Dintre toate păcatele pe care le putem săvârși, mândria este unul dintre cele mai mari, deși mulți creștini nu sunt conștienți de asta. Părintele Calistrat trage un semnal de alarmă!
Cât de mică și de nesemnificativă ni se pare nouă căderea cu gândul, sau cu mândria, sau cu înălțarea.. aceste păcate care nu se văd. Spune unui om că ești mândru, că imediat și-ți răspunde: „Hai mai, mă lași!” El poate nici nu știe ce înseamnă termenul acela de mândrie, care poate lua formă de vanitate, de ambiție, de orgoliu, de încăpățânare, de nesupunere, de singularitate trufașă, de impresie de sine, de părere de sine, de cutezanță de sine, de bizuinta de sine, de bizuirea pe gândurile tale și multe altele…
Căderea luciferică sau căderea în sus este o cădere foarte periculoasă. Chiar Cleopa, bătrânul de la Sihăstria, avea o vorba: „Când vezi că un tânăr zboară la cer, prinde-l de picior că este floarea mândriei și înșelarea de la demon.” Pentru că aspirațiile înalte înainte de termenul vieții spirituale dărâma omul! Dacă luăm toate filocaliile găsim scris că nu este neapărat nevoie să căzi cu păcate trupești. Nu este neapărat să fii bețiv, să fii desfrânat, ci poți cădea foarte ușor în înșelare demonică, ținând cont, că atunci când nu respecți această învățătura filocalică: „Mântuirea stă întru mult sfat și cei ce nu se sfătuiesc cad că frunzele..” foarte ușor putem cădea în păcat și, prin căderile acestea angelice să o luăm ușor în jos crezând că mergem în sus.
„Tu erai pecetea desăvârșirii, deplinătatea înțelepciunii și cunună frumuseții; hainele tale erau împodobite cu tot felul de pietre scumpe: cu rubine, topaze și diamante, cu crisolit, onix și iaspis, cu șafir, smarald, carbuncul și aur; toate erau pregătite și așezate cu iscusința în cuibulețe și puse pe ține în ziua în care ai fost făcut. Tu erai heruvimul pus că să ocrotești; te asezașem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, și umblai prin mijlocul pietrelor celor de foc. Fost-ai fără prihană în căile tale din ziua facerii tale și până s-a încuibat în ține nelegiuirea.” Iezechiel 28:12-15. Asta ne arată ce bogăție duhovnicească poate dărui Dumnezeu celui pe care-l iubește.. De aceea vorbim de cunună neveștejită a măririi, de cunună neveștejită a mântuirii, de cunună neveștejită a slavei veșnice și de cunună neveștejită a veșniciei!”.
Părintele Calistrat
