Psalmul 6 – pentru izbăvirea de boli și depresie
Acest Psalm poate fi interpretat ca o rugăciune a celui bolnav, deoarece aduce în atenție suferința trupească și nevoia omului de mila și de îndurarea lui Dumnezeu.
Atunci când avem o durere fizică sau suntem atinși de o neputință trupească, sufletul nostru se sensibilizează și se deschide mai lesne spre rugăciune, căutând ajutorul lui Dumnezeu.
După cum vedem în această rugăciune, omul bolnav se vede pe sine total neputincios în fața durerii, și cere cu smerenie vindecare de la Dumnezeu.
Psalmistul caută nu doar o ameliorare a suferinței trupești, ci și izbăvire din starea de mâhnire, întristare și deprimare a sufletului. El zice: „Vindecă-mă Doamne, că s-au tulburat oasele mele, și sufletul meu s-a tulburat.”
Ispita deznădejdii și a mâhnirii peste măsură este foarte mare atunci când omul suferă trupește. Este aproape inevitabil ca sufletul să rămână senin atunci când corpul suferă. De aceea acest psalm poate fi folositor și celor care sunt cuprinși de depresie, tulburarea gândurilor sau de o altă boală sufletească.
Rostirea acestui psalm îl întărește pe cel bolnav să poarte boala cu nădejde. Comunicarea cu Dumnezeu mângâie sufletul și alină suferința.
Psalmul 6 poate fi totodată asemănat cu rugăciunea Mântuitorului Hristos din timpul pătimirilor Sale.
Psalmul 6
„Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerți. Miluiește-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele. Și sufletul meu s-a tulburat foarte, și tu Doamne, până când?
Întoarce-te Doamne, izbăvește sufletul meu, mântuiește-mă, pentru mila Ta. Că nu este întru moarte cel ce Te pomenește pe Tine. Și în iad, cine Te va lăuda pe Tine?
Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele așternutul meu voi uda. Tulburatu-s-a de supărare ochiul meu, îmbătrânit-am între toți vrăjmașii mei.
Depărtați-vă de la mine toți cei ce lucrați fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele. Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit. Să se rușineze și să se tulbure foarte toți vrăjmașii mei; să se întoarcă și să se rușineze foarte degrab.”
Sursa: frunza-verde.ro
Rugaciune catre Sfantul Efrem cel Nou a celui care se intristeaza:
Bunul Parinte Efrem, foarte adesea mintea mea este cuprinsa de intristare si mi se pare ca inima imi e ca o frunza batuta de vant, ce este cu totul nestatornica. Putina liniste pe care o am mi se spulbera la cea mai mica frica pe care o intampin si, putin cate putin, aceasta simtire se preschimba in spaima si panica. Aceasta cuprinzandu-ma, ma paralizeaza cu totul, iar sufletul meu se simte pierdut si al nimanui. Doar cuvintele de rugaciune mai domolesc intrucatva aceasta stare si imi ingaduie sa rasuflu in intunericul si spaima ce ma cuprind. Ajuta-mi si mie cu grabire, Sfinte Parinte Efrem, caci nu stiu ce sa mai fac si la cine sa mai merg. Tu intelegi mai bine ca oricine starea in care ma aflu, pentru ca tie ti-a fost inmiit mai greu atunci cand te batjocoreau, te schingiuau si te ucideau acei oameni cu inimi pagane. Pune si in inima mea o picaturi din rabdarea si taria ta muceniceasca si astfel, tamaduieste-ma si intremeaza sufletul meu cel zdrobit de patimirea fricii si a mahnirii. Deschide-mi si mie cale senina, spre a implini in viata mea invatatura Evangheliei, si ma izbaveste de toata slabiciunea si nestatornicia mintii si a inimii. Ajuta-ma sa inteleg din viata si patimirile tale care este puterea poruncilor Domnului Hristos, ca si eu, implinindu-le dupa putere, sa dobandesc macar si putin dintru dragostea si intelepciunea ta nepieratoare. Pentru marea si nespusa ta bunatate, fii si mie prieten, dumnezeiescule Efrem, impreuna-calatorind cu mine in rastimpul vietuirii pamantesti, ca, povatuindu-ma si luminandu-ma in chip tainic, sa pot ajunge in Imparatia cea Vesnica, unde straluceste de-a pururi cu razele dragostei Preasfanta si de viata facatoarea Treime, Tatal, Fiul si Duhul Sfant.Amin.