Într-o zi ploioasă, un tânăr suferind de o depresie gravă, ajuns în pragul sinuciderii, a intrat într-o biserică. După ce s-a închinat pe la icoane stătea şi aştepta. Dar Dumnezeu nu-i dădea niciun semn că ar fi acolo, că i-ar păsa de el… Aşa că s-a ridicat din strană şi a pornit spre ieşire. Ce s-a întâmplat însă depășește orice om…
Bolnav de depresie, a apelat la biserică. Iar Dumnezeu i-a răspuns
Odată, într-o zi ploioasă, un tânăr suferind de o depresie care ajunsese pe punctul de a-l ucide, a intrat într-o biserică. A umblat îndelung, fără grabă, prin toate încăperile şi firidele, închinându-se şi sărutând icoanele, citind cuvintele din Scripturi inscripţionate pe ziduri. Apoi, după un tur complet, s-a aşezat epuizat într-o strană, scufundându-se în liniştea locului, rar întreruptă de către cineva care intra să cumpere lumânări. Tânărul stătea şi aştepta. Ca noaptea tot mai rece din el să-l părăsească, o clipă, măcar o clipă, inima. Dar, Dumnezeu nu-i vorbea, nu-i dădea niciun semn că ar fi acolo, că i-ar păsa de el… Aşa că tânărul s-a ridicat în cele din urmă din strană şi a pornit, cu paşi tot mai hotărâţi, spre ieşire.
Dar, în prag, ca pe marginea unei nevăzute prăpăstii, a avut un moment de ezitare; brusc, s-a mai întors o dată spre altar şi, surprins el însuşi de gestul său, a strigat: Dar nu se poate să nu fii aici! Un strigăt înăbuşit, aproape o şoaptă, dar suficient de puternic ca să răzbată prin zidul celulei în care îl ţinea prizonier boala lui. În acel moment biserica s-a umplut de o uluitoare lumină. Tânărul a crezut, o clipă, că bătrâna de la pangar aprinsese candelabrul cel mare din faţa iconostasului ori că ploaia se oprise şi soarele apăruse de după nori chiar în dreptul ferestrelor… Dar nu era nici una, nici alta: lumina nu era fizică, ci spirituală: şi era aprinsă doar în el. Era lumina care locuia, în mod obişnuit, în acel loc. Da, prin mica fisură făcută în sufletul lui de acel strigăt surprinzător, lumina lui Dumnezeu, care locuia acolo, i-a făcut o vizită. Una de neuitat… Fusese ca şi cum sufletul lui ar fi reuşit, cu ultimele puteri, să-şi recapete respiraţia.
***
Îmi amintesc adesea această întâmplare. Şi de multe ori mă întreb: Ce a fost acel moment de ezitare de pe pragul bisericii? Cred că a fost darul unei prime clipe de umilinţă, de smerenie, datorită căreia îndoiala din inima tânărului nu s-a mai răsfrânt asupra lui Dumnezeu, ci asupra lui însuşi. Îmi amintesc adesea clipa aceea neobişnuită… Clipa cu care, în inima unui om, se sfârşeşte timpul şi începe veşnicia.
***
Depresia clinică este o stare mentală de tristețe/amărăciune care persistă pe perioade îndelungate.
Simptome care durează mai mult de două săptămâni și de o severitate care începe să împiedice desfășurarea normală a activităților zilnice deja semnifică depresie clinică.
Se presupune că doar o mică parte din cei care suferă de depresie ajung să conștientizeze această afecțiune și să se supună tratamentului corespunzător. Motivele sunt frica de stigmatizare socială, orgoliul personal și ignoranța.
Spre deosebire de credința populară, chiar și cazurile de depresie severă pot fi tratate medical și vindecate.
Se estimează că în anul 2020 depresia va deveni a doua cauză de dizabilitate la nivel mondial, după afecțiunile cardiovasculare. În prezent, boala afectează aproximativ 121 milioane de oameni pe glob. În România, a fost depistată o creștere semnificativă a episodului depresiv major odată cu vârsta, de la 2,1% – 2,6% (18-49 ani) la 4,4% – 5,2 % (peste 50 de ani) cu un ritm de creștere de 1,2 puncte procentuale pentru fiecare grupă de vârstă (50-64 ani și peste 65 de ani).[1]
Simptome
sentimente de anxietate sau de îngrijorare fără un motiv evident;
sentimentul de a fi copleșit (chiar de activități obișnuite);
lipsa apetitului cu scădere în greutate, dar sunt și pacienți care au creșterea poftei de mâncare;
insomnie, dar și creșterea duratei de somn;
plâns facil;
toleranță scăzută la frustrare.
Stare depresivă
Pierderea interesului pentru activități care înainte produceau plăcere
Incapabilitate de a mai simți emoții
Frică
Auto-învinovățire
Auto-compătimire
Sentiment de neajutorare
Stimă de sine scăzută
Gânduri despre moarte și/sau suicid
Oboseală fizică și/sau mentală
Cine are risc sa faca depresie?
Au risc de a face depresie urmatoarele categorii de persoane:
Care au avut episoade depresive anterior
Care au avut sau au tulburare depresivă in familie la frați/surori sau părinți
Femeile mai frecvent decat barbatii
Cu varsta mai mică de 40 ani
Perioada de după nastere
Cu alte boli -Parkinson, diabet, cardiopatie ischemică, cancer
Care consuma unele medicamente – diureticele tiazidice, digitală, metildopa, cicloserina, hormoni anticonceptionale orale sau steroizi anabolizanți, antiinflamatoare nesteroidiene
Mai multe studii științifice au descoperit corelații statistice între anumite pesticide agricole și depresia
Sunt singure sau fără susținere din partea familiei
Au evenimente stresante sau mediu familial/social/profesional stresant
Consuma substanțe psihoactive (Sursa: cautandadevarul.wordpress.com)
Surse: ganduridinierusalim.com
Foto: Doxologia.ro
