Sambata din ajunul Floriilor este cunoscuta si ca Mosii de Florii, cand se fac pomeniri pentru sufletul rudelor decedate. Prin traditie, in Sambata lui Lazar, gospodinele pregatesc placinte si le dau de pomana.
***
Sambata lui Lazar
Biserica Ortodoxa sarbatoreste astazi una dintre cele mai mari minuni ale Domnului nostru Iisus Hristos si anume invierea lui Lazar, prietenul Domnului, cel care era mort de patru zile. In aceasta zi se oficiaza Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur.
“Invierea cea de obste mai inainte de Patima Ta incredintandu-o, pe Lazar din morti l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta si noi, ca pruncii, semnele biruintei purtand, Tie Biruitorului mortii strigam: Osana Celui dintru inaltime, bine esti cuvantat, Cel ce vii intru numele Domnului.”
Sambata de dinaintea Floriilor este cunoscuta sub numele de “sambata lui Lazar”. Data acestei sambete este schimbatoare, in functie de data Pastelui, deci si a Floriilor. Pericopa evanghelica ne istoriseste ca, in ajunul intrarii Sale in Ierusalim, cu cateva zile inainte de Patimile Sale, Mantuitorul a venit in Betania, chemat fiind de surorile lui Lazar, un prieten din Betania care era bolnav.
In momentul plecarii catre Betania, Mantuitorul cunostea faptul ca prietenul Sau Lazar deja murise, fapt pe care il facuse cunoscut si ucenicilor Sai, iar cand au ajuns in Betania Lazar se afla deja de patru zile pus in mormant. Sosind in Betania, Domnul Hristos este intampinat de Marta mai intai si de Maria, surorile lui Lazar care iti exprima tristetea pentru pierderea fratelui lor in lipsa Mantuitorului.
Vazand tristetea celor doua surori, Mantuitorul “a suspinat cu duhul, S-a tulburat intru Sine si a lacrimat”, dupa care savarseste minunea invierii lui Lazar, fapt in urma caruia multi din iudeii prezenti au crezut in El. Altii insa, s-au grabit sa-i instiinteze pe fariseii care, auzind, s-au hotarat atunci sa-L ucida.
In aceasta sambata se face pomenire generala pentru morti. Rugam pe Mantuitorul Hristos ca asa cum pe Lazar l-a inviat, tot asa sa invieze si sufletele celor adormiti din neamurile noastre, asezandu-le „in loc luminat, in loc cu verdeata, in loc de odihna, de unde a fugit toata durerea, intristarea si suspinarea…” Pomenirile vor fi reluate, potrivit randuielii obisnuite, dupa Saptamana Luminata. Cei trecuti la cele vesnice sunt pomeniti in mod special in doua sambete de peste an: cea dinaintea Duminicii “Infricosatoarei Judecati” si sambata dinaintea Duminicii “Pogorarii Duhului Sfant”, numita si Sambata Rusaliilor sau Mosii de Vara.
Sursa: arhiram.ro; www.crestinortodox.ro
***
Sâmbăta lui Lazăr | Ultima zi din Post în care se fac pomeniri pentru cei adormiţi
Sâmbăta care precede sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim este ultima zi din Postul Sfintelor Paşti în care se mai fac pomeniri de obşte pentru cei adormiţi. Această sâmbătă este cunoscută în tradiţia creştină ca Sâmbăta lui Lazăr.
Biserica a hotărât să se facă pomenirea celor plecaţi din lumea aceasta, mijlocind pentru odihna şi pentru iertarea păcatelor lor. Pomenirea celor care nu mai sunt printre noi este o dovadă de iubire nemărginită, care trece prăpastia morţii. Prin rugăciunile noastre se realizează comuniunea aceasta cu cei plecaţi la Domnul. Îi pomenim, îi aducem în faţa lui Dumnezeu, mijlocim pentru ei, îi includem într-un dialog al rugăciunii cu Dumnezeu, dialog care revarsă foloase şi asupra lor.
Slujbele de pomenire a celor adormiți poartă numele de parastas, cuvânt de proveniență greacă, care înseamnă înfățișare înaintea cuiva, mijlocire. Deci, prin acest serviciu religios se mijlocește înaintea lui Dumnezeu pentru cei morți. Cu acest prilej se aduc la biserică prinoase (colivă, vin, colaci) care, după ce sunt binecuvântate, se împart pentru sufletele adormiților noștri.
Ortodoxia se fundamentează pe înviere, iar viaţa pământească nu îşi găseşte rost decât privită eshatologic.
Moartea este o poartă prin care Cel înviat (Hristos) ne lasă să trecem prin moarte în viaţă. Viaţa noastră se îngustează până ce Botezul nostru şi moartea noastră coincid. Fără moarte, viaţa ar fi ireală, ar fi un vis fără deşteptare, spunea Atenagora, Patriarhul Constantinopolului.
De asemenea, Părintele Dumitru Stăniloae evidenţiază faptul că moartea este prăpastia sau puntea universală de trecere spre o alta existență, spre existența veșnică.
În general moartea dă sens și adâncime vieții noastre pământești, ajutând chiar prin aceasta la maturizarea spirituală și la mântuirea noastră, precizează părintele Stăniloae.
Învierea lui Lazăr
Biserica Ortodoxă comemorează astăzi una dintre cele mai mari minuni ale Domnului nostru Iisus Hristos şi anume învierea lui Lazăr, prietenul Domnului, cel mort de patru zile.
Evenimentul, care a avut loc în Betania, este relatat în Sfânta Evanghelie după Ioan, la capitolul 11, versetele de la 1 la 45.
Părintele Daniel Benga de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti explică faptul că această minune prevesteşte Învierea Domnului
Prin învierea lui Lazăr din morţi, Mântuitorul Iisus Hristos îşi prevesteşte propria Înviere. Dacă a avut puterea să ridice un om din moarte înseamnă că El Însuşi va putea birui moartea. Din această perspectivă, sâmbăta lui Lazăr poate fi numită un fel de ’mică înviere’ în sensul în care ea prevesteşte, aşa cum spuneam, ceea ce se va întâmpla peste câteva zile.
Gheorghe Anghel
Sursa: http://basilica.ro.