Părintele Nicolae Tănase: Dacă Dumnezeu nu ți-a împlinit rugăciunea, înseamnă că vrea altceva cu tine sau te ferește de ceva grav! Tu așa să spui:
Dacă ne dorim copii, datoria noastră este numai să ne dorim. Asta înseamnă că urmează căsătoria. Deci, Dumnezeu știe și cunoaște inima noastră. Știe ce ne dorim și cum ne dorim, și atunci sigur El ne va rândui ceva. Dacă nu ne va rândui în urma acestei rugăciuni și sincerității inimii noastre, atunci înseamnă că Dumnezeu vrea altceva cu noi sau ne ferește de altceva poate mai grav.
***
Lasă-te în voia lui Dumnezeu!
Lasă-te întru totul lui Dumnezeu şi spune-i în rugăciune: Tată, în mâinile Tale îmi predau inima.
Lasă-te întru totul lui Dumnezeu şi spune-i în rugăciune: Tată, în mâinile Tale îmi predau inima. Fă din inima mea ce ştii, ca din ea să iasă gândurile bune, şi viaţa, şi credincioşia în căsătorie, şi sfânta dragoste, şi cinstirea avuţiei străine, şi mărturisirea cea dreaptă, şi slăvirea şi lăudarea sfântului Tău nume. Amin.
***
Putem schimba voia lui Dumnezeu?
Un oarecare preot mi-a spus că trebuie să primim lucrurile în mod fatalist, aşa cum vin, deoarece nu putem să schimbăm voia lui Dumnezeu. Este corect acest lucru?
Întrebare: Un oarecare preot mi-a spus că trebuie să primim lucrurile în mod fatalist, aşa cum vin, deoarece nu putem să schimbăm voia lui Dumnezeu. Este corect acest lucru?
Răspuns: Aşa a spus acela? Şi nu l-ai întrebat atunci el ce motiv mai are de a exista? De ce poartă rasa dacă nu schimbăm prin rugăciune voia lui Dumnezeu? Vai, vai, vai!… Acestea îţi dau dureri de cap! Să iei aspirine, nu alta! Roagă-te, iar Hristos vine şi ia totul asupra Sa, atunci când, fireşte, vede că cererea noastră nu intră în opoziţie cu interesul nostru duhovnicesc. Nu intră El singur la mijloc. Ca să vezi nobleţea lui Dumnezeu, care nu vrea nici ca să atingă liberul nostru arbitru, şi nici ca diavolul să se plângă!…
***
Să ne lăsăm cu încredere în voia lui Dumnezeu!
De obicei, oamenii aleargă mai întâi la mângâierea omenească şi, după ce sunt dezamăgiţi de oameni, abia atunci scapă către Dumnezeu. Dar dacă vrem să nu ne chinuim, să cerem de la început mângâierea dumnezeiască, deoarece aceasta este singura mângâiere adevărată. Încrederea în Dumnezeu atrage ajutorul Lui. Atunci când ne încredinţăm viitorul nostru lui Hristos, Îl „obligăm” să ne ajute.
Mare lucru este să se lase cineva în Mâinile lui Dumnezeu! Oamenii îşi fac planuri şi încearcă să le realizeze, dar fără să ciulească urechile, fără să asculte care este voia lui Dumnezeu şi fără să se conformeze ei. Trebuie să ne lăsăm cu încredere în seama lui Dumnezeu, ca El să ocârmuiască lucrurile, iar noi să ne facem datoria noastră cu mărime de suflet. Dacă unul nu se încrede în Dumnezeu, aşa încât să se lase pe sine cu desăvârşire în Mâinile Sale, se va chinui. De obicei, oamenii aleargă mai întâi la mângâierea omenească şi, după ce sunt dezamăgiţi de oameni, abia atunci scapă către Dumnezeu. Dar dacă vrem să nu ne chinuim, să cerem de la început mângâierea dumnezeiască, deoarece aceasta este singura mângâiere adevărată. Nu ajunge credinţa (aici, credinţa are sensul de acceptare în mod simplu a existenţei lui Dumnezeu, care nu ajunge pentru a duce o viaţă în Hristos corectă, deplină), ci este nevoie şi de încredere în Dumnezeu. Încrederea în Dumnezeu atrage ajutorul Lui. Creştinul crede şi se încrede pe sine lui Dumnezeu până la moarte, şi atunci vede limpede cum Mâna lui Dumnezeu îl mântuieşte.
Aşa cum spune Apostolul Pavel, credinţa este să credem în cele nevăzute, nu doar în cele ce se văd (Evrei 11, 1). Atunci când ne încredinţăm viitorul nostru lui Hristos, Îl „obligăm” să ne ajute. Încredinţarea desăvârşită în Mâinile lui Dumnezeu are drept mamă credinţa, prin care omul se poate ruga tainic şi poate primi şi roadele nădejdii. Aceasta este o rugăciune neîncetată şi aduce ajutoare dumnezeieşti, în ceasul în care trebuie. Atunci în chip firesc omul trăieşte o viaţă îngerească şi se avântă în slăvire: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot” (Isaia 6, 3). Pentru că omul îşi poate face viaţa sa paradisiacă, dacă are încredere în Dumnezeu, dacă Îl slăveşte în toate şi primeşte ca El să-l povăţuiască precum un Tată bun. Altfel, face din viaţa sa un iad. Este mare lucru ca omul să simtă încă din această viaţă o parte din bucuria Raiului!
Surse: Pr. Nicolae Tănase, ”Soțul ideal, soția ideală”; Nicolae Velimirovici, Inima în marele post; Nikolas A. Zournatzoglou, Mărturii ale închinătorilor. Cuviosul Paisie Aghioriotul. vol II; Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul II. Trezvie duhovnicească.
