„Du-te acasă la copii şi soţ!”
Părintele Antim David mărturiseşte şi această minune, pe care a văzut-o cu ochii săi:
„Intr-o zi, dimineaţa, înainte de începerea Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii, a venit la mine un creştin a cărui soţie era în comă la spital. Aveau cinci copilaşi, iar trei dintre ei erau dimpreună cu el. M-au marcat suferinţa şi lacrimile lor. Verdictul medicului fusese categoric:
– Nu mai am ce să-i fac. Luaţi-o acasă!
Le-am spus să se roage Sfântului Dimitrie. S-au rugat cu toţii, iar Cuviosul i-a mai liniştit. S-au întors la spital cu inima împăcată. Acolo, chiar pe holul din faţa salonului unde era internată soţia, au găsit o hărmălaie de nedescris. Bolnava, fiind conectată la aparate, ca orice om în comă, îşi revenise datorită Sfântului Dimitrie şi îşi scosese toate tuburile. Striga pe holul spitalului, ţinută fiind de asistente şi medici:
– Vreau să mă duc la Sfântul Dimitrie, căci el m-a făcut sănătoasă!
Era o zarvă nemaipomenită, avea să îmi spună soţul mai târziu. La patul ei venise cineva, în vedenie, care i-a spus:
– Scoală şi du-te acasă la copii şi la soţ!
Era Sfântul Dimitrie cel Nou, de aceea femeia vindecată striga în gura mare că vrea să meargă să îi mulţumească. N-au avut ce sa-i facă. Au venit la Sfântul Dimitrie, parcă şi acum văd, cu cei cinci copilaşi, cu soţul, în hohote de plâns, mulţumindu-i Preacuviosului pentru miraculoasa vindecare. După aceea, s-au întors la medici ca aceştia să confirme minunea negrăită pe care Sfântul Dimitrie a săvârşit-o”.
Mare pustnic şi nevoitor te-ai arătat întru ale tale nevoinţe, însă grabnic-ajutător şi multmilostiv te cunoaştem prin minunatele tale dăruiri, Preacuvioase Părinte Dimitrie. De aceea, uimindu-ne de lucrările tale, Il slăvim pe Hristos-Dumnezeu, Cel Care te-a proslăvit prin neîncetate minuni.
De ani si ani de zile:
Părintele Antim David, [fost] mare eclesiarh al Catedralei patriarhale, ne dezvăluie una dintre cele mai mari lucrări ale Cuviosului:
„Multe sunt minunile Sfântului Dimitrie, dar mai importantă decât vindecarea trupească este lucrarea tainică pe care Sfântul Dimitrie o săvârşeşte în sufletul omului, faptul că foarte mulţi credincioşi vin şi îngenunchează la sfintele sale moaşte şi se ridică senini, luminaţi, îndreptaţi, pocăiţi şi iertaţi prin rugăciunea şi binecuvântarea Sfântului. Aceasta cred că este cea mai mare vindecare pe care Sfântul Dimitrie o săvârşeşte.
De altfel, vezi un om care n-a călcat în faţa altarului de multă vreme, care se ridică din faţa raclei şi spune: «Părinte, eu vreau să mă spovedesc» sau «Părinte, am făcut cutare păcat». «Dar cine v-a îndemnat să vă spovediţi?», îi întreb. «Părinte, nu ştiu ce se întâmplă cu mine, dar când m-am pus la moaştele Sfântului Dimitrie, am simţit că trebuie să mărturisesc păcatul acesta pe care îl tăinuiesc de ani şi ani de zile».
Aceasta este cea mai mare lucrare pe care Sfântul Dimitrie cel Nou o săvârşeşte aici, în mijlocul acestui oraş atât de zgomotos şi preocupat de cele materiale.
De foarte multe ori, noi, creştinii, căutăm să vindecăm trupul, să ne vindecăm de cancer, de boli, dar uităm adesea de lucrarea tainică, harică, pe care Dumnezeu o săvârşeşte prin aceste minuni ale Sfinţilor în viaţa noastră. Şi mai mult decât atât, este importantă îndreptarea. Nu poţi să rămâi tot aşa cum erai înainte, după ce te-ai închinat la moaştele unui Sfânt”.
Indârjindu-ne întru necurăţia patimilor, robim sufletele noastre cu jugul deznădejdii şi al necredinţei, de aceea cu umilinţă îţi grăim: Sfinte Dimitrie, înnoieşte întru inimile noastre dorul celor veşnice şi ne mijloceşte chip şi vreme de pocăinţă.
Izbăveşte-ne de lucrul mâinilor noastre!
Părintele protosinghel Dimitrie Irimia, slujitor al Catedralei patriarhale, mărturiseşte astfel despre vindecările de boli săvârşite prin milostivirile Sfântului Dimitrie cel Nou:
„Vă voi povesti două cazuri pe care le consider minuni ale Sfântului Dimitrie.
Cel dintâi s-a petrecut în anul 2004. A venit la mine o persoană mai în vârstă şi mi-a spus că doreşte să i se facă anume, numai dânsului, dezlegări, pentru că are păcate foarte grave. Bineînţeles că l-am întrebat despre ce păcate este vorba. Mi-a spus că în timpul regimului comunist a scris o carte care avea subiect anticreştin, împotriva Domnului Hristos.
Când a ajuns la mine, omul era bolnav, avea o semiparalizie. L-am îndemnat să scrie de-acum şi să îndrepte ce a făcut rău, tot prin scris. Sigur că i-a fost foarte greu, pentru că nu mai avea aceleaşi pârghii pe care le avusese înainte. Cert este că el a venit tot timpul la Catedrală, a venit anume la moaştele Sfântului Dimitrie, s-a rugat şi, după multă vreme, a ajuns să se îndrepte. El era adus cu maşina, altfel nu se putea deplasa; era în cărucior, paralizat. Numai că, după câţiva ani şi-a revenit şi el însuşi a mărturisit că, deşi doctorii nu i-au dat nici cea mai mică şansă de vindecare, credinţa în ajutorul Sfântului Dimitrie l-a făcut sănătos.
Un alt caz care m-a impresionat a fost acela al unei doamne ce avea în jur de 40 de ani care, pur şi simplu a fost revoltată asupra celor din familia ei pentru că veneau şi stăteau multe ore în şir, în ploaie, în frig, spre a se închina la moaştele Sfântul Dimitrie (în vremea praznicului). De aceea, a venit cu gând vrăjmaş la racla Cuviosului Dimitrie. Ea nu concepea, nu putea înţelege aşa ceva, aşa că a venit cu acest gând de răzbunare împotriva Sfântului şi cu o mână a zgâriat cu unghiile moaştele Sfântului Dimitrie în locul unde ele sunt descoperite spre a fi sărutate de credincioşi. Mai apoi, când a venit la mine, mi-a spus, ascunzând fapta sa:
– Părinte, am fost la toţi doctorii; am o boală foarte rară – îmi curge sânge din buricele degetelor.
I-am făcut dezlegări, apoi s-a mai liniştit; era foarte agitată. I-am explicat că trebuie să se spovedească, să ţină post, şi atunci mi-a spus:
– Eu numai cu o mână am zgâriat acolo, dar îmi curge sânge din amândouă mâinile.
Apoi, a venit cineva din familie şi mi-a spus că s-a vindecat. De atunci nu am mai văzut-o, dar acest caz a fost unul deosebit din câte am văzut şi auzit”.
Dobândind mângâiere prin caldele tale ocrotiri, alergăm către tine, Sfinte Dimitrie, şi te rugăm: izbăveşte-ne de lucrul mâinilor noastre şi ne luminează ca să pricepem că tu însuţi eşti cel care iconomiseşte lucrarea fiecărui cuvânt care mărturiseşte faptele şi minunile tale.
Uşoară precum un fulg
Vreme de doi ani, tânăra Alexandrina P., care era stăpânită de un duh necurat, a încercat să-şi găsească izbăvirea prin mijlocirile şi rugăciunile mai multor preoţi. Povara acestei asupriri demonice se datora unor blesteme necugetate ale părinţilor ei.
In cele din urmă, preotul din parohia în care fata locuia, a sfătuit-o că lucrul cel mai bun ar fi să meargă dimpreună la moaştele Sfântului Dimitrie Basarabov, aflate la Patriarhie, şi astfel să ceară ajutorul lui. Lucrul acesta urma să se întâmple a doua zi, tocmai la praznicul Cuviosului. In noaptea care a urmat, tânăra a visat un chip hidos, care a înspăimântat-o foarte tare şi care i-a spus cu ură:
– Trebuie să ies din tine, de frica Sfântului Dimitrie. Dar voi fi la pândă şi mă întorc la primul pas greşit!
A doua zi, pe 27 octombrie, fata l-a însoţit pe preotul paroh la Patriarhie, pentru a se aşeza la rândul ce urca dealul. In cele aproape zece ore de aşteptare, până când a ajuns în faţa raclei ce fusese scoasă afară pentru închinare, Alexandrei i se făcea din ce în ce mai rău. Când mai avea câţiva paşi, a cuprins-o leşinul, iar în clipa când a sărutat moaştele Sfântului a simţit o arsură de parcă îi luase foc gura. Pe tot drumul de întoarcere spre casă, părintele a sprijinit-o, iar ea nu se mai putea opri din plâns. După un lung şi greu somn, fata s-a trezit vlăguită, dar cu senzaţia că este uşoară precum un fulg. De atunci, Alexandrina P. a fost izbăvită de asuprirea drăcească şi foarte adesea vine la căpătâiul ocrotitorului ei, prin ale cărui sfinte moaşte şi-a aflat tămăduirea.
Curăţia vieţii tale le este înfricoşătoare necuraţilor draci şi de aceea, nerăbdând ei darurile milostivirii tale, încă o dată îi vădeşti că sunt vrăjmaşi ai firii omeneşti. Milostiveşte-te asupra noastră, Preacuvioase Dimitrie, şi ne izbăveşte de toată asuprirea şi de poticnirea întru gânduri spurcate.
Sursa: Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov cu sfintele moaşte la București. Viaţa, istoricul moaştelor, minunile, acatistul, paraclisul, Editura Sophia, 2009.
