Părintele Arsenie Papacioc: Până acolo poate să meargă satana, să vă dea acest gând… Să nu faceţi această mare greşeală!
Pe mine nu mă interesează, dragul meu, că ai citit multe acatiste, paraclise, în genunchi. Să aveţi prezenţa inimii la Dumnezeu, nu doar să ziceţi; că la urma urmei o rugăciune adâncă înseamnă o tăcere adâncă. Nu pe principiul „Am zis multe!” Ştii ce faci după ce zici multe? Te gândești că „Doamne, am zis de nu-știu-câte-ori… Am depăşit pe mulţi!” Orice am face, suntem datori la Dumnezeu! Mergeţi pe credinţa că Domnul ne iubeşte enorm. Dacă ştii că te iubeşte, ai numai datoria să fii prezent, căci rugăciunea este un mijloc neapărat folositor, dar trezvia este un scop atins.
Să nu faceţi marea greşeală să spuneţi: „Ei, ce, numai eu o să fiu în iad?” Până acolo poate să meargă satana, să vă dea acest gând. Cu cât sunt mai mulţi în iad, cu atât este mai mult de suferit. Şi apoi mai este şi altceva: nici nu se văd unul cu altul…
***
Paza minţii – respingerea gândurilor rele şi neliniştitoare
Dacă deci ştii că mila este mai mare decât jertfa, apleacă-ţi inima ta spre milă. Căci sub masca liniştii se poate ajunge la mândrie, până ce omul nu s-a câştigat pe sine însuşi, adică până ce n-a ajuns fără prihană. Căci abia atunci se naşte în om liniştea: când a purtat crucea. Când deci pătimeşti împreună cu altul, afli ajutor.
Atletul vieţii duhovniceşti se luptă să alunge gândurile pe care cel rău i le presară pe cale cu scopul de a-i zdruncina unitatea lăuntrică a puterilor sufletului şi de a-l îmbolnăvi. Ţelul Ortodoxiei, care este o ştiinţă psihoterapeutică, este acela de a vindeca sufletul bolnav, iar dintre alternativele de tratament, pe primul loc se află paza minţii, respingerea gândurilor rele şi neliniştitoare, precum şi străduinţa de a le „ucide” înainte de a intra pe „poarta inimii”.
Mai pe larg despre isihie ne vorbesc Sfinţii Varsanufie şi Ioan: „Ce este liniştea? Ea constă în a-şi aduna cineva inima în ea însăşi, oprind-o de la a da şi a lua şi de la dorinţa de a plăcea oamenilor şi de la celelalte lucruri. Când Domnul a ruşinat pe cărturar cu pilda celui căzut între tâlhari şi l-a întrebat: «Cine a fost aproapele?», acela a răspuns: «Cel ce a făcut milă cu el» (Luca 10, 37). Dar şi Domnul însuşi a zis: «Milă voiesc, şi nu jertfă» (Matei 9, 13). Dacă deci ştii că mila este mai mare decât jertfa, apleacă-ţi inima ta spre milă. Căci sub masca liniştii se poate ajunge la mândrie, până ce omul nu s-a câştigat pe sine însuşi, adică până ce n-a ajuns fără prihană. Căci abia atunci se naşte în om liniştea: când a purtat crucea. Când deci pătimeşti împreună cu altul, afli ajutor. Dar când te socoteşti pe tine ca pe unul care ai întrecut, chipurile, măsura, află că şi ceea ce aveai, ai pierdut. Deci, nu umbla nici înlăuntru, nici în afară, ci începe de la mijloc, înţelegând care este voia Domnului, «că zilele sunt rele» (Galateni 5, 16)”.
Părintele Arsenie Papacioc, „Ne vorbește Părintele Arsenie”; Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința Sfinților Părinți.