Părinte, în aceşti ani grei va interveni Hristos? Dezvăluirea Sfântului Paisie din Muntele Athos!

Advertisement

Va fi o vijelie, o mică ocupaţie a lui Satana – Antihrist. După aceea va mânca o palmă de la Hristos, se vor cutremura toate neamurile şi va veni pacea în lume pentru mulţi ani.

Părinte, în aceşti ani grei va interveni Hristos?


Da. Vezi, dacă aici unui nedreptăţit, care are dispoziţie bună, fiindcă este îndreptăţit să primească ajutorul dumnezeiesc, i se arată de multe ori sfinţii, Maica Domnului, Hristos, ca să-l mântuiască, cu cât mai mult atunci când sărmana lume se va afla într-o situaţie atât de grea. Va fi o vijelie, o mică ocupaţie a lui Satana – Antihrist. După aceea va mânca o palmă de la Hristos, se vor cutremura toate neamurile şi va veni pacea în lume pentru mulţi ani. De această dată Hristos va da o ocazie ca să se mântuiască făptura Sa. Hristos îşi va lăsa făptura Sa? Se va arăta la punctul culminant, când oamenii nu ar mai putea ieşi singuri, ca să-i mântuiască din mâinile lui Antihrist.

Oamenii se vor întoarce la Hristos şi va veni în toată lumea o linişte duhovnicească pentru mulţi ani. Unii leagă a Doua Venire de această intervenţie a lui Hristos. Eu nu pot spune asta. Gândul îmi spune că nu va fi a Doua Venire, când va veni ca Judecător, ci o intervenţie a lui Hristos, pentru că sunt atâtea fapte care nu s-au petrecut încă. Va interveni Hristos, va da o brâncă acestui întreg sistem, va pedepsi tot răul şi în cele din urmă îl va transforma în bine. Drumurile se vor umple de locuri de închinare. Autobuzele vor avea icoane pe dinafară. Toţi oamenii vor crede. Te vor trage să le vorbeşti despre Hristos. Aşa se va propovădui Evanghelia la toată lumea. Şi atunci Hristos va veni ca Judecător să judece lumea. Altceva este Judecata, altceva o intervenţie a lui Hristos, ca să ajute făptura Sa.

Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul. Trezire duhovnicească, Ed. Evanghelismos, Bucuresti, 2003.

Sa cerem mila lui Dumnezeu pentru noi insine si pentru ceilalti:

– Gheronda, cand ma rog pentru cineva si simt umilinta, atunci incetez sa ma mai rog pentru acea persoana si fac rugaciune numai pentru mine. – De ce? Acela nu are nevoie de rugaciune? – Are, Gheronda, dar ma gandesc ca in acel mo­ment este mai bine sa fac rugaciune pentru mine, pen­tru ca nu stiu cand voi mai simti iarasi umilinta. – Bine, tu sa huzuresti, iar despre celalalt sa spui: „Nu-mi pasa”? Cel putin sa spui: „Miluieste-ne pe noi”. Inlauntrul lui „pe noi” sunt cuprins si eu si toti ceilalti. Eu spun:

„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumne­zeu, miluieste-ne pe noi. Miluieste-ne pe toti si pe mine, dobitocul”.

Mult ajuta sa impartim rugaciunea noastra in trei parti: o parte pentru noi insine, una pentru cei vii si una pentru cei adormiti. Cu toate ca in felul aces­ta tot pentru noi facem mai multa rugaciune, pentru ca eu sunt unul singur, iar cei vii si cei adormiti sunt nenumarati. – Gheronda, simt ca nu-mi va ajunge intreaga via­ta ca sa cer mila lui Dumnezeu. – Te va milui Dumnezeu. Numai sa te rogi simplu si neincetat, cerand cu smerenie mila Lui pentru tine si pentru toti oamenii. Cand cerem mila lui Dumnezeu si ne nevoim fara egoism, cu smerenie, cu marinimie, Dumnezeu ne va da atat noua, cat si celorlalti tot ceea ce avem nevoie. – Gheronda, nu cumva trebuie sa mai cer si altceva in afara de mila lui Dumnezeu? – Inauntrul milei lui Dumnezeu se cuprind toa­te. Dar daca iti trebuie ceva concret, poti sa ceri de la Dumnezeu. – Gheronda, Sfantul Vasilie cel Mare spune:

„In rugaciunea ta, dupa doxologia pe care o vei face, sa ceri numai imparatia lui Dumnezeu”[4].

La ce se refera? pais1– Se refera la faptul ca mai intai trebuie sa cautam imparatia lui Dumnezeu si dupa aceasta toate celelal­te “se vor adauga voua”[5], asa cum a spus Hristos. Nu sa cerem una si alta si sa uitam menirea noastra. – Gheronda, Sfanta Scriptura spune sa ne rugam pentru orice[6] trebuinta. Sfintii Parinti insa evitau sa se roage pentru problemele lor personale. Eu cum sa ma rog? – Sa te rogi pentru orice nevoie pe care o are sufle­tul tau si sa dai mai putina importanta nevoilor trupu­lui. Si in „Tatal nostru”, cand spunem:

„Painea noas­tra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi“[7],

nu cerem numai hrana materiala, ci tot ceea ce ne trebuie ca sa traim duhovniceste, asa cum vrea Dumnezeu.

Odata, pe cand eram la Coliba Cinstitei Cruci, pa­rintii de la manastire, in loc sa-mi aduca putin vin, pe care il asteptam ca medicament pentru problema pe care o aveam la intestine, mi-au adus, din greseala, o sticla de otet. Nu am spus nimic, pentru ca m-am gandit ca asa a voit Dumnezeu. Trecusera vreo patru­zeci de zile si cu apa de ploaie pe care o beam, situatia mea se agravase. Intr-o zi am suferit mult. Ardeam de sete, dar ma temeam sa beau, deoarece cu o zi inainte ma mai intremasem putin dupa ce am baut, insa apoi m-am chinuit toata noaptea. La un moment dat, cand am intrat in bisericuta ca sa aprind candelele, am va­zut o sticla de vin in fata catapetesmei, sub icoana Maicii Domnului. Sticla era a mea – am recunoscut-o -, dar cum de era plina? Nu venise nimeni la mine in acele zile, iar eu intrasem de nenumarate ori in biseri­cuta si nu vazusem nimic inaintea catapetesmei. Era vin acrisor, medicament, exact asa cum imi trebuia. In aceeasi zi mi-au adus si de la manastire o sticla mare de vin.

– Gheronda, daca voi cere ceva de la Dumnezeu cu toata inima, oare imi va da? – Daca iti este de folos, iti va da. Iar daca nu-ti este de folos, cum sa-ti dea? Ai vazut ce au patimit evre­ii cand au insistat ca Dumnezeu sa le dea rege, desi ii instiintase ca inca nu erau pregatiti pentru aceasta[8]? Si a devenit rege mandrul Saul, care le-a pus biruri grele si i-a chinuit[9]. De multe ori credem ca ceea ce cerem de la Dum­nezeu este bun, insa nu este asa. Dumnezeu insa, Care din fire este bun, stie ce ii trebuie fiecaruia. De aceea sa spunem:

„Dumnezeul meu, gandul imi spune ca aceasta ma va ajuta, insa Tu cunosti mai bine ce este de folos pentru sufletul meu. «Faca-se voia Ta»“[10].

Prin urmare, cand spunem cu toata inima noastra: „Faca-se voia Ta”, se va face voia lui Dumnezeu, care, in cele din urma, va fi spre folosul sufletului nostru.

Rugaciune pentru nevointa noastra duhovniceasca

– Gheronda, Sfantul Isaac Sirul scrie:

„Cum ceri sa-L iubesti pe Dumnezeu, de vreme ce nu te-ai cura­tat de patimi?“[11].

Este cumva obraznicie ca cineva sa nu se fi curatat de patimi si sa doreasca sa-L iubeasca pe Dumnezeu?

– Nu. De ce sa fie obraznicie? Se nevoieste cineva sa se curete de patimi si in acelasi timp vrea si sa-L iu­beasca pe Dumnezeu. Amandoua se savarsesc paralel. Daca insa cineva nesocoteste grija de patimile sale si cere in rugaciune sa-L iubeasca pe Dumnezeu, unul ca acesta are obraznicie.

– Gheronda, am citit undeva ca daruirea in ruga­ciune este pe masura credintei si a caldurii inimii[12]. – Tu ce ceri de la Dumnezeu? – Gheronda, cer sa ma slobozeasca de asprime si sa-mi inmoaie inima atunci cand ma rog. Paisios monachos Agioreitis15– „Cereti si vi se va da”[13], a spus Hristos. Daca ceea ce ceri este un lucru bun si folositor, il vei primi. Daca ceri de la Dumnezeu putere, pentru ca sa te rogi sa ti se ierte pacatele si sa-i ajuti pe ceilalti, acesta este un lucru bun si ti-l va da. Daca insa ceri sa ti se dea harisma rugaciunii pentru a simti placere, bucurie in ruga­ciune, atunci cum sa-ti dea asa ceva? – Gheronda, uneori ma rog ca Dumnezeu sa-mi dea dumnezeiasca luminare. Este corecta aceasta ce­rere a mea?

– Mai intai sa te straduiesti tu sa o dobandesti si numai dupa aceea sa ceri de la Dumnezeu dumneze­iasca luminare, pentru ca Dumnezeu vrea mai intai straduinta noastra si numai dupa aceea ne da ceea ce-I cerem. Sa cugeti, sa te rogi, sa iei aminte si sa actionezi cu intelepciune; si numai dupa ce vei face asa va veni dumnezeiasca luminare. Sa presupunem ca te in­treaba cineva despre o problema. Tu sa nu te grabesti sa raspunzi, ci sa ceri lui Dumnezeu sa te lumineze:

„Dumnezeul meu, sa zici, lumineaza-ma sa spun ceea ce trebuie”.

Si Dumnezeu iti va da cuvant, potrivit cu imprejurarea. Raspunsul grabit este al mintii, in timp ce raspunsul ce trece prin rugaciune este al lui Dumnezeu. – Gheronda, lipsa trezviei ma face sa-mi fie fri­ca sa cer de la Dumnezeu sa ma ajute intr-o anumita stradanie a mea, pentru ca vad ca nu pun in valoare prilejurile pe care mi le da. – Sa ceri ajutorul lui Dumnezeu si, in acelasi timp, sa-L rogi sa-ti dea si trezvie, ca sa poti pune in valoare prilejurile pe care ti le va da. – Gheronda, este corect sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne ajute sa ajungem in Rai? – Eu nu-L rog pe Dumnezeu sa ajung in Rai, ci Il rog sa ma ajute ca sa nu-L mahnesc cu purtarea mea. Dar daca voi ajunge in iad, asta nu inseamna ca-L voi mahni pe Dumnezeu? Prin urmare, nici in iad nu voi ajunge, de vreme ce-L rog sa ma ajute sa nu-L mahnesc.

Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul, “Despre rugaciune”, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2013.

Lasă un comentariu