Pr. Ioanichie Bălan: Înţelesul Evangheliei care se va citi mâine la Sfânta Biserică: Trebuie să venim regulat la biserică, care e corabia mântuirii!!! Câţi dintre voi vă veţi trezi mâine să mergeţi la bisericuţă?
Ascultarea de Dumnezeu şi mântuirea în corabia Bisericii
“Iubiţi credincioşi, În plină toamnă fiind, iată şi Sfânta Evanghelie de astăzi parcă ne întâmpină cu nişte sfaturi speciale pe toţi cei ce iubesc pe Hristos şi mărturisesc pe Preasfânta Treime. Sfânta Evanghelie de astăzi ne pomeneşte de o pescuire minunată din lacul Galileea. Mântuitorul Hristos de-abia ieşise la predică să vestească Evanghelia mântuirii şi a început această vestire din nordul Ţării Sfinte, din Galileea. Și a ajuns la malul lacului Galileea sau Ghenizaret şi a văzut două corăbii şi S-a urcat într-o corabie, care era a lui Petru, care încă nu era chemat la apostolie. Şi i-a spus:
Te rog, depărtează puţin corabia de mal, ca să vorbesc poporului cuvânt de învăţătură.
Şi a făcut aşa.
Ce învăţăm de aici? Mai întâi smerenia Domnului, că l-a rugat pe ucenic, pe om, să-I dea voie să intre în corabie şi să îndepărteze corabia de la mal. Că dacă Hristos Se smereşte în faţa omului, ce bine ar fi dacă şi noi ne-am smeri în faţa Domnului! Şi le-a dat cuvânt de învăţătură din corabie. Ce învăţăm de aici? Sfinţii Părinţi spun că corabia este simbolul Bisericii. Vedeţi multe biserici făcute ori în formă de cruce, ori în formă de corabie. Astea sunt două modele care sunt de aproape două mii de ani în lumea ortodoxă. Şi a predicat Mântuitorul din corabie poporului care era pe uscat. De ce din corabie? Întâi pentru că era multă lume. Apoi pentru că corabia este simbolul Bisericii. Hristos vorbeşte lumii din toate părţile: şi din Evanghelie, şi din suferinţă, că ne dă câte o boală, că ne grăieşte că trebuie să mai suferi, trebuie să te pocăieşti; ne grăieşte şi din scrierile Sfinţilor Părinţi; ne grăieşte şi prin gura preoţilor care ne învaţă, că una este viaţa preotului şi altul este darul Duhului Sfânt, pe care i-l dă Dumnezeu; ne grăieşte Dumnezeu şi prin gura Sfinţilor Apostoli. Ne grăieşte Dumnezeu şi de pe uscat, şi din corabie. Deci corabia este simbolul Bisericii.
De aceea suntem chemaţi şi trebuie să venim regulat la biserică, în fiecare duminica şi în sărbători şi când avem necaz. Unde să alerge omul când marea este în furtună? Dacă corabia este la îndemână, de ce să te îneci, de ce să stai să simţi apa până la gât şi în suflet şi să ajungi în iad cu demonii? Când vine furtuna, când vine necazul, când vine războiul, când vine boala, când vine patima şi te chinui gata să te îneci, unde să alergi? La părintele! În corabie! Deci Hristos a învăţat lumea din corabie ca să ne înveţe pe noi, oamenii, că din corabia mântuirii, care este Biserica, să grăiască cuvânt de mântuire poporului lui Dumnezeu. Şi, după ce a grăit acest cuvânt de învăţătură către poporul de pe mal, a spus lui Petru:
Îndepărtează corabia mai la adânc şi aruncaţi mrejele ca să prindeţi peştele.
Ce a făcut Petru? A făcut ascultare! Cu alte cuvinte, ce a făcut Domnul? I-a încercat și pe apostoli, să vadă dacă au ascultare. Îl primesc pe Hristos în corabie? Aruncă mreaja când Domnul le poruncește ca să vâneze sufletele sau nu? Fără ascultare nici Domnul, nici Biserica nu ne pot mântui. Trebuie o ascultare întâi de Dumnezeu, apoi de păstorii noştri sufleteşti, apoi de tata şi de mama şi apoi de conștiință. Că şi conştiinţa spune: <Nu-i bine să faci asta şi aia! De ci ai ocărât pe cutare? De ce l-ai dat pe cutare în judecată? Nu-i bine!> Acela e glasul conştiinţei, ascultă de ea. Dacă am asculta mai mult n-ar fi atâtea certuri, tulburări, bătăi, crime și nenorociri.
Şi ce a zis Mântuitorul?
Aruncaţi mreaja să prindeţi peşte.
Şi Petru a zis:
Învăţătorule, toată noaptea ne-am chinuit şi n-am prins nimic.
Cum să prindem acum? E ziuă! Noaptea se prinde peştele, aşa e legea peştelui şi a mării.
Dar, după cuvântul Tău, voi arunca mreaja.
Adică dacă trebuie să fac ascultare, voi face. El Îl vedea pe Hristos ca pe un învăţător, un dascăl, Care a venit să le spună ceva din corabie. Încă nu ştia el că Hristos este Fiul Dumnezeului Celui Viu. Şi ei încă nu ştiau că vor fi ucenicii lui Hristos. Şi, aruncând mreaja, ne spune Evanghelia că au prins mulţime mare de peşti, încât se rupea mreaja. Şi erau două corăbii, le-a chemat pe amândouă şi le-a umplut de peşte. Vedeţi roadele ascultării? Vedeţi roadele smereniei? Când omul e smerit şi ascultă şi întreabă pe tata şi pe mama şi mai întreabă şi pe preot dacă e bine să facă una sau alta, când întrebăm, nu greşim. De aceea spune un proverb: Cel ce vrea să se mântuiască, cu întrebarea să călătorească. Când faci ceva de capul tău, fie și o casă cu trei etaje, fie și o maşină scumpă, fie şi ştiu eu ce altceva, întotdeauna, dacă nu ai binecuvântarea unui preot al lui Dumnezeu, deci a Bisericii, nu ştiu dacă-ţi merge bine. Şi, ca să nu încercaţi degeaba, faceţi ce vă spune Evanghelia de astăzi: întrebaţi! Şi veţi vedea roadele şi răspunsul la întrebarea smerită a frăţiilor voastre.
Şi au prins atâta peşte, că abia l-au adus la mal pe două corăbii. Vedeţi roadele ascultării? Vedeţi minunea lui Dumnezeu? Şi care este rezultatul acestei minuni, al acestei pescuiri minunate? Care este sensul lor religios, duhovnicesc? Mai întâi, cum am spus, corabia este Biserica. Dar ce este peştele? Peştele simbolizează pe creştini. Sufletele noastre, aceşti taţi şi aceste mamei în ale căror braţe stăm ca nişte îngeraşi, ei nu sunt oarece; ei strâng un înger în braţe. Copilul, când este mic și este botezat, este înger. Păcat că nu credem toţi la fel. Că, dacă am crede că naştem îngeri, nu demoni, n-ar mai fi avorturi. Ei bine, peştele e simbolul creştinilor în Biserică. Cu cât suntem mai mulţi creştini, cu atât corabia mântuirii este mai încărcată de hrană duhovnicească, de suflete care se duc la mântuire. Cu cât biserica e mai goală şi cârciuma e mai plină, cu atât biserica aceea se ruinează şi satul sau târgul acela merge spre pierzare. Aşa cum se vede acum. ihtisDeci noi, creştinii, suntem ca nişte peşti, în limba veche se spune IHTIS, şi peştele e simbolul lui Hristos, ca să ştiţi şi aceasta. Deci nu e întâmplător spusă această Evanghelie, ci ca să ne îndemne pe noi să intrăm în corabie. Care corabie? Biserica! Să ne îndemne pe noi să ascultăm pe Hristos, că fără ascultare nici în cer, nici pe pământ nu vom avea odihnă. Să ne smerim și să credem în Hristos şi când ne dă poruncă să facem cutare sau cutare, nu direct, ci prin preot, că de aceea e pus preotul şi duhovnicul, şi când ţi-a spus Dumnezeu prin preot sau duhovnic să faci sau nu ceva, fă ascultare! Şi ai să vezi cât peşte sau câte fapte bune o să prinzi în viaţă şi cât de blânzi copii îţi va da Dumnezeu și cât de bine o să-ţi meargă în căsuţa ta şi în corabia în care tu locuieşti.
Deci, iubiţi fraţi, pe scurt, ăsta este tâlcul Evangheliei de astăzi. Toţi creștinii sunt nişte corăbioare, aşa îi aseamănă Sfinţii Părinţi. corabia-bisericii1Iar corabia mare, în care intră celelalte, micuţe, este Biserica. Iar Stăpânul corabiei, Învăţătorul, Mântuitorul, Răscumpărătorul, este Hristos, Care ne cheamă, Care ne învaţă, Care ne dă porunci, Care ne dezleagă păcatele, Care ne primeşte, Care S-a răstignit pentru mântuirea noastră. Aşadar, foarte pe scurt v-am spus tâlcuirea acestei Sfinte Evanghelii. Este extraordinar de interesantă. Toţi suntem o corabie a mântuirii. Şi o ţară ortodoxă este o corabie a mântuirii neamului aceluia! Numai dacă creştinii aleargă la biserici, nu în alte părţi; numai dacă creştinii se ţin de Sfânta Cruce şi de cele sfinte şi ascultă poruncile şi dau viaţă copiilor lor şi nu-şi ucid rodul pântecelui lor, numai atunci Dumnezeu binecuvântează corabia aceea, casa aceea, târgul acela, ţara aceea! Iar dacă ne-am ţine, cum ştiţi până acum, de răutăţi şi de ucideri şi de fărădelegi, cu adevărat corabia noastră se va sfărâma; va intra apă în ea, soţul cu soţia nu se vor înţelege, pentru că au făcut atâtea avorturi şi păcate, mâna Domnului se va lua de deasupra acelei case şi se va îneca corabia.
Ferească Dumnezeu să ne înecăm în valurile acestei vieţi fără pocăință, fără rugăciune, fără duhovnic, fără mântuire. Iar, dacă vreţi să vă meargă bine în familia dumneavoastră, nu uitaţi că fiecare suflet este o pasăre cerească, o mică corăbioară, şi fiecare casă şi familie este, la rândul ei, o corabie. În casa unde creştinii se roagă, unde merg la biserică regulat, unde nu se avortează, unde creştinii se ţin tare de Sfânta Cruce, de Sfintele icoane şi se mai şi roagă şi muncesc cinstit şi se mulţumesc şi cu mult şi cu puţin, şi cu pâine mai albă şi cu pâine mai neagră – că pe amândouă tot Dumnezeu ni le dă, nu ni le dă nici guvernul, nici altcineva, ni le dă Dumnezeu, după cât merităm.
Deci, transformaţi-vă sufletele şi casele în nişte biserici mici, în nişte corăbii sfinte unde locuiesc tata cu mama, cu băieții si fetițele, în care locuieşte Duhul Sfânt, unde se află icoana la răsărit şi, neapărat, Sfânta Cruce, unde se cântă psalmi şi se citeşte din psaltire, unde se plânge citind paraclisul Maicii Domnului, unde creştinul fac mătănii, se roagă cât pot, postesc cât pot – nimeni nu te obligă atât sau atât, dar fă cât poţi, fă măcar o parte din cât poţi – şi unde toţi ai casei urmează porunca lui Dumnezeu, dată prin duhovnic. Duhovnicul are un rol extraordinar! Rolul pe care Mântuitorul îl are pentru toată lumea ca învăţător, ca răscumpărător, acela îl are duhovnicul pentru fiecare casă. Dar nu tata se duce la un părinte la nu-ştiu-câţi kilometri şi femeia la alt duhovnic, la nu-ştiu-câţi kilometri, şi fiecare e de capul lui. Mergeţi toţi din familie la acelaşi preot, să vedeţi ce bine vă merge în casă. Şi când tata se roagă şi mama face mătănii şi îngeraşii de copii stau în jurul dumneavoastră şi se închină şi ei cum pot şi casa e sfinţită regulat măcar de două-trei ori pe an şi părintele vine şi binecuvântează şi duhovnicul vă sfătuieşte şi îl ascultaţi şi vă spovediţi mai des şi ţineţi sfintele posturi şi vă împărtăşiţi măcar de patru, dacă nu de mai multe ori pe an, după cum vă dă voie duhovnicul, să vedeţi ce bine merge în casa aceea. Să vedeţi corabia familiei ce liniştită este şi ce frumos cresc copilașii şi mamele şi bunicile şi bărbaţii se întorc acasă de la muncă cu pâine caldă subsuoară, cu un ban mai mult în buzunar și casa merge mai departe şi corabia merge spre Hristos şi pacea Duhului Sfânt va umbri peste casa dumneavoastră.
Nu uitaţi taina aceasta. Noi nu vrem să vorbim degeaba, vrem să vorbim cu folos. Timpul este scurt, viaţa este foarte scurtă şi mâine ne cheamă Hristos să dă socoteală. Deci vorbim şi din dragoste pentru dumneavoastră, dar vorbim și din frică, pentru Hristos. Că vai de noi să nu spunem nimic la popor sau să-i spunem trei vorbe și cu asta drum bun acasă. Vrem să vă îndemnăm ceva de zidire sufletească. Deci fiecare casă de creştin ortodox român să fie o biserică, nu cârciumă, nu casă de desfrâu, nu loc de întâlnire între tineri. nu discotecă. Că, după ce vine necazul, tot la duhovnic ajung oamenii pentru că n-au ascultat. Noi vă spunem dinainte: casa trebuie să fie o biserică, o corabie vie care pluteşte pe apele veacului acestuia. Nu vedeţi câtă tulburare este în lume? Nu ştim de ce, dar toată lumea este tulburată. Şi oamenii foarte bogaţi! Am vorbit cu oameni foarte bogaţi, din alte ţări, bineînţeles: „Domnule, eşti mulţumit? Că ai atâta avere!” „Nu, părinte,” „Păi de ce?” „Nu ştiu. Sunt tulburat.” Ba că să nu le fure averile, ba se tem de moarte… Păi bine le face, Dumnezeu te înţeapă cu boldul. Ai averi ca să mori şi să le laşi altora. 450px-Orthodox_prayer_cornerDe aceea noi vă rugăm încă o dată: transformaţi-vă sufletul şi căsuţa într-o biserică vie, cu icoane şi Sfânta Cruce și o căndeluţă mică-mică sau măcar un cap de lumânare când te rogi – că acum untdelemn nu prea mai este, pentru păcatele noastre mari şi multe unii ani sunt cum ştiţi, că nu merităm altă soartă. Să nu dăm vina nici pe guvern, că soarele şi vântul nu depind de ei, nici căldura, nici recolta de pe câmp. Deci toţi, începând cu tineretul, şi chiar terminând cu bătrâneii, care umplu cârciumile, toţi am schimbat căsuţa din biserică, unde se rugau mama şi bunica de le curgeau lacrimile, în ceea ce avem acum. De aceea vă îndemnăm să transformăm căsuţele noastre în bisericuţe vii. Şi aceasta cum se face? Întâi să fie sfinţită casa, măcar o dată sau de două ori pe an. Apoi să se facă mai multă rugăciune în casă; lăsăm vorba, lăsăm politica, lăsăm ziarele, că şi aşa sunt pline de minciuni. Rugaţi-vă mai mult. Citiţi la Psaltire măcar o catismă-două pe zi. Aşa se sfinţeşte casa. Apoi spovediţi-vă regulat, măcar în cele patru posturi. Iar când ai un necaz mai mare, du-te neapărat la preot, spovedeşte-te şi, dacă îţi dă voie, împărtăşeşte-te! Apoi vei vedea ce bine merge în casa ta.
Într-o istorioară adevărată veche ni se spune că, atunci când nu erau motoare ca acum, cu sute de ani înainte, mergea o corăbioară pe Marea Mediterană. Şi, la un moment dat, s-a ivit o furtună mare. Şi nu erau vapoare ca acum. Deşi şi acum se mai scufundă şi vapoarele. Şi, la un moment dat, toată lumea a căzut în genunchi şi se rugau şi plângeau, că erau gata să se înece. Şi numai un tânăr copil şedea şi se ţinea cu mâna de marginea corabiei şi nici nu-i păsa. Şi unul dintre oamenii de pe corabie îi spune: <Măi, dar tu nu te rogi? Nu vezi că pierim? De ce nu te rogi! Roagă-te, că pierim acum!> <Eu corabia-bisericii-hurezi-1cred că nu ne înecăm!> <Dar de ce?> <Păi tata conduce corabia!> Asta înseamnă că, dacă noi suntem în corabia mântuirii, în Biserică, oricâte furtuni ne aduc sectanţii, oricât ne dau cu tunul în noi ateii, necredincioşii, nebotezații, care mai de care, că acum ne-au umplut ţara păgânii şi străinii, să nu vă temeţi! Noi suntem în Biserică, ei sunt în afara Bisericii. Noi avem Cruce, ei au spadă şi pistoale. Noi avem Sfânta Liturghie, ei au cine ştie ce altceva, nu au ceea ce ne-a dar nouă Hristos.
Hristos este cu noi. Să nu ne temem, că nici România nu va pieri dacă noi vom fi oameni de treabă. Luaţi aminte, nici corabia vieţii noastre nu se va scufunda dacă e Hristos în casa noastră şi în inima noastră, dacă El conduce casa. Iar, dacă suntem legaţi de cârciumi, dacă suntem biruiţi de patimile cele grele, de desfrâu, de alcoolism, de uciderea de copii, temeţi-vă tare, că nici eu, nici altul nu vă pot garanta mântuirea. Ori ne schimbăm, ne întoarcem în corabie și ne transformăm prin Duhul Sfânt, ori, dacă nu, pierim! Să-L rugăm pe Bunul nostru Dumnezeu şi Mântuitor să binecuvânteze ţara noastră, România, să întărească ortodoxia în această ţară de două ori milenară, care a păstrat atâta sfinţenie, sfânta credinţă ortodoxă. Apoi, să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să binecuvânteze satele şi oraşele cu pace, cu ortodoxie tare, cu preoţi și păstori buni, care să păstorească turma lui Hristos pe calea mântuirii. Si iarăşi, Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să binecuvânteze corabia familiilor dumneavoastră şi să vă dea Dumnezeu în sate preoţi buni, în case pace și linişte şi copii cât mai mulţi şi binecuvântaţi, ca Dumnezeul păcii, Dumnezeul milostivirii, să aibă milă de noi toţi şi să ne binecuvânteze întru numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”.
Sursa: Cuvantul-ortodox.ro.