Podoabe, farduri, îmbrăcăminte indecentă, obraz pudrat, buzele rujate sau țigara în colțul gurii, le vedem frecvent pe stradă. Nu-i greu de observat că efectul produselor cosmetice asupra feței este contrar celui dorit. Chiar dacă la început obrazul fardat sau buzele rujate violet atrag atenția trecătorilor, în câțiva ani, toate aceste îmbâcseli colorate, nu fac decât să accelereze uzura, ridurile și îmbătrânirea.
Impresia este deplorabilă și atunci se naște întrebarea: Pentru cine vor femeile să arate impecabil? Un bărbat apreciază mai degrabă o frumusețe naturală, curată, fără nici un fel de machiaj. În concluzie, tot ce este artificial în îngrijirea, ținuta și îmbrăcămintea femeilor, nu poate sta niciodată alături de adevărata frumusețe naturală și sobră, asemănătoare crinilor câmpului, așa cum a lăsat-o bunul Dumnezeu.
***
Dar machiajul este un păcat?
Pr. Vilie Doroşincă, protoiereul Protopopiatului Iaşi 2 şi paroh la „Sfinţii Apostoli“ – Moara de Vânt, Iaşi: Nu cred că este un păcat atât de mare, dacă este făcut într-o formă discretă, care să nu atragă atenţia celor din jur. Întrucât în Îndreptarul de spovedanie apare ca fiind un păcat, consider că sfatul duhovnicului, care cunoaşte cel mai bine persoana şi împrejurările în care aceasta îşi desfăşoară activitatea zilnică, este cel de urmat.
Sfatul meu ar fi ca cine foloseşte machiajul să caute să facă în aşa fel să nu supere pe Dumnezeu care l-a creat pe om după chipul şi asemănarea Sa şi nici pe mama, care l-a născut fără machiaj.
Cine nu ştie cum să procedeze în această privinţă, precum şi în alegerea ţinutei vestimentare să caute spre icoana Maicii Domnului, încercând să o imite în virtute.
Ce le transmiteţi femeilor care apelează la diferite mijloace de înfrumuseţare?
Le-aş spune că bine ar fi să rămână la forma şi frumuseţea lor naturală, iar acolo unde este necesară o intervenţie, din cauza unui accident, de exemplu, să o facă, însă cu multă prudenţă şi discreţie, care să pună în evidenţă tot cuminţenia şi fapta cea bună.
Simţind crucea la gât, căutăm a ne feri de păcat, pentru a nu-L răstigni încă o dată pe Hristos
Înfăţişarea exterioară a femeii creştine trebuie să fie, după cum arată şi Sfântul Apostol Pavel, o reflectare a unei inimi simple, pure şi bine organizate. Îmbrăcămintea şi coafura ei nu trebuie să fie extravagante, neobişnuite sau indecente, atrăgând atenţia asupra ei.
Cred că fiecare femeie trebuie să-şi găsească propria cale în acest domeniu, astfel încât să nu cadă în extrema atenţiei excesive faţă de trup, dar nici în neglijenţa faţă de sine.
E păcat să porţi diferite accesorii?
Este important de cunoscut faptul că accesoriile, în general, au o vechime foarte mare şi, într-o oarecare măsură, putem vorbi chiar despre aspectul oarecum primitiv, de origine păgână.
De asemenea, trebuie precizat că atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament avem foarte multe referiri la inele şi cercei şi la alte podoabe, femeieşti, în general. Însuşi Dumnezeu a dat pricepere oamenilor să făurească podoabe de aur, de argint şi de aramă, să şlefuiască pietre scumpe, să sape în lemn tot felul de lucruri ş.a., însă să fie folosite întru slava Lui.
Aş putea spune că nu este un păcat să porţi diferite accesorii, dacă acestea sunt puse cu o bună rânduială şi cu aceeaşi grijă, de a nu atrage atenţia. Oamenii pot judeca, punând aceasta pe seama mândriei celor ce le poartă sau, mai grav, se pot simţi umiliţi că nu au posibilitatea să-şi procure şi ei câtuşi de puţin din aceste accesorii.
După aceea, depinde şi de ce, unde, când, cu ce ocazie sunt purtate, având ca exemplu punerea inelelor de către preot mirelui şi miresei, la oficierea slujbei Logodnei, în numele Sfintei Treimi, sau bucuria tatălui la întoarcerea fiului risipitor, când a zis: „Aduceţi degrabă haina lui cea nouă, şi-l îmbrăcaţi, şi daţi-i un inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui“. Să nu uităm că toate trebuie să aibă o limită şi o purtare de bun simţ, altfel acestea duc la greşeală, iar greşeala repetată duce la păcat.
Părintele Arsenie Boca,”Ridicarea căsătoriei la înălțimea de Taină”; Doxologia.ro.
