Utrenia este una dintre cele şapte Laude Bisericeşti şi reprezintă slujba „răsăritului”, momentul în care credinciosul îşi îndreaptă primele gânduri către Dumnezeu, după scularea din somnul nopţii. Ea ne aminteşte de Patimile Domnului, de la miezul nopţii până în ziuă.
Citirea Evangheliei reprezintă momentul central al Utreniei. Duminica se citeşte una dintre cele 11 Evanghelii ale Învierii; în număr de 11 deoarece au fost 11 arătări şi 11 apostoli, după căderea lui Iuda. Duminica este şi ziua din săptămână în care se sărbătorește întotdeauna Învierea Domnului. Preotul care citeşte din Sfântul Altar pericopa evanghelică îl simbolizează pe îngerul care a vestit femeilor mironosiţe Învierea lui Hristos.
Scoaterea Sfintei Evanghelii spre închinare credincioşilor exprimă arătarea lui Hristos după Învierea Sa, moment în care cei prezenţi îşi exprimă evlavia şi râvna de a fi prezenţi în casa Domnului, încă de dimineaţă.
După acest moment solemn, se cântă imnul Învierea lui Hristos, a cărui alcătuire îi este atribuită Sfântului Ioan Damaschin.
„Învierea lui Hristos” este imnul scris de Sfântul Ioan Damaschin şi se cântă atât în timpul slujbei Utreniei Sfintelor Paşti, cât şi a Utreniei din duminici. Utrenia ne aduce aminte de Pătimirile îndurate de Mântuitorul de la miezul nopţii, până în ziuă. Înainte de citirea Psalmului 50, preotul scoate Sfânta Evanghelie în mijlocul Bisericii, se închină şi o sărută, după care intră în Altar, în acest timp cântându-se la strană imnul „Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat…”.
„Învierea lui Hristos” este cântarea de bucurie a Bisericii deoarece, din nemăsurată iubire pentru omul cel decăzut, Tatăl Ceresc Îl trimite pe Iisus, Fiul Unic al Tatălui, să Se jertfească pe Cruce, pe Golgota. Răstignindu-Se pe Cruce, a răstignit pe ea şi păcatele lumii. Învierea Sa reprezintă, aşadar, biruinţa iubirii Lui smerite asupra păcatului, iadului şi a morţii.
Prin Cruce a venit bucuria în lume, iar legătura dintre Cruce şi Înviere reprezintă fundamentul întregii spiritualităţi ortodoxe, liturgice şi filocalice, pentru că Ortodoxia este, în acelaşi timp, Biserica pocăinţei, a postului şi a bucuriei. De asemenea, acest imn celebrează liturgic prezenţa teologică a evenimentelor mântuitoare, culminând cu Învierea Mântuitorului din morţi în viaţa Bisericii. Astfel, credincioşii cântă: „Învierea lui Hristos văzând”, ceea ce arată deopotrivă actualitatea şi realitatea Învierii în viaţa credincioşilor, dar şi intrarea Bisericii întregi în iubirea cea veşnică a Sfintei Treimi, prin slujirea liturgică.
Sursa: doxologia.ro