Icoana Maicii Domnului „Portărița” din Iviron este prăznuită pe 12 februarie, 31 martie, 26 septembrie (Sosirea Icoanei Maicii Domnului din Iviron în Georgia), 13 octombrie (Sosirea Icoanei Maicii Domnului din Iviron la Moscova, în anul 1648), precum și marți în Săptămâna Luminată (prăznuirea arătării icoanei Maicii Domnului într-un stâlp de foc la Muntele Athos și recuperarea acesteia de către Sfântul Gabriel).
Această icoană a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu se află în paraclisul de la poarta Manastirii Iviron, de aceea icoana este numită „Portărița”. Conform tradiției, această icoană a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca. Icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Iviron este ferecată, cu exceptia fețelor, cu o îmbrăcăminte de aur și argint, cu pietre prețioase, monede de aur și o mulțime de alte podoabe dăruite de împărați, regi, egumeni, duci, ofițeri și simpli credincioși. Aceste odoare sunt dovezi ale minunilor Fecioarei Maria. Le-au oferit Maicii Domnului aceia care au primit ceea ce au cerut de la ea.
Din sinaxarul icoanei aflăm că a fost păstrată cu mare cinstire în casa unei văduve evlavioase din Niceea, care avea un singur fiu. În timpul împăratului Teofil, iconoclaștii controlau casele creștinilor pentru a distruge icoanele. Unul dintre soldați a descoperit Icoana Maicii Domnului și a lovit-o cu o suliță. Îndată a curs sânge din locul în care icoana a fost lovită.
Văduva, văzând minunea și temându-se de distrugerea icoanei, a dat soldaților imperiali bani, implorându-i să nu se atingă de icoană până a doua zi, dimineața. Când soldații au plecat, femeia și fiul ei (care mai târziu a devenit călugăr athonit) au luat icoana și au mers la țărm, așezând-o pe apă. În chip minunat, icoana Maicii Domnului s-a îndepărtat, plutind deasupra apei. Sfânta icoană, stând în poziție verticală deasupra apei, a plutit până la Muntele Athos.
Pentru mai mult timp, călugării athoniți au văzut un stâlp de foc pe mare, care ajungea până la cer. Această vedenie a continuat câteva nopți. Apropiindu-se cu barca, monahii au constatat că stâlpul de foc izvora din icoana Maicii Domnului, iar când doreau să se apropie, icoana se depărta. Văzând acestea, călugării s-au întors la mănăstire, rugându-se Maicii Domnului ca să dăruiască acea icoană mănăstirii lor.
Maica Domnului s-a arătat în vis unui călugăr evlavios al Mănăstirii Iviron, Cuviosul Gavriil (12 iulie) zicându-i să meargă pe apă după icoana sa. Mergând la țărm, Gavriil a pășit pe valurile mării ca pe uscat, învrednicindu-se să ia cu mâinile sale această icoană grea și de mari dimensiuni, și a așezat-o în biserica mănăstirii.
În ziua următoare, călugării nu au mai găsit icoana Maicii Domnului în biserică, dar căutând-o, au văzut-o pe zidul mănăstirii, deasupra porții. Atunci au luat icoana și au dus-o în biserică, dar iarăși au găsit-o pe zidul de la poartă. Acest lucru s-a întâmplat de mai multe ori, până când Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i-a arătat Sfântului Gavriil voința ei, zicând că nu dorește ca icoana să fie păzită de către monahi, ci mai degrabă ea vrea să-i protejeze pe ei ‒ nu doar în viața de acum, ci și în cea viitoare. După aceasta, icoana a fost așezată în paraclisul de la poarta mănăstirii, ajungând să fie numită icoana Maicii Domnului „Portărița”. Acest lucru apare și în Acatistul Maicii Domnului: „Bucură-te, Portăriță bună, care deschizi credincioșilor ușile Raiului!”.
Rugaciune puternica catre Icoana maicii Domnului „Portarita”:
Apărătoare Doamnă, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare, cântările cele de laudă aducem ţie noi robii tăi, ca cei ce cu venirea cinstitei icoanei tale ne-am igonisit armă tare, zid nebiruit şi strajă nebiruită. Acoperă-ne şi ne apară pe noi toţi de vrăjsmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi şi de toată vătămarea sufletească şi trupească, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Portăriţă bună care deschizi credincioşilor uşile Raiului!
Conform tradiției, Maica Domnului a promis Cuviosului Gavriil harul și mila lui Dumnezeu față de călugări, atâta vreme cât icoana va rămâne în mănăstire. Se crede, de asemenea, că dispariția Icoanei Maicii Domnului „Portărița” din Muntele Athos va fi un semn al sfârșitului lumii.

Acatistul Maicii Domnului Portarita

Condacul 1:
Apărătoare Doamnă, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare, cântările cele de laudă aducem ţie noi robii tăi, ca cei ce cu venirea cinstitei icoanei tale ne-am agonisit armă tare, zid nebiruit şi strajă nebiruită. Acoperă-ne şi ne apără pe noi toţi de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi şi de toată vătămarea sufletească şi trupească, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Portăriţă bună care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Icosul 1:
Îngerul cel mai întâi stătător trimis a fost să zică Născătoarei de Dumnezeu, când a căzut ei sorţii slujirii apostoleşti în pământul Iviriei: „De Ierusalim nu te îndepărta şi nu te desparţi, iar sorţul ce ţi-a căzut ţie, se va arăta luminat în zilele cele mai de apoi, că te vei osteni în pământul întru care Dumnezeu va voi pentru tine, pentru aceea zicem:
Bucură-te, prin care lumii se va aduce mântuirea;
Bucură-te, prin care înşelăciunea idolească se va surpa;
Bucură-te, prin care puterea stăpânitorului întunericului se va ruşina;
Bucură-te, prin care împărăţia lui Hristos se va întări;
Bucură-te, chemarea la lumina Evanghelie a celor căzuţi în întunericul slujirii idoleşti;
Bucură-te, slobozirea fiilor lui Dumnezeu, din robia diavolului;
Bucură-te, slujitoare a Fiului tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, Ceea ce cu ascultarea ta, neascultarea Evei ai vindecat;
Bucură-te, înălţimea faptelor bune;
Bucură-te, adâncimea smeritei cugetări;
Bucură-te, prin care credincioşii cunosc pe Făcătorul;
Bucură-te, prin care credincioşii se fac fii Tatălui;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul al 2-lea:
Văzând Sfânta Fecioară minunata voie a lui Dumnezeu, pentru Sine, ca o roabă a Domnului pururi s-a supus să facă voia lui, strigând: Aliluia!

Icosul al 2-lea:
Înţelegerea cea neînţeleasă a graiului îngerului, Domnul făcând-o înţeleasă ţie, Preacurată, a îndreptat mergerea ta către muntele Athosului, unde s-a grăit de tine celor ce se nevoiesc întru neamul duhovnicesc. Deci noi cu bucurie strigăm către tine:
Bucură-te, Ceea ce ai sfinţit Athosul cu venirea ta;
Bucură-te, Ceea ce ai surpat idolii;
Bucură-te, Ceea ce ai sădit acolo credinţa cea adevărată;
Bucură-te, Ceea ce ai izgonit de acolo pe cei necredincioşi;
Bucură-te, Ceea ce ţi-ai ales gradină ţie Muntele acesta;
Bucură-te, Ceea ce locului acestuia darul tău l-ai făgăduit;
Bucură-te, dătătoarea bunătăţilor pământeşti tuturor credincioşilor ce locuiesc pe el;
Bucură-te, chezăşuitoare mântuirii celei veşnice;
Bucură-te, mijlocitoare caldă celor ce locuiesc în gradina ta;
Bucură-te, înfricoşarea tuturor vrăjmaşilor;
Bucură-te, Ceea ce ai făgăduit mila Fiului tău locului acestuia, până la sfârşitul veacurilor;
Bucură-te, Ceea ce ai prevestit cu darul Lui nu se va depărta de la Sfântul Munte;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul al 3-lea:
Puterea Celui Preaînalt cu apărarea Maicii lui Dumnezeu a umbrit Sfântul Munte, surpăturile şi văile lui, ca un sălaş prea larg, l-a arătat tuturor celor ce în viaţa călugărească doresc să culeagă mântuire, şi vor cânta: Aliluia!

Icosul al 3-lea:
Având purtare de grijă pentru grădina ta şi pentru poporul din pămân-tul Iriviei bine ai voit a se zidi, în locul unde însăţi ai stătut când ai venit la Athos, un locaş al neamului lor ca un liman celor ce caută mântuirea, şi ai voit a le da icoana ta, ca toţi să zică ţie:
Bucură-te, Ceea ce ai fost aleasă ocrotitoare pământului Iviriei;
Bucură-te, că ţara aceasta s-a întors de la înşelăciunea idolească la lumina lui Hristos;
Bucură-te, Odrasla mlădiţei celei nevestejite care ai odrăslit acum viaţă luminată;
Bucură-te, Ceea ce ai crescut strugurii minunilor şi ai bunei credinţe;
Bucură-te, livadă duhovnicească pe Athos sădită;
Bucură-te, Ceea ce ai izvorât curgere cu duhovnicească luminare pentru pământul Iviriei;
Bucură-te, gura lui Eftimie, cea cu cuvinte de aur;
Bucură-te, a lui Ioanichie cetate nebiruită;
Bucură-te, a călugărilor îngrădire;
Bucură-te, liman lin celor ce caută mântuire;
Bucură-te, Ceea ce făgăduieşti acelora odihnă veşnică;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul al 4-lea:
Izvor de gânduri de nedumerire având întru sine, cinstita văduvă, cea din Niceea, s-a tulburat văzând Sfânta şi prea lăudata icoană a Maicii lui Dumnezu, împusă cu suliţa ostaşului celui stricător de icoane, dintru care îndată a curs sânge şi ea de frică fiind cuprinsă, ca să nu fie batjocorită Sfânta Icoană, cu rugăciuni şi lacrimi vărsând, mergând spre apus, cu ve-selie a strigat: Aliluia!

Icosul al 4-lea:
Văzând călugării Sfântului Munte, flacăra ce se arăta pe mare ca un stâlp de foc, a cărui înălţime ajungea până la cer şi strălucea ca un soare, şi venind noaptea la malul mării au văzut Sfânta Icoană a Maicii lui Dumnezeu purtându-se pe mare cu putere dumnezeiască şi au strigat celei pline de dar:
Bucură-te, Rug nears ce te-ai văzut de puitorul de lege;
Bucură-te, stâlp de foc care povăţuieşti pe cei din întuneric;
Bucură-te, scară care ajungi până la cer, pe care s-a pogorât Dumnezeu;
Bucură-te, pod care treci la cer pe cei de pe pământ;
Bucură-te, raza zilei celei de taină;
Bucură-te, Ceea ce ai născut lumina cea neapusă;
Bucură-te, Ceea ce n-ai învăţat pe nimeni în ce chip a fost;
Bucură-te, Ceea ce eşti îmbrăcată în soare, care străluceşti cu darul şi cu slava în toată lumea;
Bucură-te, stea care arăţi soarele;
Bucură-te, fulger care lumninezi sufletele şi străluceşti gândurile celor credincioşi;
Bucură-te, strălucire care luminezi pe cei din întuneric;
Bucură-te, că din tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul al 5-lea:
Icoana ta cea cu Dumnezeiască mergere vrând să o dai lăcaşului Mănăstirii Ivirii, zis-ai dumnezeiască Maică Arhimandritului Gavriil: „mergi cu ceata călugărilor la malul mării şi te pogoară în luciul ei şi primeşte Icoana mea”. Deci, el întraripat cu credinţă şi cu dragoste a mers pe apă ca pe uscat şi au luat icoana în braţele sale şi dobândind acea vistierie s-au bucurat zicând: Aliluia!

Icosul al 5-lea:
Văzut-au călugării din Mănăstirea Ivirului de multe ori Icoana Maicii lui Dumnezeu din Biserică scoasă cu putere nevăzută stând deasupra porţii, pe zidul curţii, şi spăimântându-se au zis unele ca acestea:
Bucură-te, Ceea ce bine ai voit a ne da Sfântă Icoana ta;
Bucură-te, Ceea ce ne-ai făgăduit-o acoperământ a fi nouă;
Bucură-te, Ceea ce ai arătat dragostea ta către lăcaşul nostru;
Bucură-te, Ceea ce ai arătat purtarea ta de grijă pentru el;
Bucură-te, ajutorul nostru în ţară străină;
Bucură-te, bunăvoinţa lui Dumnezeu către noi;
Bucură-te, îndrăznirea noastră către Dumnezeu;
Bucură-te, izbăvitoarea lacrimilor noastre;
Bucură-te, apărarea noastră a celor sărmani;
Bucură-te, îngrădirea noastră;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul al 6-lea:
Propovăduitor al voii tale făcând pe Gavril, ai zis către el, Stăpână: „N-am venit să fiu păzită de voi, ci ca să fiu Eu păzitoare vouă, nu numai în veacul acesta de acum ci şi în cel viitor. Iată, dau semn vouă, până când veţi vedea icoana mea în mănăstire nu va lipsi de la voi darul şi mila Fiului meu, ca toţi să strige Lui: Aliluia”

Icosul al 6-lea:
Bucurie mare s-a făcut la toţi cei ce au auzit făgăduinţele tale, Maica lui Dumnezeu, şi ţie, Portăriţei cereşti, Biserică ţi-au ridicat călugării în poarta mănăstirii, strigând aşa:
Bucură-te, stătătoarea înainte pentru noi, în cele viitoare;
Bucură-te, Ceea ce frica Domnului ne înveţi pe noi;
Bucură-te, Ceea ce ne îndreptezi pe calea cea bună;
Bucură-te, îndrăznirea şi nădejdea noastră;
Bucură-te, aşteptarea noastră şi acoperământul;
Bucură-te, Ceea ce ce ai plecat către noi milostivirea Fiului tău;
Bucură-te, Ceea ce ne vesteşti că darul Lui va fi cu noi;
Bucură-te, Ceea ce Icoana ta cea sfântă ne-ai dat-o nouă arvună a milei Fiului tău;
Bucură-te, Ceea ce ai dat ei darul facerii de minuni;
Bucură-te, Ceea ce depărtezi de la noi tot răul;
Bucură-te, Ceea ce deschizi intrarea a tot binele;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul al 7-lea:
Vrând răucredinciosul Amira să strice lăcaşul Mănăstirii Ivirului şi obştea de călugări ce era adunată acolo să o risipească, degrabă au cunoscut apărarea lăcaşului de către Maica lui Dumnezeu, văzând corăbiile sale în adâncimea mării înecate şi pe ostaşii pierduţi prin valurile mării. Deci înfricoşându-se ei şi venind cu smerenie au dat la mănăstire aur şi argint, cerând iertare. Iar călugării văzând acestea au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:
Multe şi nenumărate minuni ai arătat, Maica lui Dumnezeu, plinind în mănăstire lipsa de vin, de făină şi de untdelemn, pe cei îndrăciţi vindecând, schiopilor dăruind umblare, orbilor vedere şi toată neputinţa vindecând, că văzând aceste minuni să-ţi cântăm ţie:
Bucură-te, Apărătoare Doamnă, care biruieşti pe vrăjmaşi;
Bucură-te, cea grabnică spre ajutor celor ce te cheamă pe tine;
Bucură-te, Ceea ce nu treci cu vederea rugăciunea noastră;
Bucură-te, Ceea ce de la făgăduinţă nu te întorci;
Bucură-te, Ceea ce întristarea întru bucurie o prefaci;
Bucură-te, Ceea ce lipsa din mănăstire tu o acoperi cu îndestulare;
Bucură-te, a orbilor vedere;
Bucură-te, a schiopilor umblare;
Bucură-te, a tuturor scârbiţilor mângâietoare;
Bucură-te, că nu încetezi a ne purta de grijă şi a ne mântui pe noi;
Bucură-te, că dintru atâtea rele ne izbăveşti pe noi;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul al 8-lea:
Auzind Patriarhul Nicon de lăcaşul Mănăstirii Ivirului cel minunat, acoperit de Icoana Maicii Domnului, a dorit ca şi ţara lui să aibă împărtăşire de darul ei. Pentru aceasta zidind locaş în cinstea acestei preaslăvite Icoane, cu osârdie a cerut închipuirea Sfintei Icoane cea făcătoare de mi-nuni a Maicii lui Dumnezu, ca prin acoperământul ei, acoperiţi fiind, să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:
Cu totul întru cei de sus fiind şi de cei de jos nedespărţindu-te, bine ai voit, Maica lui Dumnezeu, să dăruieşti aceeaşi binecuvântare a Athosului şi peste lăcaşul Mănăstirii Pecersca, al robului tău Antonie, prin asemănarea cinstitului tău chip cu care ai binecuvântat Athosul. Pentru aceea strigăm tie:
Bucură-te, acoperământul cel mai lat decât norul;
Bucură-te, îngrădirea şi întărirea drept credincioşilor;
Bucură-te, stâlp nemişcat al Bisericii dreptmăritoare;
Bucură-te, înfruntarea eresurilor şi a dezbinărilor;
Bucură-te, Ceea ce mulţimea credincioşilor o luminezi cu strălucitoare-le raze ale Icoanei tale celei făcătoare de minuni;
Bucură-te, Cea ce izvorăşti de la ea darurile vindecărilor şi ale minuni-lor tale;
Bucură-te, îngrozirea vrăjmaşilor;
Bucură-te, veselia arhiereilor şi a preoţilor;
Bucură-te, povăţuitoarea călugărilor şi mântuirea a tot neamul creşti-nesc;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul al 9-lea:
Toată osârdia având-o adunarea pustnicilor Mănăstirii Ivirul pentru zugrăvirea Preacinstitului chip al milostivei Portăriţe, săvârşind cântări de rugăciune şi cu apă de la minunata Icoană spălând scândura pe care voia să zugrăvească cinstitul ei chip, au sfinţit pe cuviosul Iamvlih, care nevoindu-se cu toată obştea părinţilor, în post şi rugăciuni, au zugrăvit închipuirea Icoanei Maicii lui Dumnezeu, pentru care noi pururi strigăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea:
Pe ritorii cei mult vorbitori îi vedem, Născătoare de Dumnezeu, a fi ca nişte peşti fără de glas, că nu se pricep după vrednicie să laude toate minunile tale care le-ai arătat, neamului omenesc, de la Sfântă Icoana ta. Căci încă pe cale fiind spre ţara rusească, s-au făcut minuni, poruncind binecredinciosului Emanoil să dea preţul răscumpărării celor necredincioşi care împiedicau mergerea Sfintei Icoane şi îndoit după aceea întorcându-i lui. Iar noi pentru aceasta cu credinţă strigăm aşa:
Bucură-te, izvorul minunilor cel nedeşertat;
Bucură-te, că totdeauna eşti mijlocitoare către Dumnezeu;
Bucură-te, scăparea celor din nevoi;
Bucură-te, mângâierea celor scârbiţi;
Bucură-te, vindecarea bolnavilor;
Bucură-te, Maică milostivă a celor sărmani;
Bucură-te, întoarcerea la calea adevărului a celor robiţi;
Bucură-te, chemarea păcătoşilor la pocăinţă;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul al 10-lea:
Vrând să mântuieşti mulţi oameni din nevoi şi din tot felul de scârbe, izvor de milă neîmpuţinată izvorăşti, dumnezeiască Maică, de la Icoana ta, neamului nostru. Că iată eşti grabnic ajutătoare în lăcaşul Ivirului celui nou, înmulţind darurile tale şi în alte oraşe şi mănăstiri şi sate, celor ce te cinstesc pe tine şi toate cererile le împlineşti, pentru aceea slăvim pe Dumnezeu, care ne-a dat nouă un aşa dar, şi strigăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea:
Zid eşti, Născătoare de Dumnezeu, cinului călugăresc şi tuturor celor ce aleargă la tine, că Făcătorul cerului şi al pământului sălăşluindu-se în Feciorescul tău pântece, a învăţat pe toţi râvnitorii de curăţie şi de întreaga înţelepciune să strige către tine:
Bucură-te, vas ales al curăţiei;
Bucură-te, cununa fecioriei;
Bucură-te, cămara nunţii celei fără de sămânţă;
Bucură-te, Mireasă nenunţită;
Bucură-te, Ceea ce ai născut pe semănătorul curăţiei;
Bucură-te, Ceea ce ai împreunat Domnului pe cei credincioşi;
Bucură-te, grabnică ajutătoare în viforul ispitelor;
Bucură-te, Ceea ce izgoneşti asupririle vrăjmaşilor;
Bucură-te, Cea ce risipeşti întunecarea patimilor celor de suflet pierzătoare;
Bucură-te, Ceea ce curăţeşti gândurile;
Bucură-te, Ceea ce ne înveţi a urâ dulceţile cele pământeşti;
Bucură-te, Ceea ce îndreptezi minţile şi inimile către cele de sus;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul al 11-lea:
Se biruieşte toată cântarea care vrea să tindă către mulţimea milelor tale celor multe, că de-ţi vom aduce cântări la număr tocmai ca nisipul mării, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare, nimic nu plinim cum se cade, pentru aceasta cântăm ţie: Aliluia!

Icosul al 11-lea:
Făclie primitoare de lumină arătată celor ce sunt în mulţimea necazurilor, vedem pe Preasfânta icoană a Maicii lui Dumnezeu că primind focul cel nematerialnic al darului, luminează pe toţi cu razele minunilor, învăţându-i a cânta aşa celei prea binecuvântate:
Bucură-te, că eşti grabnică ajutătoare;
Bucură-te, Ceea ce ne aperi pe noi de foc, de sabie şi de năvălirea altor neamuri;
Bucură-te, Ceea ce ne izbăveşti pe noi de foamete şi de moarte năpras-nică;
Bucură-te, Ceea ce ne pazeşti pe noi de toate relele cele aducătoare de moarte;
Bucură-te, ajutătoarea pe cale, pe uscat şi pe ape, a celor necăjiţi;
Bucură-te, vindecarea durerilor celor sufleteşti şi trupeşti;
Bucură-te, milostivă mângâietoare a celor scărbiţi şi împovăraţi;
Bucură-te, Ceea ce pe cei deznădajduiţi îi întorci din groapa pierzării;
Bucură-te, Ceea ce nici pe mine nu mă laşi fără ajutorul şi apărarea ta;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul al 12-lea:
Vrând să dea har datoriilor celor omeneşti, dătătorul de bine venit-a singur la cei ce se depărtaseră de harul Lui, şi rupând zapisul a dăruit nouă puternică mijlocire pe cea de Dumnezeu cu dar dăruită, pe Maica lui Dumnezeu, ca prin rugăciunile ei să strigăm pururi: Aliluia!

Icosul al 12-lea:
Cântând minunile tale cele arătate în viaţa aceasta, te lăudăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu, ca pe un izvor nesfârşit al milei. Deci, căzând către tine înaintea Icoanei tale celei făcătoare de minuni, cu smerenie te rugăm, fii nouă acoperământ în ziua sfârşitului nostru, când vom sta la înfricoşatul scaun de judecată al Fiului tău, ca să cântăm ţie:
Bucură-te, ceea ce întru slavă stai lângă scaunul Fiului tău şi acolo îţi aduci aminte de noi;
Bucură-te, Cea ce dimpreună cu Fiul tău şi Dumnezeu împărăţeşti în veci şi pentru noi mijloceşti;
Bucură-te, că celor ce nădăjduiesc la tine le dăruieşti sfârşit vieţii fără durere şi paşnic;
Bucură-te, Ceea ce ne izbăveşti de rănile cele amare;
Bucură-te, Ceea ce ne izbăveşti de duhurile cele din văzduh;
Bucură-te, stergerea păcatelor prin pocăinţă;
Bucură-te, după Domnul, nădejdea noastră a vieţii celei fericite;
Bucură-te, că celor ce nădăjduiesc spre tine le rânduieşti starea de-a dreapta a Fiului tău;
Bucură-te, că fericitul glas care ne făgăduieşte moştenirea împărăţiei cerurilor, a-l auzi ne învredniceşte;
Bucură-te, nădejdea cea tare a veşnicei mântuiri a tuturor creştinilor;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Condacul al 13-lea:
O, Maică prea lăudată, Preasfântă Doamnă, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, caută spre noi, cei ce cu smerenie şi cu lacrimi aducem aceste puţine rugăciuni înaintea Preacuratei Icoanei tale, şi toată aşteptarea şi nădejdea spre tine o punem. Izbăveşte-ne pe noi din toate nevoile şi ispi-tele din viaţa aceasta, şi ne scoate din munca ce va să fie, că prin tine să fim mântuiţi şi să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!