Deniile din Săptămâna Patimilor sunt unele dintre cele mai profunde, frumoase și înălțătoare slujbe creștine. Apărute odata cu creștinismul, deniile se țin în Postul Mare al Paștilor. Deniile din Săptămâna Mare atrag cea mai mare mulțime de credincioși; se săvârșesc în biserici începand cu seara Floriilor, până vineri seara, când se cânta Prohodul Domnului.
• Denia de luni seara vorbeşte despre Pilda celor zece fecioare. Acestea trebuia, conform obiceiului iudaic, să îl aştepte pe mire cu candelele aprinse. În pilda istorisită de Iisus Hristos, dintre cele zece fecioare, doar cinci fuseseră prevăzătoare şi aveau ulei în candele. În momentul venirii mirelui, numai fecioarele înţelepte au putut intra în camera de nuntă, celelalte rămânând afară.
• Denia de marţi seară (Utrenia Miercurii Sfintelor Patimi) aminteşte de femeia păcătoasă care a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir de mare preţ picioarele Mântuitorului, fapt petrecut cu puţin timp înainte de Patimi. Gestul său simbolizează căinţa şi îndreptarea.
• Denia de miercuri seară (Utrenia zilei de Joi a Sfintelor Patimi) este închinată a patru evenimente: spălarea picioarelor Apostolilor, Cina cea de taină, rugăciunea din Grădina Ghetsimani şi vânzarea Domnului.
Deniile din Joia şi Vinerea Patimilor sunt mai dezvoltate, cuprinzând rituri şi cântări despre Patimile Domnului: drumul Golgotei şi răstignirea.
• Denia de Joi seară (Utrenia Vinerii Sfintelor Patimi) numită şi „Slujba Înfricoşătoarelor Patimi“, cuprinde douăsprezece fragmente din Sfânta Evanghelie în care sunt rememorate Patimile Domnului. După cea de-a cincea Evanghelie, preotul scoate din altar, în mijlocul bisericii, Sfânta Cruce. Acest ritual, în care preotul poartă în spate Crucea, aminteşte şi simbolizează purtarea Crucii de către Mântuitorul, de la locul judecăţii la Golgota, înainte de răstignire.
• Denia de Vineri seară (Utrenia Sâmbetei celei Mari) este slujba înmormântării Domnului şi, de aceea, are un caracter profund funebru. Prohodul Domnului este cântat de către preot şi credincioşi, adunaţi în jurul Sfântului Epitaf din mijlocul bisericii. După cântarea Prohodului este înconjurată biserica de către cler şi credincioşi, cu Sfântul Epitaf. Acest ritual simbolizează ducerea la groapă şi înmormântarea trupului Domnului.