Dumnezeul nostru, nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai inainte ai tocmit, prin Legea Ta cea Veche si cea Noua, aceste zile de post, la care ne-ai invrednicit sa ajungem acum, pe Tine Te laudam si Tie ne rugam: intareste-ne cu puterea Ta, ca sa ne nevoim intru ele cu sarguinta, spre marirea numelui Tau celui sfant si spre iertarea pacatelor noastre, spre omorarea patimilor si biruinta asupra pacatului,- ca impreuna cu Tine rastignindu-ne si ingropandu-ne, sa ne ridicam din faptele cele moarte si sa petrecem cu buna placere inaintea Ta intru toate zilele vietii noastre. Ca Tie se cuvine a ne milui si a ne mantui pe noi, Hristoase-Dumnezeule, si Tie slava inaltam, impreuna si Celui fara de inceput al Tau Parinte, si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
***
Am făcut până acum efortul de a posti. Dacă nu l-am făcut, să-l facem de aici înainte. Dumnezeu ne va primi şi pe aceia care postim de azi înainte. În noaptea Învierii, vom auzi această chemare: „Veniţi, toţi care aţi postit de la început, de la mijlocul postului, care aţi postit chiar numai din ceasul al unsprezecelea, veniţi şi cei din ceasul al doisprezecelea”.
Aşa va zice Biserica în noaptea Învierii, prin gura Sfântului Ioan Hrisostom. Toţi suntem aşteptaţi, pentru că nu ştim dacă acela care a postit mai puţin nu cumva e mai plăcut la Dumnezeu decât cel care a postit mult şi fără să respecte regulile, poruncile postului.
Să nu judecăm pe nimeni: nici pe cel ce a postit, nici pe cel ce n-a postit, nici pe cel ce a postit mult, nici pe cel ce a postit puţin; fiecare după puterea lui. Important va fi să vedem, în finalul postului, dacă s-a schimbat ceva în noi.
***
Postul cu dreaptă socoteală, având ca însoţitoare privegherea împreunată cu cugetarea şi cu rugăciunea, face pe cel ce se nevoieşte cu el să ajungă repede la hotarul nepătimirii, când acesta îşi are sufletul inundat cu lacrimi pentru prisosinţa smereniei şi când arde de dragostea lui Dumnezeu.” (Cuviosul Nichita Stithatul)
Postul, privegherea şi rugăciunea înlesnesc dobândirea nepătimirii celei îndumnezeitoare, căci postul adevărat şi neîmprăştiat, împreunat cu milostenia, „îl duc pe nevoitor, fără zăbavă, spre pragul nepătimirii.” (Sfântul Evagrie Ponticul)
***
Omul cu frică de Dumnezeu nu nesocotește legea postului. Vă voi vorbi despre această problemă, căci diavolul cel viclean, care urăște tot binele, merge la fiecare creștin și, legându-l nevăzut cu nesârguința și lenea, îl silește să nesocotească sfântul post, care dă naștere atâtor bunătăți duhovnicești și care contribuie la mântuirea noastră. De aceea, vă rog să nu-l ascultați pe vrăjmașul mântuirii noastre, nici să vă supuneți patimii îmbuibării pântecelui și nici să vă întoarceți la obiceiul cel rău din trecut.
Fiecare din noi să nu uite folosul pe care-l aduce postul. El este doctorul sufletelor noastre. Unuia îi umilește trupul. Altuia îi potolește mânia. Altuia îi alungă somnul. Altuia îi sădește dorința de a face fapte bune. Altuia îi curățește minte și-l eliberează de cugetele viclene. Altuia îi leagă limba cea slobodă și nestrunită, ca să nu rostească vorbe prisositoare și necuvioase. Altuia îi împiedică ochii să vadă încolo și-ncoace și să cerceteze lucruri zadarnice și vătămătoare.
Postul, încet-încet, subțiază stratul gros al păcatului care acoperă sufletul și alungă din el întunericul, așa cum soarele alungă ceața, curățește ochii noștri sufletești și ne descoperă soarele dreptății, pe Iisus Hristos.
Surse: Sfântul Simeon Noul Teolog, Miezul înțelepciunii părinților, Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința Sfinților Părinți, Preot Nicolae Tănase, Să nu-L răstignim iarăşi pe Hristos.