Prima zi a postului, este un timp de pregătire prin înfrânarea de la bucate, spovedanie și fapte bune pentru sărbătoarea dedicată celei pe care o numim cu evlavie „Maica Vieții”.
Primele două săptămâni din luna august le parcurgem prin rugăciune şi post în aşteptarea celei mai mari sărbători închinate Sfintei Fecioare Maria din cursul anului bisericesc, şi anume Adormirea Maicii Domnului, în ziua de 15 august. Dacă vom cerceta cu atenţie calendarul creştin ortodox, vom constata că cele mai multe sărbători, după cele închinate Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sunt dedicate Maicii Domnului.
Dintotdeauna, Biserica a cinstit-o pe Fecioara Maria, iar acest lucru reiese din textul Sfintei Evanghelii. Încă din perioada apostolică, figura Maicii Domnului a deținut un loc deosebit, fiind deasupra sfinților. Sfântul Ioan Damaschin, mare părinte și dogmatist al Bisericii, spune: „Pe Sfânta Fecioară o slăvim, ceea ce este Maica lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu adevărat din aceasta S-a născut și cu adevărat Născătoare de Dumnezeu este aceea din care Dumnezeu S-a întrupat”.
Noi o cinstim pe Maica Domnului pentru că Însuşi Dumnezeu a învrednicit-o de cinstea cea mai mare, de a naşte pe Fiul Său, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, şi a vestit lucrul acesta prin profeţi (Facere 3, 15; Isaia 7, 14; Ieremia 23, 5-6; Iezechiel 44, 1-3).
Cinstirea Maicii Domnului se reflectă şi în numărul mare de sărbători pe care le regăsim în cursul anului bisericesc. Cele mai importante sărbători ale Maicii Domnului, în ordinea cronologică a anului bisericesc, care începe
la 1 septembrie, sunt: Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie), Intrarea în biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), Buna Vestire (25 martie) şi Adormirea Maicii Domnului (15 august). Aceste sărbători sunt socotite ca fiind praznice împărătești. În afară de cele patru sărbători principale ale Sfintei Fecioare Maria pe care le-am menționat, mai există în calendarul ortodox și altele: Soborul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (26 decembrie), Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie), Izvorul Tămăduirii (Vinerea Luminată), Zămislirea Sfintei Fecioare Maria de către Sfânta Ana (9 decembrie), Aducerea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne (2 iulie) și Punerea în raclă a brâului Maicii Domnului (31 august).
În cursul anului, Biserica ne invită la patru perioade speciale de reflecție duhovnicească prin post. Porunca postului o găsim în Sfânta Scriptură. Fără post, după cum ne învaţă Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi, nu putem să ajungem la desăvârşire şi mântuire, pentru că nu depăşim obstacolele care ne sunt puse înainte prin patimi de îngerii căzuţi, care ne şi îndeamnă să ne secularizăm şi să credem că putem vieţui fără Dumnezeu şi în definitiv fără obiectivare spirituală şi duhovnicească asupra existenţei.
Creştinul trebuie să postească nu numai cu trupul, ci şi cu sufletul. Adică nu numai mâncând de post, ci şi înfrânându-se totodată de la patimi, păcate şi ispite. Timpul pentru post îl hotărăşte Biserica. Postul este mijloc potrivit pentru înfrânarea poftelor rele, pentru biruirea ispitelor şi păcatelor, precum şi pentru stăruirea în rugăciunea curată. Folosul postului este desăvârşirea în virtute. Zilele de post şi posturile de peste an sunt următoarele: miercurea şi vinerea din fiecare săptămână; Ziua Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie); Ziua Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august); Ajunul Bobotezei (5 ianuarie); Postul Sfintelor Paşti; Postul Crăciunului; Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi Postul Adormirii Maicii Domnului, care începe astăzi. Acest post este numit în popor „al Sfintei Mării” și a fost rânduit de Biserică spre a ne arăta virtuţile alese ale Sfintei Fecioare, despre care spunem în cântările noastre religioase că este „mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii”. În acelaşi timp ne amintim şi de tradiţia conform căreia Sfânta Fecioară Maria, înainte de trecerea la cele veşnice, a postit. După Sfântul Simeon al Tesalonicului, acest post este necesar pentru a cinsti şi mai mult cele două mari praznice care cad în această perioadă, adică Schimbarea la Faţă a Domnului şi Adormirea Maicii Domnului.
Originea acestui post a fost fixată în secolul al V-lea, când s-a dezvoltat cultul Maicii Domnului. La început, durata Postului Adormirii Maicii Domnului era diferită pentru creștini. Cei din Antiohia posteau o zi, în 6 august, în vreme ce la Ierusalim acest post ținea opt zile. Existau și creștini care posteau toată luna august, în vreme ce alții posteau în luna septembrie. Uniformizarea datei și a duratei postului a avut loc în secolul al XII-lea, la Sinodul local din Constantinopol (1166), condus de Patriarhul Ecumenic Luca Crysoverghis. Aici s-a stabilit ca acest post să înceapă la 1 august și să se termine în ajunul zilei de 15 august, prăznuirea Adormirii Maicii Domnului.
Postul Sfintei Mării este ca timp în ceea ce lumea modernă consideră a fi luna concediilor, adică luna august. Acest lucru nu ne împedică să postim, ci dimpotrivă, mai ales dacă parcurgem paginile Sfintei Scripturi şi ale operelor Sfinţilor Părinţi, aflăm că fără post nu putem să ajungem la desăvârşire şi mântuire. Postul nu este condiţionat de concediu, cum nici mântuirea nu poate fi condiţionată de faptul că noi avem nevoie de odihnă fizică. Pentru că prin odihna fizică, normală într-o societate bulversantă şi bulversată de nevoia consumistă din zilele noastre, nu trebuie să suspendăm activităţile spirituale, cărora şi aşa le oferim prea puţin din timpul nostru cotidian. Aşadar, chiar dacă în luna august suntem în concediu, nu trebuie să uităm respectarea rânduielilor Bisericii, ci să ne înduhovnicim ţinând zilele de post, şi mai ales postul închinat Maicii Domnului, pentru că ea este pururea rugătoare pe lângă Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos pentru sănătatea, pacea, liniştea, ajutorul pentru orice nevoie din lumea aceasta şi mai ales pentru mântuirea noastră.
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei – 31 Iul, 2020 preluat de la Ziarul Lumina
Incepe Postul Adormirii Maicii Domnului
1,8K
articolul anterior