În fiecare seară, în fiecare mănăstire din Sfântul Munte cel puțin un monah rămâne în priveghere de toată noaptea, rugându-se pentru toți care nu pot să vegheze.
Sfântul Munte este un loc unde de 1000 de ani și mai mult se săvârșesc cel puțin 100 Sfinte Liturghii în fiecare zi.
În cele din urmă, Sfântul Munte, Grădina Maicii Domnului, este o candelă nestinsă, o rugăciune continuă către Domnul pentruîntreaga lume. În această seară, câți dintre noi putem, să spunem o rugăciune pentru toți acești oameni, mai ales pentru cei neadormiți, care se roagă pentru toți care au nevoie.
Din inimă spun: „Doamne Iisuse Hristoase, Atotputernice și Dumnezeul nostru Cel Înviat, ai grijă, ocrotește-i, întărește-i, luminează-i și umple-i de har pe robii Tăi aceștia, monahii Sfântului Munte, ai locului acesta binecuvântat pe care l-ai consacrat Maicii Tale și ajută pe toți care au nevoie în această seară: pe bolnavii din spitale și mai ales pe cei care se află în terapie intensivă, pe cei întemnițați, pe oamenii singuratici, pe cei fără loc de muncă, pe orfani, pe văduve, pe cei fără adăpost, pe ostașii țării noastre. Doamne Iisuse Hristoase, miluiește pe robii Tăi”.
Te-ar putea interesa și: Din Muntele Athos: Dacă mâine la ora 10 ai nevoie de ceva, Dumnezeu îl are gata ca să ţi-l dea! Dar să faci aşa:
„Dacă mâine la ora zece ai nevoie de ceva, atunci când ceea ce ceri nu este ceva neraţional, ci o nevoie reală, Dumnezeu îl are gata ca să ţi-l dea”
Părintele Tihon, atunci când s-a dus la Coliba Sfintei Cruci, nu avea biserică, deşi îi era absolut necesară. Nici bani nu avea ca s-o facă, ci numai o mare credinţă în Dumnezeu. Într-o zi, s-a rugat şi a pornit spre Karyes, cu credinţa că Dumnezeu îi va iconomisi banii de care avea trebuinţă ca să facă biserica. Înainte de a ajunge la Karyes, îl strigă de departe stareţul Schitului Sfântul Ilie. Când s-a apropiat Părintele Tihon, stareţul i-a spus: „Un creştin evlavios din America mi-a trimis aceşti dolari ca să-i dau unui pustnic care nu are biserică. Sfinţia Ta nu ai biserică. Ia-i şi fă-ţi!” Atunci părintelui Tihon i-au dat lacrimile de emoţie şi recunoştinţă faţă de Bunul Dumnezeu, Care, ca un cunoscător de inimi, se îngrijise pentru biserică mai înainte ca el să-L roage, în aşa fel încât să aibă banii pregătiţi atunci când îi va cere.
Când cineva se lasă în seama lui Dumnezeu, El nu-l lasă. Şi într-adevăr, dacă mâine la ora zece ai nevoie de ceva, atunci când ceea ce ceri nu este ceva neraţional, ci o nevoie reală, la 9 şi 45 sau la 9 şi jumătate Dumnezeu îl are gata ca să ţi-l dea. De pildă ai trebuinţă de un pahar la ora nouă. La 9 fără 5 îţi vine paharul. Ai trebuinţă de 500 de drahme? În ceasul când ai trebuinţă de ei îţi vin exact 500 de drahme, nici 510, nici 490. Am observat că, dacă, de pildă, mi-ar trebui ceva mâine, Dumnezeu îl prevede de azi. Adică înainte de a mă gândi eu, Dumnezeu Se gândeşte mai devreme şi-mi dăruieşte acel lucrul în ceasul în care am trebuinţă de el. Pentru că de acolo de unde vine, ca să ajungă la mine exact în ceasul în care am trebuinţă, văd de cât timp ar fi nevoie. Deci Dumnezeu se îngrijeşte de mai înainte.
Când noi, din mărime de suflet, îl facem pe Dumnezeu să Se bucure de viaţa noastră, atunci El dăruieşte cu îmbelşugare binecuvântările Sale fiilor Săi mărinimoşi în ceasul în care au trebuinţă de ele. După aceea toată viaţa trece însoţită de binecuvântările dumnezeieştii purtări de grijă. Ore întregi vă pot povesti întâmplări despre minunata purtare de grijă a lui Dumnezeu.
(Sfântul Paisie Aghioritul, ”Cuvinte duhovnicești”, Vol. II)