E Săptămâna Patimilor, iar până vineri bisericile ortodoxe oficiază sfintele slujbe de Denii. Cuvântul „denie” vine de la slavonescul „vdenie” şi înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă. Credinţele populare spun că în Săptămâna Mare nu se lucrează, iar cine îşi dă ultima suflare în aceste zile va merge în iad, pentru că „Raiul este închis”.
Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor este ziua cea mai neagră din istoria Creştinismului. Este ziua în care Iisus a fost biciuit, scuipat şi răstignit între doi tâlhari. Este Vinerea neagră în care Iisus a murit pentru mântuirea lumii. Împreună cu Biserica, în sfânta şi marea Vineri rememorăm răstignirea şi moartea pe cruce a Mântuitotului Iisus Hristos. De aceea, aceasta este una din acele zile aliturgice, adică în care nu se oficiază sfanta Liturghie.
„În această zi se face pomenirea de sfintele, înfricoşătoarele şi mântuitoarele Patimi şi de mărturisirea tâlharului celui recunoscător care a dobândit Raiul. Patimirile Domnului sunt numite sfinte, mântuitoare şi înfricoşătoare. Sfinte pentru că Cel ce suferă este Fiul lui Dumnezeu, mântuitoare pentru că Cel ce pătimeşte nu este un simplu om şi înfricoşătoare căci toată făptura s-a schimbat la răstignirea lui Hristos: „Soarele s-a întunecat, pământul s-a cutremurat şi mulţi din morminte au înviat”, explică preotul.
În Vinerea Mare se ţine post negru, iar seara se cântă Prohodul Domnului, la Denie. Apoi se înconjoară biserica de trei ori şi se trece pe sub Sfântul Epitaf.
Sfântul Epitaf este o icoană pictată pe pânză, reprezentând punerea în mormânt a Domnului. Acesta este aşezat în mijlocul bisericii pe o masă mai înaltă. Potrivit tradiţiei, credincioşii sărută Sfântul Epitaf şi trec pe sub masa pe care acesta este aşezat.
„De ce această trecere pe sub masă a credincioşilor? Pentru că Epitaful așezat pe masă reprezintă mormântul Domnului şi aminteşte de Hristos Care trece prin mormânt şi coboară în cele mai de jos ale pământului, cum spune cântarea, adică până la iad, acolo de unde a scos pe drepții Vechiul Testament la Înviere. Trecând pe sub Epitaf, credincioşii îşi amintesc că trebuie și ei să treacă prin moarte, prin mormânt, pentru a putea accede la viaţa veşnică în Hristos”, a spus Preasfinţitul Părinte Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului.
Sfântul Epitaf mai este numit şi „Sfântul Aer”, pentru că este purtat de către patru preoţi prin aer, „mai sus, în aer, cum de altfel şi moartea lui Iisus Hristos a fost între cer şi pământ”, a mai precizat Preasfinţia Sa.
După Slujba Prohodului, Sfântul Epitaf este aşezat pe Sfânta Masă din Sfântul Altar, unde va rămâne până la Vecernia sărbătorii Înălţării Domnului.