulţi pe care i-am învăţat, când se culcă să facă semnul sfintei cruci pe pernă şi pe faţă, să zic-aşa: „Doamne, mă rog, primeşte rugăciunea Bisericii şi a tuturor care se roagă pentru noi”. Această rugăciune foarte mult ajută când ai hotărât că ai câteva ore de dormit şi, înainte de a te fura somnul, zici rugăciunea asta.
Când cineva nu întreabă pe duhovnic, nu întreabă pe conştiinţă şi apucă într-aiurea, atunci e un om, cum să spun, cu nărav. Şi se îndreaptă spre iad. Dar dacă întreabă pe conştiinţă, aşa trebuie să o întrebi: „Conştiinţă, spune-mi drept, dacă mor amu, mă mântuiesc, îi place lui Dumnezeu cum sunt?”. Şi-n timpul acesta, am observat pe mulţi pe care i-am învăţat, când se culcă să facă semnul sfintei cruci pe pernă şi pe faţă, să zic-aşa: „Doamne, mă rog, primeşte rugăciunea Bisericii şi a tuturor care se roagă pentru noi”. Această rugăciune foarte mult ajută când ai hotărât că ai câteva ore de dormit şi, înainte de a te fura somnul, zici rugăciunea asta.
Şi la Maica Domnului putem să ne rugăm aşa: „Maica Domnului, luminează-mi mintea, mă rog, ai milă de sufletul meu”. Şi-n timpul când ne rugăm noi seara, ca să ne putem culca liniştiţi, să ne păzească Duhul Sfânt, trebuie să ne rugăm aşa: „Mă rog, Maica Domnului, ai milă de sufletul meu. Primeşte rugăciunea Bisericii şi a tuturor care se roagă pentru noi”. Şi adormim din rugăciune. Și-n timpul nopţii, adică după ce ai adormit, apare diavolul cu nălucirile lui, cu ispitele şi cu gândurile care dau năvală şi tulbură pe bietul suflet. În timpul acela, dacă el începe a zice „Doamne, Iisuse”, cât de scurt şi cât de des, Duhul Sfânt va izgoni acele duhuri. Şi pe măsură ce nu se-nvoieşte sufletul nostru cu lucrurile lui, pe-acea măsură va aprinde inima de dorul lui Dumnezeu şi se va lăsa simţit Duhul cel Sfânt, pe măsura credinţei şi a smereniei noastre. Şi-n timpul acesta şi făcând cam toate nopţile aşa semnul sfintei cruci, şi pe măsură ce sporim în smerenie, Duhul Sfânt se lasă simţit de sufletul nostru. Şi dacă ne ajută în timpul nopţii, în timpul zilei, mai multă bucurie şi pace vom avea, pe măsură ce căutăm să nu jignim pe Duhul Sfânt.
***
De aceea cel ce vrea să ţină rânduiala cum se cuvine trebuie, pe lângă cuvenita practică ascetică, să se dedice, atât cât este cu putinţă, rugăciunii curate, să privegheze adică şi să se roage, după cum este spus, pentru ca, prin asceză, soldatul lui Hristos să se înarmeze, iar prin rugăciune.
De aceea trebuie să Îl chemăm în ajutor pe Domnul nostru Iisus Hristos din toată inima şi cu încordare, dar nu trebuie neglijată nici lucrarea practică, ca şi cum numai prin rugăciune l-am pune pe fugă pe vrăjmaşul; nu aşa. Căci unora ca aceştia Dumnezeu nu obişnuieşte să le dea ajutor. Iarăşi cel ce se nevoieşte prin asceza practică în orice chip, purtând lupta cu atenţie şi cu priveghere să nu cadă în extrema opusă şi încrezându-se numai în asceza practică, să neglijeze rugăciunea. Nu, nicidecum, nu trebuie să se întâmple aceasta: căci sfântul cuvânt pe bună dreptate porunceşte: „privegheaţi şi vă rugaţi” şi fără ajutorul Celui puternic suntem neputincioşi a ne opune cetelor răutăcioase ale demonilor, chiar dacă am fi foarte bine înarmaţi. Nu numai fiindcă pe fiecare dintre noi, separat, mai mulţi demoni îl atacă deodată, ci şi pentru că demonii sunt duhuri ale unei firi netrupeşti şi prin fire sunt mai puternici, şi, chiar dacă s-ar întâmpla să fie un singur demon împotriva unuia dintre noi care suntem în trup, fiecare demon ar putea să-şi ducă la îndeplinire cu succes atacul luptei şi uneltirii lui. De aceea cel ce vrea să ţină rânduiala cum se cuvine trebuie, pe lângă cuvenita practică ascetică, să se dedice, atât cât este cu putinţă, rugăciunii curate, să privegheze adică şi să se roage, după cum este spus, pentru ca, prin asceză, soldatul lui Hristos să se înarmeze, iar prin rugăciune, să doboare la vreme, împreună cu arhistrategul şi împăratul său, pe Goliat cel înţelegător sau să lovească întreaga armată întunecată şi cumplită a demonilor, cu sprijinul şi inspiraţia puterii izvorâte de sus a adevăratului Iisus al sufletelor noastre, al Cărui chip este Iisus Navi care a condus în vechime poporul lui Dumnezeu, împreună cu cei mai buni războinici din Israel, la pământul făgăduinţei.
Surse: Pr. Răzvan Andrei Ionescu, Doxologia.ro; Sfântul Calist Angelicoudes, Trei tratate isihaste.