Din Muntele Athos: De te ajunge vreun necaz, nu te panica, ci spune din toată inima ta doar aceste 9 cuvinte! Vei vedea cât de drag vei fi Tatălui, și va fi atunci o negrăită bucurie în suflet și ajutor grabnic!
„Pacea Mea dau vouă”
Domnul au zis ucenicilor Săi: „Pacea Mea dau vouă” (Io. 14: 27).
Această pace a lui Hristos trebuie cerută de la Dumnezeu, iar Domnul o dă celui ce cere; și când primim, trebuie cu sfințenie să o păzim și să o înmulțim; dar cel ce nu s-a dat voii lui Dumnezeu în necazuri, nu poate nici să cunoască milosârdia lui Dumnezeu.
De te ajunge vreun necaz nu slăbi, ci amintește-ți că Domnul caută asupra ta cu milostivire și nu îngădui gândul: „Căuta-va oare Domnul asupra mea, când eu Îl scârbesc?”, căci Domnul din fire este Milostivire. Ci cu credință întoarce-te către Dumnezeu, și spune ca fiul cel pierdut din Evanghelie: „Nu sunt vrednic eu a mă numi fiul Tău”, și vei vedea cât de drag vei fi Tatălui, și va fi atunci o negrăită bucurie în suflet.
***
Pacea sufletului
Nimic nu contribuie mai mult la dobândirea păcii interioare decât tăcerea şi faptul de a discuta cât mai mult posibil cu tine însuţi şi cât mai puţin cu ceilalţi.
Nimic nu este mai presus decât pacea întru Hristos, care zădărniceşte orice atac al duhurilor văzduhurilor şi ale pământului. Pacea sufletului se dobândeşte prin răbdarea suferinţelor. Sfânta Scriptură zice: Trecut-am prin foc şi prin apă, şi ne-ai scos la odihnă (Psalm 65, 12). Calea celor care caută să fie plăcuţi lui Dumnezeu trece prin multe suferinţe. Cum să-i cinstim pe Sfinţii Mucenici pentru cele ce-au îndurat din iubire pentru Hristos când noi nu putem răbda nici cea mai mică ispită?
Nimic nu contribuie mai mult la dobândirea păcii interioare decât tăcerea şi faptul de a discuta cât mai mult posibil cu tine însuţi şi cât mai puţin cu ceilalţi.
Un element al vieţii duhovniceşti este trăirea lăuntrică şi lucrarea tainică a inimii.
Harul lui Dumnezeu îl umbreşte pe omul care se nevoieşte să devină liniştit, şi cu lucrarea lui îl conduce la desăvârşita pace. În forma de început a păcii, sufletul este liniştit, iar în forma de final este adumbrit de harul Sfântului Duh, după cuvintele psalmului: Locul Său s-a făcut întru Pace (Psalm 75, 2).
***
Unge-mi inima cu untdelemnul milei Tale, Preamilostivul meu Domn!
Fie ca niciodată să nu se cuibărească în inima mea ura faţă de cei ce complotează răul împotriva mea, spre a lua aminte la sfârşitul lor şi să rămân în pace.
Unge-mi inima cu untdelemnul milei Tale, Preamilostivul meu Domn. Fie ca niciodată mânia împotriva celor puternici şi nici dispreţul faţă de cei slabi să nu-mi cuprindă inima! Căci totul e mai firav decât roua dimineţii. Fie ca niciodată să nu se cuibărească în inima mea ura faţă de cei ce complotează răul împotriva mea, spre a lua aminte la sfârşitul lor şi să rămân în pace.
Milostivirea deschide caleaspre inima tuturor creaturilor şi aduce bucurie. Nemilostirea aduce ceaţă la prova şi crează izolare. Ai milă de robul Tău cel vrednic de milă, Preabună Marie şi descoperă-mi taina milei Tale. Omul Absolut este copilul milei Tatălui şi lumina Duhului. Toată creaţia este doar o poveste despre El. Sorii cei puternici din ceruri şi cele mai mărunte picături de apă din lac poartă într-însele o părticică din istoria, povestea despre El. Toţi ziditorii cerului şi ai pământului, de la preaputernicii serafimi până la stăpânii şi cele mai mărunte particule de praf, grăiesc exact aceeaşi poveste despre El, Care este preesenţa lor şi izvorul cel mai dinainte de dătător.
Ce sunt toate cele de pe pământ şi soarele şi luna decât creaţia Lui? Cu adevărat, în acest chip toată creaţia văzută şi nevăzută este Omul Absolut în povestiri. Esenţa este simplă, dar nu există sfârşit sau număr la povestirile despre esenţă.
Fraţii mei, cum oare pot eu să vă vorbesc despre esenţă, când voi nu înţelegeţi nici măcar povestirile?
Surse: Arhimandritul Sofronie, Sfântul Siluan Athonitul; Doxologia.ro.