In poarta lui bat neincetat suflete zdrobite de putere. Ologi, schingiuti, saraci sau bogati, cu toti se aduna in fata celui care le alina cu vorba relele stranse in maruntaiele spiritului: parintele Ciprian.„Inviaza sufletele. Iti cunoaste dinainte gandurile, puterile, necazurile. Iti ia durerea si iti sa liniste si bucurie”, spune o enoriasa.
Tineri, batrani, toti vin sa caute aici ce nimeni nu le promite: vindecare, izbavire, raspuns la intrebarile fara de raspuns. Ceasul e trecut de orele 9, insa bisericuta parintelui e plina. Unii bat sute de kilometri pentru a primi sfatul parintelui.
Intr-o tara in care biserica ii pierde tineri, in bisericuta parintelui sunt cativa elevi care stau si asculta povetele sale. „M-a facut sa inteleg lumea in care traim, sensul vietii”. Si Cristina Spatar a venit sa isi descarce sufletul in fata parintelui.
„Intodeauna mi-a placut fiinta umana, mi-a placut sa stau in fata credinciosilor, sa le dau un sfat, sa ii pot indruma”, a povestit preotul. Vine de la o manastire din Moldova, dar simte ca aici si-a gasit menirea, in mijlocul Bucurestiului.
„Eu caut sa imi fac datoria de preot, de duhovnic. Asta e menirea pentru care Dumnezeu m-a ales”, spune el.
