Atunci când suntem extrem de supărați și necajiți pentru soarta noastra dura, avem tendinta de a face lucruri negandite de care ne pare rau ulterior.
Depresia, boala secolului al XX-lea, se strecoara chiar si in sufletul celor mai puternici. Medicii pot de cele mai multe ori sa gaseasca medicamente pentru corpul care sufera un dezechilibru, pot sa asculte necazurile pe care le avem si sa ne dea curaj. Insa cand ajungem acasa, inapoi la probleme si la singuratate, speranta poate din nou sa piara.
Cand lumina ti-a palit din suflet si simti ca nu mai ai la cine sa apelezi, textele Bibliei pot ajuta la regasirea tariei sufleteasti. Psalmii, prin cuvintele tari si indemnele la speranta, sunt adevarate medicamente pentru cei cu credinta in Dumnezeu, insa fara nadejde.
Primul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa iti amintesti ca nu esti niciodata singur. „Domnul este aproape de cei cu inima infranta, si mantuieste pe cei cu duhul zdrobit”, se arata in Psalmul 34:18. Si nu suntem singuri indiferent cate necazuri avem si cate suferinte induram: „Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de nici un rau, caci Tu esti cu mine. Toiagul si nuiaua Ta ma mangaie”, ne arata Psalmii 23:4.
„Tu esti ocrotirea mea, Tu ma scoti din necaz, Tu ma inconjori cu cantari de izbavire”, se scrie in Psalmii 32:7. Si daca uneori simtim ca nici in familie si nici in prieteni nu mai avem o baza, trebuie sa nu uitam ca mereu cineva ne asculta. Tot ce trebuie sa facem este sa cerem ajutorul. „Pleaca-Ti urechea spre mine, grabeste de-mi ajuta! Fii pentru mine o stanca ocrotitoare, o cetatuie unde sa-mi gasesc scaparea!”, Psalmii 31:2.
De multe ori insa, ajutorul pe care il primim din partea rudelor sau a prietenilor nu ne este la indemana tot timpul. Oamenii din jur sunt plecati, distrasi sau au la randul lor probleme, asa ca nu ne putem sprijini pe ei prea mult. In Psalmii 18:2, aflam ca sprijinul oferit de Dumnezeu este de neclintit: „Doamne, Tu esti stanca mea, cetatuia mea, izbavitorul meu! Dumnezeule, Tu esti stanca mea, in care ma ascund, scutul meu, taria care ma scapa, si intaritura mea!”.
Cel mai des, suferinta vine din faptul ca am fost nedreptatiti. Psalmul 91 arata insa cum credinta si taria sufleteasca sunt cele care ne scot la lumina: „Nu trebuie sa te temi nici de groaza din timpul noptii, nici de sageata care zboara ziua, nici de ciuma, care umbla in intuneric, nici de molima, care bantuie ziua in amiaza mare. O mie sa cada alaturi de tine, si zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia. Doar vei privi cu ochii, si vei vedea rasplatirea celor rai.”
Depresiile apar de cele mai multe ori si pe fondul bolilor care ne afecteaza, pe noi sau pe cei dragi. Insa psalmii ne amintesc ca sufletul este esenta omului: „Carnea si inima pot sa mi se prapadeasca: fiindca Dumnezeu va fi pururea stanca inimii mele si partea mea de mostenire” (Psalmii 73:26), notează crestinortodox.ro.
Rugaciune pentru izbăvirea de depresie şi de feluritele boli sufleteşti
Stăpâne Mult-Milostive, Doamne Iisuse Hristoase, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, vino şi mă vindecă şi pe mine, netrebnicul robul Tău. M-am îndepărtat de Tine, am rănit bunătatea şi iubirea Ta. Păcătuit-am la cer şi înaintea Ta, toată fărădelegea am săvârşit-o, arătatu-m-am lipsit de toată virtutea şi sănătatea sufletului şi a trupului. Slăbănogit-a trupul meu, umplutu-s-a de răutăţi sufletul meu, slăbit-a duhul meu. Stricatu-s-a voia mea, toate se înăbuşă şi suferă înlăuntrul meu, coborâtu-m-am până în iadul cel mai de jos.
Izbăveşte-mă, Doamne, de apăsarea şi durerea sufletească, şi de greutatea inimii care mă stăpâneşte cu dreptate. Săvârşit-am tot felul de păcate care mă războiesc, care fac chinul meu de nesuferit. Miluieşte-mă, Doamne, că eu singur sunt vinovat pentru această pustiire şi pieire a sufletului şi a trupului meu. Stăpânitu-m-a iubirea de sine, înrobitu-m-a nepurtarea de grijă, nimicitu-m-a lenevirea! Iartă-mă, Doamne, şi vindecă netrebnicul meu suflet. Depărtează de la mine pe duhul cel rău care face de nesuferit sufocarea sufletului şi a trupului meu. Ţine departe de mine greutatea cea apăsătoare din inima mea.
Slobozeşte-mi sufletul şi trupul de toată nepăsarea, întristarea, plecarea spre păcatul firii, mâhnirea, deznădejdea, nepăsarea, nesimţirea, disperarea şi amorţirea cea aducătoare de moarte, căci eu de bunăvoie am adus în sufletul meu toate acestea.
Iartă-mi, Doamne, mărimea păcatelor, vindecă mulţimea patimilor mele! Ajută-mă ca să nu Te întristez vreodată din pricina patimilor care stăpânesc netrebnicul meu suflet. Ridică de la mine laţul cel greu al păcatului, îndepărtează mereu pe tot vrăjmaşul şi potrivnicul. împacă viaţa şi sufletul meu, Doamne!
Curăţeşte-mă de toată întinăciunea sufletului şi a trupului, ca să pot scăpa de duhurile viclene, care mi se fac mie întuneric şi beznă, deznădejde şi chin. Ridică-mă din patul durerii şi din aşternutul răutăţii. Apăsarea şi frica, şi robia gândurilor îndepărteaz-o de la mine! Doamne, facă-Se voia Ta, după cum doreşti.
Bunăvoinţa bunătăţii Tale să zdrobească pe vrăjmaşii mei şi pe omul cel vechi cu patimile şi cu poftele lui. Fie, Doamne, voia Ta spre mine, încât bucurându-mă şi veselindu-mă să Te urmez fără tristeţe, cu faţa veselă şi să Te slăvesc, să-Ţi cânt şi să Te binecuvântez întru toţi vecii. Vino şi întăreşte-mă cu puterea Ta proniatoare, ca să Te preaslăvesc şi să-Ţi cânt Ţie, Domnului preamilostiv, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt întru toţi vecii. Tu eşti apărătorul meu împreună cu Preamilostivul Tău Părinte şi cu Mângâietorul Tău Duh în întristările care mă cuprind în toate zilele vieţii mele.
Miluieşte şi iartă, Doamne, sufletul şi trupul meu cel apăsat şi plin de răutate. Tu eşti Bucuria şi Lumina, învierea şi Viaţa, Primăvara şi Pastele desfătării noastre. Tu ai zis: ţie îţi vestesc că: „Nu Mă voi depărta de tine şi nici nu te voi părăsi”. Tu eşti Cel Care Te-ai pogorât până la „vistieriile iadului” căutând oaia cea pierdută, adică pe mine. Miluieşte-mă, Doamne, pentru rugăciunile Preacuratei, Preabinecuvântatei Maicii Tale, Bucuria tuturor, cu puterea Cinstitei şi de viaţă făcătoarei Crucii Tale, cu ocrotirile cinstitelor, cereştilor, netrupeştilor Puteri, cu rugăciunile Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, cu rugăciunile slăviţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale măriţilor şi bunilor biruitori mucenici, ale Sfinţilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţilor noştri şi pentru ale tuturor sfinţilor Tăi. Amin!
